334 matches
-
a le cere americanilor să probeze că au fost atacați! Gomos, dl. Mihăescu reamintește Statelor Unite că justiția lucrează cu probe! Să nu fi auzit new-yorkezul Eugene Mihăescu de blocurile World Trade Center? Să-i fi luat mințile chiar într-atât siestele îndelungi în umbra Cotrocenilor? Parcă nu-mi vine a crede, dacă-mi amintesc de splendidele peripatetizări prin Village-ul new-yorkez și de-o inubliabilă (pentru mine) vizită la Museum of Modern Art, unde-am avut rarul privilegiu de-a mă lăsa
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
face viața mai ușoară. Noi, copiii, ne amăgeam pe atunci cu speranța de a face bulgări din zăpezile veșnice și de a ne juca de-a războiul pe ulițele arzătoare. Căci arșița era atît de neverosimilă, mai cu seamă pe timpul siestei, încît oamenii mari se plîngeau din pricina ei de parc-ar fi fost o surpriză în fiecare zi. De cînd m-am născut, am auzit repetîndu-se fără răgaz că drumul de fier și instalațiile de la United Fruit Company au fost făcute
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pînă ți-e dulce, pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii albastre, zei prinși în vîrtejul jazului sughițat/ de harapii cu ochi albi
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este "cetatea vie" a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este "cetatea vie" a vremii (începutul secolului trecut), adunînd, între casele și străzile derizorii, o lume diversă, aflată în plină luptă pentru putere și bani: în tîrgul amorțit de tihna siestei, se comit crime, se fac intrigi, trafic de stupefiante și tranzacții "en gros", se discută aprins politică, se dau pronosticuri, au loc anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
să scape - și odată ce vor avea pașapoarte, vor deveni problema Marii Britanii". Miezul prozei lui Paul Georgescu este, iată, miezul problemei traficului de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la "huzurit", nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
pildă, nu are 24 de ore: ea are doar dimineață, prânz (prânzul se întinde câteva ceasuri bune), după-amiaza, care e tot un fel de pranz în care te dedai la dulcețuri și cafele, seara (seară e intervalul extrem de scurt între siesta de după-amiază și somnul dulce, de noapte) și noapte." Așa stând lucrurile, "ceasornicul a fost la noi, dintotdeauna, un obiect de podoaba. Ceasul de mâna a apărut foarte târziu (...). Ceasul de buzunar, cu lanț, e cu totul altceva și nu
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
din anii 1970-1980, de cînd se pare că datează interviurile lui Nicholas Catanoy și care încă nu a dispărut. Expresie a unei bune stări netulburate nicicînd de o stăpînire comunistă, a unei conștiințe senine care practică marxism-leninismul în orele de siestă, aidoma unui inofensiv joc de societate.
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
NRF - a înregistrat un număr record de vînzări (amplificat de emisiunea pe care i-a dedicat-o Bernard Pivot) iar cărțile lui Delerm au fost traduse în douăzeci și șase de limbi, inclusiv catalană și chineză. Cît privește recenta La Sieste assassinée (apărută tot la Gallimard, în colecția L'Arpenteur), cartea conține tot miniaturi prozastice impecabil realizate, în care momentul banal este surprins cu o plăcere nostalgică: de la așteptarea nelămurită a veștii esențiale ("Correspondance") la "voyeur"-ul ce-și bucură privirea
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
să sunați". Confruntare directă între două capitaluri simbolice, raporturile publice ascund raporturi de putere. Îndărătul zelului ofuscat al mediatorilor puterii instituționalizate se descoperă plecăciunea fariseică sau, cum spune autorul, "excesul rigorii îl anunța pe cel al servilismului său." Schița La sieste assassinée încheie, pour la bonne bouche, volumul căruia îi dă titlul. Plăcerea de a-și oferi, într-o după-amiază de vară, cîteva momente de lectură a unei reviste sau a unei benzi desenate eșuează. Cititul este însoțit de bruiajul numeroaselor
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
exterior, analizînd scrîșnetul roților, zgomotul sec al unor portiere închise. Tensiunea se amplifică și aceleași zgomote sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din "tandra brutalitate a crimei comise cu o armă albă, a perfectei capcane". Prozator al faptului neînsemnat pînă la a deveni invizibil
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
scara porumbarului lui Cioran din Dieppe, unde ne dusese anume, n-am insistat cînd el a spus că nu-i nimic... Atunci, la Cluj, am făcut cu Vona faimosul meu interviu: am prînzit împreună, singuri în salonul albastru al restaurantului Siesta, cu un serviciu bun. Mînca puțin și vorbea continuu. Reportofonul meu a înregistrat tot. Eu n-am băut decît apă, el - un pahar de vin alb. Nu mi-a dat voie să public interviul în Ferestre întredeschise, le-a spus
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
cariera... Ești ca o molie d-aia, înțepenită într-un loc de pândă..."; "Învață întâi să faci un portret, o descriere ș...ț, dar nu te înfoia cu mofturi de pisică gravidă și cu judecăți de gașcă, judecăți complotate în sieste după mâncăruri grase..."; "... nu te mai citez că e prea insalubru și prea prețios-jegos ce scrii în finalul introducerii..."; "...Manolescu are ceva fanatic în ambiția lui devoratoare, în setea bolnavă de putere, pentru care și-a abandonat talentul de-odinioară
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
alt război sub răzor un război încă neterminat. Crepuscul Scade lumina ochiului tău scade dar Lumea crește mereu indiferent de străzile pe care se-ntîmplă să le străbați indiferent de gloria (altcuiva) pe care te-așezi sfios ca pe-o bancă. Siestă Răgazul împunge aerul cum un deget aburul moale aplaudă geamul deschis la picioarele patului încălțările încrețite de griji micul buchet în vasul cu apă ca o melodie tărăgănată la casetofon tu ești tu cel cu care se joacă visul. Lapte
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
doctorul cu fetițele și observând animalele. Un coleg a încercat să descopere părțile intime ale unei catârce, fără vreun alt rezultat decât că a căzut de pe taburetul pe care se urcase. Din fericire, ignoram inclusiv existența sodomiei. Vara, la ora siestei, când era o căldură înăbușitoare și muștele bâzâiau pe străzile goale, ne întâlneam într-o prăvălite de pânzeturi, cu ușile închise și cu obloanele trase. Angajatul prăvăliei ne dădea atunci reviste "erotice" (Dumnezeu știe cum ajunseseră până acolo), La Hoja
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
sunt șacali, hiene, leoparzi, elefanți, bivoli sălbatici și foarte multe antilope de toate mărimile, de la cea mică cît un ied pînă la aceea de talia unui cerb". Pe malurile fluviului Congo dorm la soare numeroși crocodili. Stau ceasuri nemișcați, făcîndu-și siesta după masă și, de la distanță, par niște loazbe de lemn uscat aruncate acolo de curenți. Ne distrăm trăgînd cu gloanțe în ei. Unul singur scutură din coadă și, fără grabă, se afundă în apă, pe cînd ceilalți își continuă somnul
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
cu media 10 și să desfășoare în organizație o muncă anonimă și fără surle. Eu însă nu pot urma decît a doua cale. [...] Programul actual ar duce la extenuare dacă n-aș consacra - atunci cînd orarul îmi îngăduie - o oră siestei în brațele lui Morfeu. Apoi, sunt zile cînd avem cîte 11 (exact: unsprezece...) ore de curs, așa încît, întors seara la 9 de la cantină, nu mai sunt deloc capabil să mă consacru studiilor aride de filologie clasică sau paleoslavonă. Nu
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
ceas comand morunaș cu măsline verzi; accept vinul alb propus de maître d'hôtel. De-ar fi fost posibil, aș fi revoluționat menu-ul casei solicitând o butelie de Löwenbräu. Revoluțiile sunt însă de prost gust, mai ales în gastronomie. După siesta în salonul de fumat, cobor Calea, fac stânga pe Academiei și probez un sacou cu dungulițe cafenii la Fintex, cumpărând și o pereche de pantofi beige auriu de la Filipescu. Apoi mă postez la Capșa. Rămân mai mult de un ceas
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
fi dumnezeul scriitorimii. Nu se știe dacă până la urmă nu-și va sacrifica vocația pentru această ieftină satisfacție. Vom pierde în cazul ăsta un cârmuitor cu gust, un stil elegant în guvernare. Dejunez cu el la Corso. După-masă, îmi tulbură siesta pianista de la Vrancea; o aud năvălind la Marica, stridentă, impulsivă, din nou cu invitație la Atheneu - cântă joi concertul de Mendelssohn. Să asculți o nepoată de căruțaș într-un nobil sol minor! Bietul nostru high life, bietul Filip, bărbatu-său
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
pe ultimii? Opțiunea lor se cuvine a se îndrepta către hoții "care merită", către cei ce vor fura "cu prestanță, cu eleganță, cu fler, discreție, stil, clasă, îndemînare de magician", astfel încît să dobîndească admirația unei Justiții "în deficit de siestă". Și în definitiv hoții nu au elita lor? Cu ce drept s-o subestimăm, s-o neglijăm? Nu cumva suntem geloși pe hoții de marcă? Dacă-i celebrăm pe artiștii de geniu, pe marii născocitori de tipar și praf de
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
etc. Este lumea în care crima își pierde dimensiunile terifiante pentru a se reduplica în cotidian, ca violență generalizată. În Reconstituirea (1968) lui Lucian Pintilie, regimul comunist părea îmblânzit cumva de o mare plictiseală, plictiseala unui carnasier care își face siesta după ce a devorat o turmă. Era impresia pe care o lăsa regimul Ceaușescu în faza sa incipientă de falsă relaxare „democratică”, după atrocitățile comise în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej. În reconstituirea lui Smarzowski, regimul redevine sălbatic din conștiința că nimic nu
În casa morților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5936_a_7261]
-
Real Madrid a cucerit titlul de campioană în Spania, iar la Madrid s-a declanșat siesta. Echipa lui Mourinho a învins cu 3-0 în deplasare la marea rivală Athletic Bilbao și poate sărbători titlul cu două etape înaintea finalului. După meci mii de fani au ieșit pe străzi în capitala Spaniei pentru a celebra încoronarea favoriților
Nebunie la Madrid: Real, noua regină a Spaniei - Galerie FOTO () [Corola-journal/Journalistic/76068_a_77393]
-
bărbaților letargici, în virilitatea lor neîntrebuințată în folosul obștei. Tot timpul femeile se mișcă, aleargă, conspiră, se ascund, spală, etc., bărbații sunt mereu statici, ba la umbra unui zid, ba la o cafenea. Lenea orientală a masculului care-și face siesta este pusă într-o antiteză care să îți sară în ochi cu infatigabilul feminin. În paralel are loc și o minirevoluție culturală, Leila citindu-le femeilor din sat, analfabete, pasaje erotice din O mie și una de nopți. Cartea este
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
ocupându-se pe de-a întregul cu colivia și preț de două săptămâni dormise prost, zvârcolindu- se și vorbind aiurea, și nici nu se mai gândise să se bărbierească. Dar supărarea îi trecu în fața coliviei terminate. Când Baltazar își încheie siesta, ea îi călcase pantalonii și o cămașă, le pusese pe un scaun lângă hamac, și dusese colivia pe masa din sufragerie. O contempla în tăcere. - Cât o să iei pe ea?, întrebă. - Nu știu, răspunse Baltazar. O să cer treizeci de pesos
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
ce să nu se poată vinde, nu-i păsa nicidecum de frumusețea coliviei. Soția lui, chinuită de obsesia morții, închise ușile și ferestrele după prânz și zăcu două ceasuri cu ochii deschiși în penumbra camerei, pe când José Montiel își făcea siesta. Așa o surprinse larma unei mulțimi de voci. Atunci deschise ușa antreului și văzu agitație mare în fața casei, și pe Baltazar cu colivia în mijlocul îmbulzelii, îmbrăcat în alb și proaspăt bărbierit, cu expresia aceea de candoare cuviincioasă cu care cei
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]