KorAP: Find »[drukola/base=sicilian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...11 >

261 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

se ascundea opoziția lumii literare față de dominația lui D'Annunzio, pe care numeroși autori din anii treizeci o percepeau că apăsătoare. Într-un articol dedicat traducerilor lui Quasimodo din limba latină, scris în 1946, Antonio la Penna a surprins opțiunile sicilianului aflate în concordanță cu tendințele din perioada respectivă: După cei trei mari poeți de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Carducci, Pascoli, D'Annunzio și după o oarecare sațietate de a scrie poezie în acel mod erudit și pe deasupra și elocvent

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Luciano Anceschi. Conținea varianta în limba italiană a unor versuri de Safo, Alceu, Alcman, Anacreon, Stesihor, Ibykos, Simonide din Ceos, Mimnerm, Arhiloh, Teogonid, Praxilla, Lycophron, Ion din Ceos, Melanippides și alții. De-a lungul anilor ce au precedat publicarea cărții sicilianul se aplecase îndelung asupra versurilor scrise de aceștia, fapt confirmat de epistolele trimise viitoarei sale soții, Maria Cumani.430 Doi ani mai târziu a urmat Antologia Georgicelor și după încheierea războiului, în 1945, Catulli Veronensis Carmina. Tot la finalul războiului

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
care dacă vreți să o numiți necioplire nu o să vă trag la răspundere, atâta vreme cât recunoașteți că nu există pe lume comoara care să se măsoare cu acea necioplire.431 Simplitatea și naturalețea poeților melici greci l-au fascinat și pe sicilian. Traducând din Safo, Alcman, Anacreon, Simonide și din ceilalți antici, el nu a făcut altceva decât să răspundă unei chemări adânc înrădăcinate în propria-i ființă. Avea o afinitate spirituală cu poeții greci, izvorâta dintr-un sentiment elegiac al existenței

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
reflectă în creațiile sale originale; de exemplu, în Verdele fals și cel adevărat (1956). Caracterul epigrafico-epigramatic al bocetului funebru, argumentează Macrì în continuare, este o trăsătură fundamentală a poeziei quasimodiene.433 Din Antologia palatina, aceasta summa a genului epigramatic grecesc, sicilianul a tradus 246 de piese (din cele 3700) scrise de 48 de autori diferiți. Compozițiile, ce exprimă o grecitate rece, schematica, erudita, aparent mai puțin adecvată spiritului quasimodian, l-au atras deoarece sunt uneori permeate de melancolie și elegie. O

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
numai pe Quasimodo traducătorul Georgicelor, ci și pe cel anterior, din Odihnă ierbii, care dorește să se simtă aparat în îmbrățișarea naturii: deschid brazda și în ea mă întind. Atras de ritmul ciclic al trecerii anotimpurilor și al muncilor agricole, sicilianul a preferat, pentru traduceri, fragmentele descriptive de natură ce vorbeau despre prospețimea vieții simple, pastorale.436 Cercetătorii nu au întârziat să remarce consonanta dintre sensibilitatea autorului ermetic și cea a poetului latin. În articolul intitulat Antologia Georgicelor, Antonio la Penna

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
mai înalte ale artei de a tâlmaci, dat fiind că a știut să îmbine, în mod fericit, fidelitatea față de textul inițial și fidelitatea față de sine însuși.437 Autorii noștri găseau în singurătatea și suferința latinului o asemănare cu propria condiție. Sicilianul meditează la sentimentele de solitudine și nefericire, atât de prezente în versurile anticilor, care, nuanțase Leopardi, sufereau cu mai mare intensitate, deoarece durerea ajungea la sufletele lor nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc.

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
versurilor actuale. Spre deosebire de alegerea Georgicelor, ce se potriveau perfect cu personalitatea lui Quasimodo, traducerea din Catullus, continuatorul liniei alexandrine, părea mai puțin previzibilă; totuși, versurile veronezului fuseseră o lectură de tinerețe. În volumul Și pe data e seară din 1942 sicilianul publicase deja două tălmăciri din acest autor, La Sirmione (XXXI) și Lui Quintus Hortensius Hortalus (LXV) incluse, într-o variantă mult mai elaborată, în colecția amintită din 1955. Și de data aceasta poetul sicilian și-a motivat selecția vorbind despre

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
care l-a dedicat influenței foscoliene asupra operei lui Leopardi, declarând ascendentă de netăgăduit a Cînturilor în opera poetului din Zante, îndeosebi în Ultimele scrisori, operă a cărei prezenta se face simțită la tot pasul în universul idilelor leopardiene.450 Sicilianul s-a inspirat din traducerile lui Foscolo mai mult decat din operele sale originale.451 Tălmăcitor al lui Homer, dar și al lui Safo (din opera căreia a ales două ode și un fragment) poetul din Zante este în viziunea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
în spiritul noilor generații.454 Quasimodo milită astfel pentru reînnoirea limbajului, pentru aducerea lui mai aproape de cititor, pentru transpunerea ideilor în forme actuale care să poată fi percepute că firești de omul contemporan. Fiind oglindă vie a acestor convingeri variantele sicilianului, afirmă Finzi, sunt un amestec splendid de artă a cuvântului și metrica, de rostire cadențata lexicala și fonica: un rezultat ce va fi egalat cu greu de traducătorii ce vor urma.455 În eseul Poezia contemporană din 1946 sicilianul a

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
variantele sicilianului, afirmă Finzi, sunt un amestec splendid de artă a cuvântului și metrica, de rostire cadențata lexicala și fonica: un rezultat ce va fi egalat cu greu de traducătorii ce vor urma.455 În eseul Poezia contemporană din 1946 sicilianul a dezvăluit că modelul vergilian și cel leopardian au fost, pentru el, fundamentale în căutarea limbii potrivite traducerilor și poeziilor: gândiți-vă la destinul lui Leopardi, (...) pentru că Leopardi, precum Vergiliu, încheie și desăvârșește maturitatea unei limbi și a unei literaturi

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
precum Vergiliu, încheie și desăvârșește maturitatea unei limbi și a unei literaturi. De fapt, după Leopardi poezia italiană a trebuit să refacă totul și astăzi încă mai merge pe această cale.456 Reforma limbajului realizată și prin libertatea pe care sicilianul și-a îngăduit-o în tălmăcirea textelor antice a dat naștere poate celei mai înverșunate polemici din întreaga istorie a literelor italiene referitoare la arta de a traduce. Această libertate este, în opinia noastră, tributara teoriei leopardiene a imitației. 4

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Tocmai acesta este secretul clasicilor, de la poeții epici, la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.463 Artă cuvântului quasimodian se hrănește cu lectură atentă și cu traducerea operelor străvechi: în modelul lor și în cel leopardian sicilianul întrezărește intensitatea termenului reificat, spontan. Pornind de la această reflecție despre beneficiile pe care exercițiul traducerii în ipostaza să de lectură lentă și, prin această, de vehicul al cunoașterii le oferă artei versului, Quasimodo ajunge să îl integreze în mod explicit

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
originale ale poeților noștri cu unele referiri și la traduceri și va punctă teme și motive comune cu cele din literatura antică. Cercetătorii au analizat pe larg influența lui Homer, Safo sau Simonide atât asupra Canturilor, cât și asupra volumelor sicilianului.475 Au identificat, de exemplu, o tonalitate profund leopardiană în traducerea fragmentelor din Simonide realizată de cel din urmă. Citind tălmăcirea lui Quasimodo, cititorul are impresia că se află în fața unor versuri scrise de Leopardi: O fiule / Ce grea pedeapsă

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
aleg uneori să studieze și să traducă, menționam, versurile acelorași autori antici: alături de Simonide di Ceos îi mai putem enumeră pe Homer, Arhiloh, Vergiliu și, nu în ultimul rând, pe Safo. Că și în laboratorul scriitorului romantic, în cel al sicilianului poetul și traducătorul conviețuiesc, isi transmit moduri, cadențe, iar rezultatul este pe de o parte o tălmăcire presărată cu lexeme din idiolectul propriu, uneori inexistente în originalele în limba greacă, iar pe de alta, o poezie ce împrumuta imagini și

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
atrăsese și pe romantic spre poezia vechilor greci reprezintă una dintre pietrele de temelie ale poeticii cuvântului reificat, analizată pe larg într-un capitol anterior. Începând muncă dificilă și migăloasa de restaurare a vocabulelor, încercând să redea acestora forță originară, sicilianul a tradus, ca și tânărul Giacomo, fragmente scrise de poeta din Lesbos, în care se pare că ambii se regaseau. Zei, dimprejur cuvinte ușoare, dar nevinovate Numi, intorno parole eteree, mă innocenti cântă Safo în traducerea sicilianului.482 Chiar în

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
acestora forță originară, sicilianul a tradus, ca și tânărul Giacomo, fragmente scrise de poeta din Lesbos, în care se pare că ambii se regaseau. Zei, dimprejur cuvinte ușoare, dar nevinovate Numi, intorno parole eteree, mă innocenti cântă Safo în traducerea sicilianului.482 Chiar în primele pagini ale culegerii de însemnări Zibaldone erau definite trăsăturile principale ale poeziei sublime și ale cuvântului străvechi. Opțiunea de a traduce și de a studia opera lui Safo s-a bazat, în esență, atât la Quasimodo

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
în sens opus se poate observa cu precădere în volumele pe care scriitorul le elaborează concomitent cu lucrul la traduceri: Erato și Apòllion și Poezii noi. Stilul acestora pare să coincidă cu cel al poeziei.488 În volumul Poeți greci sicilianul a inclus versiuni ale unor fragmente din Safo, Alceu, Anacreon, Alcman, Stesihor, Ibychos, Simonide din Ceos, Mimnerm, Arhiloh, Theognis, Praxilla, Lycophron, Ion di Ceos etc. Ibicos și Simonide din Ceos sunt singurii reprezentanți ai liricii corale, Quasimodo preferându-i pe

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
vreau sa gasesc limanul Aheronului (Lui Hermes) și tot ea deplânge trecerea prea grăbita a copilăriei: Copilărie, copilărie ce ma lași, unde te duci? Toate sunt motive prezente în opera scriitorilor noștri.498 Atât în Canturi, cât și în poezia sicilianului, tema dragostei și a morții are funcție centrală. Afinitatea cu poeții greci, îndeosebi cu Safo, poate dezvălui și alte asemănări între versurile originale scrise de ei. Identificarea celor din urmă se bazează pe datele statistice și pe listele de concordante

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Quasimodo și Leopardi Analiza temei comune a dragostei și morții din paginile următoare pornește de la stabilirea importanței acestor nuclee tematice în creația celor doi printr-o metodă de tip cantitativ. Conform listelor de frecvență realizate de Giuseppe Savoca, în poezia sicilianului următoarele substantive, masculine și feminine, înregistrează cel mai mare număr de ocurente: terra pământ (98), morte moarte (79), acqua apă (78), notte noapte (74), amore dragoste (73), cuore inima (73), tempo timp (73). Substantivul terra se distanțează ca principal lexem

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Dimpotrivă, pentru Leopardi ea constituie un scop ultim și un prag ce putea fi trecut într-o singură direcție. În vreme ce Eros și Thanatos sunt pentru romantic două entități atotputernice, personae cu care poetul dialoghează și în puterea cărora se află, sicilianul le subordonează subiectului și le acordă întâietate în universul afectelor. Pentru cei doi scriitori pierderea tinereții capătă greutatea unui moment tragic. În versurile primului îndepărtarea de copilărie declanșează agonia interioară ce preceda momentul stingerii: copilărie neavuta / de tine inima rănită

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
preferință ambilor poeți pentru antichitate și numărul mare de ocurente ale adjectivului antico în versurile amândurora, devine necesară o mai atentă analiză a fragmentelor în care acesta apare, studiu ce ar duce la identificarea de noi ascendente leopardiene ale versurilor sicilianului. În poeziile lui Quasimodo, în funcție de formele flexionare ale adjectivului ocurentele sunt distribuite după cum urmează: antico (7), antică (7), antichi (4), antiche (5) iar în Canturi cele 34 de ocurente, astfel: antico (12), antică (12), antichi (4), antiche (6).511 Din

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de-auzi, iar șuierul / care se depărtează-ncet spre mare / unde Venus alunecă acum spre dimineață: / vântul freamătă-a jale / în gâtlejul rotarului ce suie iar / colina înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la Agrigentum, trad. MB). În versurile sicilianului vorbește Leopardi din Amurg de luna: și căruțașul tânguindu-și jalea / c-un cânt de-alboarea lumii se desparte, / de ea ce de departe, / din geana zării-i luminase calea; / la fel si tinerețea / de viață părăsita / pălește și dispar

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Milano, unde circulau, desigur, în prima parte a secolului trecut numeroase idei inovatoare, dar unde și creațiile scriitorului din Recanati continuau așa cum am subliniat în prima parte a prezentei cercetări să își facă simțită prezența. La Messina, oraș în care sicilianul și-a încheiat studiile liceale, alături de simbolismul ce stimula imaginația tinerilor literați din grupul său, apăruse, și din dorința de a identifica modele autohtone pentru propriul condei, un nou interes pentru versurile poeților aulici: Petrarca, Tasso, Leopardi, rediscutați prin filtrul

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
compararăm ecourile leopardiene cu o băutură tonifianta, consumată de ermetic în perioadele în care propria inspirație i se atenua. Că în cazul unui medicament, desi dozele administrate sunt mici, efectele pot fi, adesea, surprinzătoare. Astfel, unul din motivele preluate de sicilian de la modelul său, de data aceasta pe filiera ungarettiană deși el a negat aceasta este cel al naufragiului. În vreme ce la autorul romantic acesta marca finalul experienței cognitive prin liniștirea ființei într-o mare calmă, lângă țărm, la cel modern ancorarea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
definitivă și deplină. Mai mult, ea devine posibilă, chiar și pentru scurtă vreme, numai dacă este mediata de o altă imagine caracterizanta pentru universul sau liric, insula: insule naufragiază în imense acvarii. Căutând stabilitatea în imaginea transfigurata a tărâmului natal, sicilianul a proiectat idealul sau de echilibru asupra acestui spațiu, pe care l-a inserat în matricea amintitului ecou leopardian. Exemplul este emblematic pentru manieră în care Quasimodo a înțeles să rescrie motive literare preluate de la antemergător, adăugându-le elemente deosebit de

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]