169 matches
-
am stofă de mucenic să aștept "Plinirea vremii"... Eu vreau ca vremea aceea să vină aici, azi, acu! Să te audă Dumnezeu. Am visat catedrale... Da' bisericuțele noastre ce au? ridică el fruntea cu mândrie. Mi-a fulgerat un gând, Sihastre!... De-o fi și-o fi să mă întorc în Scaunul Sucevei, în amintirea ăstei nopți și mulțumire înălțată lui Dumnezeu o să ridic o bisericuță, să-ți fie altar visului tău de jertfă... Daniil bâiguie sufocat de emoție: O... o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ea e de vină! Soarta!"... Ba, încă, îl amestecăm și pe Dumnezeu cu "Voia Sa" în ciorba afacerilor noastre, de parcă El, acolo Sus, n-ar avea altă treabă decât să ne caute în creștet... Între cer și pământ, suntem singuri, Sihastre! Destinul este alegerea ta! Ce alegi! Ce refuzi! "Soarta, Destinul sunt eu!" De aceea suntem și răspunzători: "Eu am ales! Eu am greșit! Eu răspund! Eu plătesc!" Fiule, îl sfătuiește Daniil, resemnat, părintește, te răzvrătești împotriva Cerului... Îți vinzi "Veșnicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vrei să știi cine-i, cu adevărat, Ștefan cel Mare?! spune Daniil cu o credință neclintită. Îți spun eu! Și-o spun mulți! "E un domn prea mare pentru o țară atât de mică!" Ștefan pufnește în râs: Plimbă ursul, Sihastre! Îți spun eu: "Domnul e prea mic pentru visele lui prea mari"! ...Sunt desfrunzit, Sihastre, mărturisește el încetișor după un timp de tăcere. Vei înmuguri! spune Daniil cu credință. Au nu știi că după iarnă vine o primăvară? ...Mă țineam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neclintită. Îți spun eu! Și-o spun mulți! "E un domn prea mare pentru o țară atât de mică!" Ștefan pufnește în râs: Plimbă ursul, Sihastre! Îți spun eu: "Domnul e prea mic pentru visele lui prea mari"! ...Sunt desfrunzit, Sihastre, mărturisește el încetișor după un timp de tăcere. Vei înmuguri! spune Daniil cu credință. Au nu știi că după iarnă vine o primăvară? ...Mă țineam să te întreb, își amintește Daniil. Toți spun că prea te arunci cu sabia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Te vei regăsi. Te știe o țară, Ștefan al Moldovei nu e omul să se dea bătut. Să sălășluiești în duh, de acolo vine puterea și a minții și a brațului. Ștefan zâmbește ironic: Nu-s eu "Năzdrăvanul Moldovei"? O, Sihastre, spune apoi, visător, de-aș fi avut răgaz de puțină pace... Barem câțiva ani, să-mi așez țara... Ce grădină aș fi făcut din Moldova... Dar nu m-au lăsat lupii! Nu mă lasă! Mereu, mereu cu sabia! Mereu, mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tu ești în ei!" Se adună! Vin, Ștefane!! strigă el. Vin!! strigă din nou și deschide ochii. Vin!!... Ce spui?! strigă Ștefan înnebunit. Vin?!?! Chiar vin?!?!... se aprinde el, dar brusc se întunecă și glasul se stinge. De unde știi? Haida-de, Sihastre! Păi nu spuneai că n-ai a face cu "Neștiutele Cărări"?... Au ești "profet mincinos"? Daniil zâmbește cu îngăduință: De unde știu?... Știu! Vor buciuma! Când ai trăit mult, vezi și nevăzutul cu ochii minții... Ștefan, muncit, frământat: Nu știu ce să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face! Să vină! Să buciume numai! Să buciume! Ah, numai de-ar buciuma! Vor buciuma! Sunt pe drum! Te caută! Vin! Ștefan se uită lung la Sihastru, se repede la el, îl apucă de gulerul rasei, îl scutură și strigă: Sihastre! Ba prorocești! Ba nu prorocești! Nu mă fierbe! De prorocești, spune! Spune! Ce va fi cu Moldova?! Spune! Prorocește!! Ce va fi cu Moldova?! Soarta Moldovei voi s-o aflu! Daniil se eliberează și-i vorbește cu blândețe: Vrei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta cu opincile? Ha! Ha! Tu cel plin de har... Prorocește-o și pe aiasta! Daniil tace. Ștefan îl bate pe umăr: N-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă! La muncă! Ia dalta și ciocanul și începe să cioplească în stâncă... Din depărtare, se aude, parcă, zvon de bucium... Tresare... Ascultă... I s-a părut numai... Cioplește... Un bucium... Alt bucium... Daniil a încremenit cu dalta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voi ce păziți?!?!... Ce stați?!?!... Stați ca niște momâi!! Suntem puțini?!?! Și ce dacă suntem puțini?!?!... Mișcați-vă!! Săriți!! Să-l ajutăm!!... Cu toții!! Să nu-l lăsăm singur!!... Cu toții!! Împreună!!... Să luptăm!!... Ridică dalta ce căzuse lângă prag:... La muncă sihastre! Avem un altar de ridicat... Răsucește dalta pe-o parte, pe alta... Râde: "Măcar că-i știrbă... Greu-greu... Merge și așa!... Să fim noi sănătoși... Haide!... Să muncim!!"... Buciumă... Ciocârlia cu trilul ei, înalță un imn soarelui ce răsare... ADDENDA "O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe mai departe La Judecata Omului vei fi și dreaptă carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei Puteri Înalte care poruncește să nu părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei și eroismul primilor creștini. El moare cu zâmbetul pe buze și lasă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara aceea de vremi îngropată, Vegheau voievozii pe-ntinsele zări: Ștefan la Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai spune legenda că anii trecură Și-acel colț de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lacrima e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre.” Petru C. Baciu Nu înstrăinați pământul E porunca-Testament! E avertisment și durere. Pământul e talpa țării. „De vrei să fii tu însuți și fruntea să nu-ți pleci Să ai un cer deasupra, sub
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
din exil”, ceea ce configurează un univers românesc alcătuit în spațiul andaluz, oarecum mulat pe dimensiunile psihologice și trăirile existențiale ale celui care știe că nu se va mai întoarce niciodată în tărâmul obârșiilor: „Când o să vâslesc în lumină, pe ape / Sihastre, albastre, / Să-mi pui pădurile tale sub pleoape, / Să le răsfrâng undeva-n curcubeu, / Umbrar la coverga lui Dumnezeu. // Și târziu, barem în somn pe sub lună / Să le mai aud foșnirea, doinirea / În «limba» română...” (România). Recursul la latinitate, izvorând
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
culege, a tezauriza; a aranja fără finalitate; a fabrica pornind de la nimic; a-și rula țigara, a lua un foc, a fuma cu lentoare; a aprinde focul, a tăia un dovlecel, a face o masă; a construi în locuința sa sihastră o întreagă arhitectură de zdrențe 53. Întrebarea e dacă putem transfera o asemenea antropologie a sărăciei în spațiul literaturii. Las la o parte aplicațiile metaforice - când spunem despre o literatură că e săracă ca să denumim un grad relativ de precaritate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
este un personaj din mitologia românească. Ea poate fi găsită destul de des în poveștile populare românești. În tradiția populară românească este o vrăjitoare considerată o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastra, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Babă Cloanța. Se pare că este prezentă în folclorul popoarelor slave sub numele de Babă Iaga.Se spune că se sperie de foc și nu trece de malul apei. Ea este
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
Rikyu, care a încercat să eleveze arta lor asociind-o cu spiritul zen, subliniind importanța căutării bogăției în sărăcie și a frumuseții în simplicitate. Este un principiu moral care recomandă savurarea unei vieți liniștite fără griji pământești. Originând din tradiția sihastră medievală, el subliniază un tip de frumusețe simplă, austeră și o stare de spirit calmă, senină, transcendentală. Este un concept central al ceremoniei ceaiului, și poate fi găsit și în poezia tradițională, haiku, waka, renga. Implicațiile se suprapun în oarecare
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
ca frâul de piele subțire" Pe tulpini de papyrus pățețte agale". " Mosc e asupra patului ei, dimineața", " și haina nu-și leagă, când se se scoale": " o prinde cu gingașe degete netede" " ca lemnișoare de "ishil , "egale"; " luminează ca torța sihastră ce-o poartă" " prin întuneric mâini monahale" Cu dragoste-aprinsă o privesc"," ela vârsta"" când prinde-o copilă să-mbrace "miğwale-"Dispar rătăcirile din copilărie", " dar n-am să pierd ritmul inimii tale", " chiar dacă"-"adesea vrăjmașe povețe" "am respins"," alungând
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]