2,790 matches
-
mi aduc aminte./ Liniște, de jur-împrejur. Lumină de la stele fără abajur./ Umbre, umblând încolo și-ncoace./ Voci întrebând: nu mai vine odată, ce face?/ I-a mai aruncat câteva cuvinte, de milă./ Nu vă uitați că vi s-ar face silă. E-o zdreanță./ O ce?/ Zdreanță!// Cel cu ochii de faianță." Merită citat și ecoul poemului, pentru esențialitatea lui de text biblic: " Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,/ scoate-mă la loc larg, căci sunt la strâmtoare! Ai milă
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Constantin Țoiu Dec. 1975. În timpul marilor cataclisme, incendii, inundații, rebeliuni, - o panică deșucheată... Care aduce un plus de viață, deși grotescă, o anume plăcere perversă, absurdă, plăcerea dezordinii de cele mai multe ori impusă cu sila și care, în fine, răstoarnă establishmentul... * * * Sau: Domnia proștilor... Extraordinara cruzime,... imobilitate... lipsă totală de scrupule gregară a proștilor... Proști, Măria ta, dar mulți!... Asta-i totul. De aceea, proaspetele democrații... * Întunericul este un element important al umilirii și înfrîngerii
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
-i urît! Urît într-adevăr, dar simpatic foc cu urechile pîlnie și gura cît caru', chit că nu-i place să vorbească. Spre disperarea vorbărețului măgăruș identificat prin voce cu irezistibilul Eddie Murphy, tenace într-o amiciție cu de-a sila, care-i va prinde însă bine protagonistului. Pentru că Shrek - ca să scape de compania nedorită a personajelor de poveste alungate de un pipernicit, dar infatuat lord despot - hotărăște să-i facă acestuia un serviciu și să-i aducă prințesa rîvnită. Frumoasa
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
mă privea cu un dispreț evident. La început nu-mi dădusem seama. Cu timpul, însă, știu când cineva mă place sau nu mă place; e ca un miros. În cazul de față, patronul mă privea și cu un fel de silă, de scârbă. De obicei, cine îți vinde ceva, devine mieros, ca să te câștige. Acesta, însă, părea că mă urăște tocmai fiindcă aveam tupeul să cumpăr ceva de la el. Îl rugasem și să fixeze o oră, să aud cum sună, plăcându
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
amiaza ființei tale se retrage umbra unui ecou,/ Verbul ce se înverșuna să îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul semenilor/ Puneai mai presus vaierul huhurezului/ Bolboroseala vulcanilor noroioși, lătratul șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă/ Pentru propria-ți tortură, mîndria geamătului,/ Toate lucrînd întru desăvîrșirea pierzaniei tale" (Renunțarea la har). Revelația
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
tale" (Renunțarea la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește miza acestor trăiri sterile, extazul lor blestemat, rodul lor înscris într-un înfricoșător registru antimistic. Declarîndu-și "rușinea de a fi sfînt", poetul nu suprimă transcendența, ci o întoarce pe dos, o transmută în silă, chin, afurisenie, nu fără o iactanță a decăderii, respecînd, precum o imagine oglindită în raport cu cea reală, simetria mîntuirii. Firește, limbajul utilizat e în bună descendență romantică, dar și în duhul aluviunilor expresioniste, bizuit pe acel sistem de aluzii consacrate, pe
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
dă emoții. Ca lumea, însă, nu suntem cu toții? A spus poetul! Crede-l pe cuvânt." Degradarea social-morală, tulburea ordine care a pus stăpânire pe lume, provoacă poetului (ca și atâtor confrați ai săi din aceeași generație) un refuz categoric, o silă imensă, dar și amărăciunea constatării că poezia (adică literatura) e dată uitării o dată cu autorii ei, că scrisul nu mai interesează pe nimeni, că totul e schimbat și străin. Sonetele 28 și 29 sunt admirabile diatribe adresate unei lumi care a
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
adăuga și alte citate care să ilustreze sensurile actuale ale substantivului sictir: "Din inconștiență, din blazare sau, de ce nu? din sictir (...), vor prefera să se întoarcă la rația de curent electric" (România literară, nr. 38, 1991, 3); Un fel de silă și sictir/ de-a duce pîn la capăt sfînta frază" (M. Dinescu, Moartea citește ziarul, p. 26), chiar în construcții prepoziționale care tind spre statutul de locuțiune (în sictir = în scîrbă): ""Veniți mîine" - ne îndeamnă în sictir o funcționară preocupată
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
fluent stil narativ. De foarte tânăr, Dinu Pillat va scrie romane, pe tema generațiilor, el însuși aparținând uneia care clama cu tărie că va trăi cum nici una alta de mai înainte. Nu mai puțin cutreierat de neliniști, de tristeți, de sila tributului dat cotidianului. La maturitate, prozatorul va scrie și un roman, cel mai ,,încărcat" tematic, dispărut în arhivele Securității române sau mai departe arestat tot acolo, unde va încerca o definiție pe linie dostoievskiană a fenomenului legionar, fără să fi
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
concepe o idee care să nu fie providențială. Așa încât nici unul din ei doi nu s-a întrebat în adâncul inimii cum avea să fie viața noastră cu o femeie-sergent din Dortmund, care se înverșuna să ne deprindă cu de-a sila cu cele mai vechi obiceiuri ale societății europene, pe când ei, împreună cu patruzeci de scriitori la modă, făceau o croazieră culturală de cinci săptămâni prin insulele Mării Egee. Doamna Forbes sosi în ultima sâmbătă a lui iulie, cu vaporașul ce făcea curse
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
făceam spume,/ Vă imploram din ochi pe dumneavoastră", "Să-i spun c-am învățat să scriu răvașe,/ Că strîng căței orfani și-i cresc cu milă,/ Că port medalii dulci pe gulerașe/ Și nu-mi mai este chiar atît de silă// Da carapacea existențială/ Ce-o dau lunar la "Nufărul" pe bon". Aceleași simboluri, noduri, leagă și firele grave din Haina de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
cercetători (d-nii N. Georgescu, Th. Codreanu și Cernăianu) pretind că Maiorescu l-a internat pe Eminescu în sanatoriul dr. Șuțu din București, în iunie 1883, deși poetul era perfect sănătos. Ba chiar citatul domn Cernăianu pretindea că poetul internat cu sila de poliție, la recomandarea criticului, (în colaborare cu Slavici, Ocășanu și Simțion, spionii lui Maiorescu) este, la noi, cel dintîi deținut politic. Nici celelalte internări ale poetului, la remisiunile maladiei, n-ar fi fost necesare și au fost anume aranjate
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
însă a trece cu vederea o tendință pe care nu o înțeleg prea bine mi se pare contaminată de-o anume frivolitate -, aceea de-a forța cu orice preț răspîndirea noastră literară în lume, așa cum ai vrea să hrănești cu sila, îndopîndu-l, pe un om sănătos, în stare a mînca și singur, atît cît are nevoie. Nici Eminescu, nici Iorga, nici Arghezi, nici Blaga, nici E. Lovinescu, nici G. Călinescu, nici Noica n-au făcut fixația "europenizării" lor, așa cum se întîmplă
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
ar fi întrebat distribuitorul, "sau de inox?" "- Fie și de aur", sosea răspunsul, "deși e ceva mai greu" "- De ce nu luați, atunci, și o furgonetă?" A avea totul, oricând, sursa cea mai fidelă a cumpătării, dacă nu chiar și a silei. Aceasta, de altminteri, putea fi cultivată încă mai din timp, din lunga perioadă a magazinelor pustii. Spre deceniul potopului de mărfuri ne îndreptam, e drept cu oarecare încetineală, cu numai o săptămână înainte ca echipa morții să fie trimisă la
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Și că, în viitor, naivitatea asta va fi forța mea de care nici eu nu-mi dau seama. Cuvinte profetice. Avînd mulți bani, iar eu nimic, mă împrumuta des, fără să-i cer. Mai ales pentru țigări. Amîndoi aveam o silă seniorială față de mîrlani. Altădată, la Arad, unde se turna un film de-al lui, Titus nefiind de față în camera dublă a hotelului unde trăseserăm și nemaiavînd țigări și nici bani, îi șterpelisem din buzunarul hainei pusă pe un scaun
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
când nu știusem ce să fac, mi-era rușine de el, deși după ce i-am simțit grăsimea și transpirația nu-l mai consideram musafirul uimitor (te miri pe ce lucruri mici e judecată lumea celor mari de către copii), mi-era silă, dar acum după ce trecuseră momentele lipsei de reacție am început să-l împing, să tremur de neputință. Zbaterea mea l-a incitat și mai mult, în loc să-mi dea drumul am simțit un nou val de putere cu care mă Ținea
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
oroare, Cum mușcă din carne pironul Și astăzi Isuse-Ți văd plânsul, Și ruga-Ți aud către Domnul! "O, Tată din cer, dă iertare, Căci nu știu ce fac, fie-Ți milă! Eu viața Îmi dau pentru-aceștia, Din dragoste-o dau, nu cu silă! Căci planul salvării e-acesta, Să creadă că Tu M-ai trimis, Că jertfa pe cruce-mplinește Tot ce în Scripturi ai promis!" Îmi plâng nepăsarea de-o viață Și drumul haotic, dar știu , Că Tatăl mi-a dat vindecare
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
de valoare sînt, în orice literatură și cultură, de rigoare și practicate peste tot și că n-are dreptate dl. Sorin Antohi cînd apreciază că "ierarhiile literare culturale copie, cel puțin ca principiu, ierarhiile politice". La dl. Adrian Marino, această silă de ierarhie, această stare refractară l-ar fi dus la situația inconfortabilă de marginalizare sau chiar de excludere. "Eram, precizează d-sa, din ce în ce mai tolerat, vrînd-nevrînd, nu însă și asimilat". Nu știu dacă refractarea l-a adus în această stare de
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
un lung șir de țipete. Nici dacă ne-am întâlni c-un monstru cu șase capete din care țâșnesc 18 tentacule dotate cu ventuze, din care curge un lichid verde-gălbui, nu am reacționa așa isteric. Îi urâm, ne provoacă o silă incomensurabilă. Nu ne gândim nici o secundă că au și ei, săracii, drama lor. Noroc cu colegul Andrei Luca, care s-a gândit și a aprofundat, cu seriozitate bărbătească, chestiunea aici. Voi reveni și eu cu un text la temă, după
Avem gândaci! Ne mutăm sau mă sinucid! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19919_a_21244]
-
ce felații i-a mai făcut nu știu cine nu știu cui și scuza cu argintul viu aruncat sub călcătura actualului rival, până mai ieri partener de alianță. Eu pot să înțeleg că și bărbatul e om, dar mi-e greu și îmi face silă să-l văd, din ce în ce mai mult și mai des, înlocuit de o țața Floarea isterică și ieftină. Știu că instituția duelului a dispărut, dar mă aștept ca definiția „bărbăției“ să-și poată recupera noțiuni ca „onoare“ și „demnitate“. Sunt cele pe
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
înțeleg de ce o tot laudă tata pe Elenă și mio da de exemplu. E foarte informată și deși are mulți bani nui e scârba să pună mâna pe lucruri scârboase, cum ar fi mopul. Eu nici vase nu spăl de sila și dacă eram în locul ei nici nu sar fi pus problema să pun personal mâna pe mop. Aș fi plătit niște femei să facă curat în școala aia, iar eu aș fi făcut în timpul ăsta lucruri mai inportante. Noapte bună
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 5 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20056_a_21381]
-
îndurerate în felul lor): „cocioabe gudronate și/ cu hornuri maț de porc// oamenii salam rînced ori/ flacoane farmaceutice// clisa nesfîrșită a/ săpăturilor// surîsul ca o bubă// spațiul îngust curb/ al nopții locuite// sticlele cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi// m-am prins furînd din/ buzunarele proprii// pe aici e un umor/ de criminali// astm și denivelări// cuvinte de zăpadă nici/ îmi opresc sîngerarea// nările devin/ una cu miasmele// ne pute sufletul” (Un cazan numit România
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
-l zăresc adesea trecând prin spațiul magic dintre Teatru și Catedrală, impunător și enigmatic ca Regele Lear, precum și cele care, văzându-l în acest rol al vieții lui ori în zeci de altele precum Despot, Manole, Pietro Gralla, dar și Sile, Pampon sau Basca, au visat în taină la o întâlnire cu el, o vor putea avea luni, 10 martie, de la ora 19, când invitatul Fundației Artmedia la Serata Stil este chiar longevivul actor Vladimir Jurăscu. După Ion Haiduc și Florina
Agenda2003-10-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280770_a_282099]
-
l-ar urmări mai cu atenție, spectatorul ar trebui să fie cuprins de indignare. Ca un adevărat demon, Horațiu Mălăele i se strecoară în ungherele cele mai ascunse ale sufletului: privirea sa lucidă scoate la suprafață slăbiciuni de caracter, ura, sila de sine și prostia, dar pe măsură ce ele se conturează în fața noastră, brusc demonul devine om, iar diformul se îndulcește: are loc transfigurarea. Artistul știe să dreseze slăbiciunile umane, dar știe să mângâie și să alinte. L-am întâlnit înainte de premiera
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
și aș zice că mai sunt vreo patruzeci de mușterii de bază în meseria noastră, care acum se tânguie de zor, pentru Dumnezeu, fie-vă milă.” Numele călăului Abhorson trimite la verbul to abhor („a se îngrozi”, „a-i fi silă / scârbă”), dar și la whoreson („fiu de curvă”). Am oscilat între soluțiile Scârbeanu și Aștoarfei și, în cele din urmă, am ales-o pe-a doua. În încheierea acestor însemnări, iată câteva considerații privind un alt tip de note de
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]