177 matches
-
treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a anunțat cu glasul lui hârâit și uscat că era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se rupă din clipă În clipă. Și totuși, spre disperarea noastră, nu se rupeau deloc. Ba, mai mult, pot spune că avea o forță În ele care ne Înspăimânta. Odată l-a pocnit peste ureche cu dosul palmei ei sfrijite atât de tare pe unul dintre colegii mei, că acestuia i-a curs sânge din ureche. Și noi ne-am speriat atunci (asta o să ne omoare pe toți, a punctat colegul meu de bancă), iar Scârțâitura a fost cât pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se goli. Plecau lefterii. Rămâneau ăi cu parale multe, niște gabroveni de te înmormmtau în baftă. Negustorii, vreo cinci, ședeau la o masă și râdeau, încălziți cu lichioruri. Gheorghe i-a poftit la un joc. - Cu plăcere, a primit un sfrijit. Tot nu mai avem noi pe cine să curățăm... Luați loc la masa noastră. Ucenicul îi privea. Nici ei nu aveau vreun suflet mai curat, întunecați la chip, cu ochi de șobolan, cenușii și crânceni, amestecau cărțile murdare, le filau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a copt omulețul meu? Nu ți-l dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și unchiul Alecu care nu mai vine... Se întoarse spre bătrânica sfrijită, lipită de ușă: De ce l-ai omorît? ― Așa trebuia, răspunse Melania Lupu cu o voce neașteptat de blândă. Credeți-mă, nu se putea altfel. Sculptorul icni. Pe față îi curgeau lacrimile. ― L-ai omorât pe Moș Crăciun! Nu ți-e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
comunica între ei, toți pășeau cu precauție în cea mai perfectă liniște, deoarece fiecare știa precis ce are de făcut. Din interiorul peșterii, din spate, îi conduceau cu privirea o mulțime de femei suficient de înalte, însă palide, veștejite și sfrijite ca prunele uscate, înconjurate de copii de diferite vârste, tăcuți, slăbănogi, cu burțile lipite de șira spinării. Se observa de la bun început că toți sunt înfometați sau, mai pe înțeles, lihniți de foame. Femeile, mai multe decât degetele de la ambele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
coș, cele mai multe obiecte erau formate din doage, adică butoaie, ciubăre, donițe albii de spălat rufe ș. a. m. d. Strecurându-se printre ele, câteșitrei au intrat, în coșmelia destul de încăpătoare, aproape în același timp. Dau nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia ce atârnă în fiece gospodărie rurală deasupra cuptorului și care, de unul singur, cu o teslă în mână, cioplea o scurtătură de lemn în apropierea unui godin încins. Acesta, ca un bun cunoscător în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
reușit să improvizeze câte o agățătoare. După ce s-au convins că hainele se vor usca în cel mai scurt timp, toți trei, în jurul godinului, dârdâind de frig, în costumul lui Adam și cu gurile căscate, ascultau vorbele meșteșugite ale bătrânelului sfrijit, cu ajutorul cărora descria unele întâmplări similare prin care a trecut, chiar el personal, în timpul celor opt ani petrecuți în Siberia. În lungile ierni siberiene dimineața, la semnalul dat de trompet, ieșeau în pielea goală pe terenul din apropiere și, după
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dacă privesc drept înainte, li se scurge în cont orice fel de valută, inclusiv lire sterline. Am înțeles, ei sunt șamanii, precum Marele Angakok la noi, însă nu pricep cine sunt creaturile chiar din fața noastră, slăbănogii aceia mulți, palizi și sfrijiți, mai amărâți și nenorociți decât toți? Aici e aici. Ăștia sunt urmașii lui Șmel și ai lui Bolovan: fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori, într-un cuvânt intelectuali, victimele tale. Aici tu ești principalul vinovat, din acest motiv
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea, ce, unul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îndrăgosti de un invalid. Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el Însuși Își trăise, la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spărtură s-a fâțâit cam o oră pe firmament, parcă pozând pentru paparazzi, apoi a Început brusc să se lățească, Înghițind orașul, Întreaga Elveție, cu tot cu bănci, și, finalmente, toată planeta, pe care a ronțăit-o asemenea unui măr, scuipând cotorul sfrijit care Înainte constituia axa polilor. Cum acceleratorul de particule dispăruse odată cu omenirea, Încercările de găsire ale bosonului Higgs, strămoșul nostru indestructibil, s-au amânat pe termen nelimitat. De atunci au trecut miliarde și miliarde de ani. Universul fiind În expansiune
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu sprinteneală. Un crac îi lunecă de-a lungul piciorului în timp ce, sfrijit, celălalt picior rămase gol. Mi-am declinat identitatea. Întocmai ca la secția de învățămînt, surpriza înspăimîntată care se citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca să nu-l fi găsit cerberul casei, să văd dacă mai este acolo, dar se pare că a avut noroc deoarece zilele au trecut una după alta și el a rămas tot la locul său, în mijlocul pânzei sale, parcă din ce în ce mai sfrijit și din ce în ce mai trist. Doar picioarele parcă i s-au mai lungit. Oare ce gânduri de mai bine îl țin țintuit acolo și mai ales, tare aș vrea să știu ce speranțe îl mai țin în viață fiindcă în afară de aer, nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învățământ. În sfârșit, profesorii bătrâni făcuseră pace cu cei tineri și organizaseră proteste în toată țara. Lucrul ăsta se întâmpla foarte rar, deoarece cei mai în vârstă, cu salarii mai dodoloațe, preferau să stea liniștiți, să aștepte pensia, oricât de sfrijită ar fi fost ea. Se bazau pe faptul că aveau apartamente proprietate personală și pământ la țară, de unde se aprovizionau. Cei tineri, însă, n-o scoteau nicidecum la capăt cu salariile lor mizere. Pentru ei, desfacerea contractului de muncă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fără haine și dezbrăcat și de aia zic că e nevoie de unul ca mine care să pună umărul la greu, să miște ceva,să împingă la progres, c-am împins la haltere de mi-au sărit ochii. Dumneata, așa sfrijit cum te arăți, la ce ești bun? S.LABOU La sărituri, domnule, la sărituri din groapă. Și cum nația a ajuns la fundu gopii și-n mai josu Europei, e nevoie de cineva s-o învețe, s-o antreneze cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În lumină și Întunericul se Întindea ca o linie subțire de ambele părți. Reflectorul era al mașinii de poliție care se apropiase Încet, fărĂ sirenă, și se postase Într-un colț al cîmpului. În timp ce Enrique se ridică-n picioare, slab, sfrijit, profilat clar În lumina reflectorului, Încercînd să-și scoată pistolul mare din tocul de pe umăr, mitralierele de lîngă mașina Întunecată deschiseră focul asupra sa. Era ca și cum ar fi fost lovit cu o bîtĂ-n piept, Însă nu simți decît prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dăm pur și simplu la cap“, așa că la capitolul ăsta era În regulă. — Sună grozav. Abia aștept să aud poanta. Ce te-a dezumflat? Ți-a spus că jocul lui preferat e Nintendo? — Mai rău, a suspinat ea. — E mai sfrijit ca tine? — Mai rău. Avea o voce de om Înfrânt. — Ce, Doamne iartă-mă, poate fi mai rău de-atât? — Locuiește În Long Island... — Lily! Asta Îl face indezirabil din punct de vedere geografic. Dar nu din alte puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
obicei, a dat‑o În bară. Îți plac c‑c‑costumașele Michael Kors și blănițele elegante J. Mendel’s? Da, scumpete, o să te descurci de minune. Și‑acum, dă‑mi‑o la telefon pe șefa aia a ta cu târtiță sfrijită. În sufletul meu s‑a declanșat o luptă. Primul impuls a fost să‑i spun să se ducă dracului, că nu mă cunoaște deloc, că‑i vine ușor să‑și compenseze bâlbâiala prin obrăznicie. Dar și mai mult aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
intrat la culoare. Vecin 3: Eu am perechi de șeptari cu optari... zău. (toți aruncă cărțile) Să nu-mi spuneți că sînt bun că leșin! (ia banii) Și mîna greblă se făcu. Vecin 2: Mamă, ce potălău cu două perechi sfrijite! Ăsta noroc! Vecin 3: Fraților, potul ăsta mi-a făcut o foame de nu vă văd! Vecin 1: Pe masă, în sufragerie era cam secetă... Vecin 3: Facem un raid pe la bucătărie. Mă-nțeleg eu cu băbuța. (pleacă spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a intrat la culoare. Vecin 3: Eu am perechi de șeptari cu optari... zău. (toți aruncă cărțile) Să nu-mi spuneți că sînt bun leșin! (ia banii) Și mîna greblă se făcu. Vecin 2: Mamă, ce potălău cu două perechi sfrijite! Ăsta noroc! Vecin 3: Fraților, potul ăsta mi-a făcut o foame de nu vă văd! Vecin 1: Pe masă, în sufragerie era cam secetă... Vecin 3: Facem un raid pe la bucătărie. Mă-nțeleg cu băbuța. (pleacă spre bucătărie) Pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
combustibil cu care să topească zapada, pentru a avea cu ce se spala sau bărbieri. Chipurile lor cu obrajii supți erau ca de ceară și nebărbierite, cu bărbi jalnic de răvășite din cauza lipsei de calciu. Aveau gâturile subțiri și sfrijite ca de moși. Pe trupurile lor mișunau păduchii. O baie și lenjerie curată erau un vis tot atât de îndepărtat ca o masă bună. Rația de pâine ajunsese acum sub 200 grame pe zi și, uneori, chiar sub 100 de grame. Carnea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
combustibil cu care să topească zapada, pentru a avea cu ce se spala sau bărbieri. Chipurile lor cu obrajii supți erau ca de ceară și nebărbierite, cu bărbi jalnic de răvășite din cauza lipsei de calciu. Aveau gâturile subțiri și sfrijite ca de moși. Pe trupurile lor mișunau păduchii. O baie și lenjerie curată erau un vis tot atât de îndepărtat ca o masă bună. Rația de pâine ajunsese acum sub 200 grame pe zi și, uneori, chiar sub 100 de grame. Carnea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
avangardă, pentru formare de specialiști sau pentru germinarea unor aventuri antreprenoriale în zona culturală sau a industriilor creative. Diversitatea și amploarea solicitărilor sunt cu neputință de acoperit din resursele Ministerului de Resort. Posibilitățile de finanțare sunt limitate de un buget sfrijit (spre rușinea lui, Guvernul a alocat culturii românești doar 0,13% din PIB - cea mai anemică finanțare din Europa) sau de extrema dificultate a obținerii de bani prin impozite și taxe speciale. În principiu, Fondul Cultural Național a fost conceput
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]