400 matches
-
subsecvente (Șcheia, Târgului), văi cu caracter reconsecvent (Suceava) și prin platouri și coline cu caracter structural (zona Mănăstirea Zamca, zona Cetatea de Scaun a Sucevei) și cu aspect etajat. Solurile din raza orașului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt cele mai fertile soluri din zonă, folosite la cultura cartofului
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
etajat. Solurile din raza orașului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt cele mai fertile soluri din zonă, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahăr și a cerealelor. Pe terasele superioare ale Sucevei se găsesc soluri cenușii de pădure, cu o fertilitate mai scăzută. În lunca Sucevei există soluri aluvionare
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
este o arie protejată, situată la sud de orașul Cimișlia din raionul omonim, Republica Moldova. Aria naturală protejată de Stat "", a fost încadrată în descrierea stațiunii și a vegetației forestiere în etajul de silvostepă cu tipul de stațiune: Arboretele situate în cadrul ariei în Ocolul silvic Mihailovca reprezintă culturi de ameliorare a terenurilor degradate formate de specii de salcâm, pin negru, prun, nuc, paltin de câmp, salcie, ulm de câmp, arțar tătăresc.
Râpele de la Cimișlia () [Corola-website/Science/329701_a_331030]
-
spre Șoldănești. Teritoriul reprezintă un relief deluros-ondulat, care face parte din înălțimea nistreană. Structura rocilor este formată din: argile, alivrite, nisipuri și calcaruri. Conform raionării agro-pedologice a Republicii satul are cernoziomuri levigate și podzolite, soluri cenușii de pădure și ale silvostepei înălțimii Rezina. Resursele naturale ale satului sunt: argila, calcarul, nisipul. Apele curgătoare sunt reprezentate de rîul Ciorna, care se varsă în rîul Nistru, apele izvoarelor și cele formate în urma zăpezilor și ploilor. Satul este sărac în apă potabilă, nu are
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
sunt neuniform reprezentate de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni. Arondat zonelor de silvostepa și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni. Arondat zonelor de silvostepa și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
C. Vânturile în general sunt reduse ca intensitate. Precipitațiile sunt relativ numeroase. Satul este traversat de șoseaua de legătură Turda-Câmpia Turzii-Frata-Bercheșu, care se intersectează cu drumul național Cluj-Napoca-Reghin în apropiere de Mociu. Flora și fauna satului este specifică zonei de silvostepă, predominând salcâmul, stejarul, gorunul, frasinul, carpenul etc., iar din faună iepurii, căprioara, mistreții, lupul, pisica sălbatică, viezurele, dihorul etc. Dintre păsări, graurul, stăncuța, rândunica, barza, codobatura, lăstunul, coțofana etc. Economia este preponderent agrară, principala ocupație fiind cultura vegetală și creșterea
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
În vest Teleorman. În est Călăraș. În sud Dunărea și Bulgaria. Râuri: Cel mai important este fluviul Dunărea. Alte râuri sunt: Argeș, Dâmbovița, Neajlov, Câlnău, Cocioc, Sabar, Pasărea, Parapanca. Lacuri: Comana Aici se găsesc viețuitoarele specifice zonei de stepă și silvostepă precum orbetele, prepelița, ciocârlia, potârnichea, turturica, șopârla, gușterul, greieri, lăcuste, iepuri, dihorul, șoarecele de câmp, popândăul, dropia, vulpea, rațe, gâște, berze, lișițe, cocostârci, vidra, nurca, știuca, plătica, somn, caras, crap, biban, caracuda, roșioara. Se află pe locul doi în clasamentul
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
2006; Debitul mediu multianual ale lunii aprilie (mc/s) = 7900; Debit istoric (mc/ s) / data = 12.700 / 06.04.2005; Ultimul Debit istoric (mc/s) / data = 15.700 / 23.04.2006. Flora din zona este caracteristică zonei stepice și de silvostepă. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi. Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
orașului mai sunt câteva acumulări mai mari de apă (sub formă de lacuri) și mai multe acumulări mici (gen iazuri). Printre cele mari, sunt de menționat următoarele lacuri: Vegetația naturală a zonei de est orașului Botoșani este caracteristică zonei de silvostepă, fiind formată în special din terenuri agricole și pajiștile seculare ce ocupă locul fostelor păduri. În nord-vest se întind păduri de gorun, terenuri agricole și pajiști stepizate, iar în sud-vest făgete de deal și păduri amestecate de fag și gorun
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
este de obicei spulberată de crivăț. De multe ori localitatea este bântuită de calamități, așa cum a fost grindina din luna august a anului 1933, când recolta a fost distrusă în proporție de 90%. Pe teritoriul comunei există o vegetație de silvostepă, unde întâlnim ca specii de păioase, carpenul, salcâmul, parul sălbatic, plopul, păducelul etc. Pajiștile în general sunt cultivate cu ierburi din categoria păiușului și a coliliei cu predominanță ierburile din categoria păiușului. O mare parte a pajiștilor este degradată datorită
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
predominanță ierburile din categoria păiușului. O mare parte a pajiștilor este degradată datorită alunecărilor de teren și a pășunatului intensiv. Pe terenurile sărăturoase se întâlnește vegetația specifică alcătuită din iarba sărată, limba peștelui și altele. Fauna este specifică vegetației de silvostepă fiind reprezentată în special prin rozătoare ca: popândăul, cățelul de pământ, șoarecele de stepă, șobolanul de câmp, iepuri de câmp. Aceste rozătoare sunt specii dăunătoare culturilor agricole. Dintre păsări, cele mai des întâlnite sunt: vrăbiile, ciorile, graurii, ulii etc. Pe
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
de pământ datată din anul 900 î.Hr. și alta dacică, tezaurul numismatic aflat în depozitul Muzeului de istorie al Olteniei, alte mărturii aflate, până în anul 1990, în muzeul local sunt dovezi ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri din vremuri antice. Silvostepa ce a dominat aceste întinderi în secolul al XVI-lea a fost defrișată și cultivată. Au mai rămas 226 ha de padure în care întâlnim specii de stejar, ulm, frasin, cer, pin, brad, salcâm și altele. Suprafețele de teren arabil
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
Moldovei din România. Altitudinea maximă este de 561 m. Tipul de relief cuprinde: cueste, platouri structurale, relief fluviatil, glacisuri, conuri de dejecție, cueste erodate etc. Prin curg râurile: Bârlad, Crasna, Vaslui, Racova, Tutova, Zeletin, Jijia, Prut, Covurului. Apare stepa și silvostepa, molisoluri, influențe climatice de ariditate, climat secetos, precipitații reduse, bate crivățul.
Podișul Bârladului () [Corola-website/Science/306490_a_307819]
-
prima jumătate a lunii august circa 28-30 grade Celsius. Vânturile, în general, sunt reduse că intensitate, iar precipitațiile sunt relativ numeroase, sătul fiind una din zonele județului cu precipitații relativ mari. Floră și fauna satului este una specifică zonei de silvostepa, predominând salcâm, stejar, gorun, frasin, carpen etc., iar animalele frecvent întâlnite sunt iepuri, căprioara, mistreți, pisica sălbatică, bursucul, dihorul, lupul etc. Dintre păsări menționam graurul, stăncuța, rândunica, barza, codobatura, lăstunul, coțofana etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Suatu
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
sau șarpele cu abdomenul galben ("Dolichophis caspius", cu o denumire mai veche "Coluber jugularis caspius") este un șarpe neveninos din familia colubridelor ("Colubridae"), de până la 2 m lungime, care trăiește în locurile uscate și călduroase din silvostepa din sud-estul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia Mică și vestul Asiei. În România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Munteniei și în toată Dobrogea. Izolat, se întâlnește la vest de Galați. A fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
și căpițele de fân, prin livezi, vii și alte locuri similare. În munți se urcă până la o altitudine de 2000 metri deasupra nivelului mării. În Caucaz se întâlnește la înălțimi de până la 1500-1600 m. În România șarpele rău trăiește în silvostepă în locuri uscate și călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
limita Vestică a regiunii, iar în rest șleaurilor de deal, care includ alături de gorun, stejarul pedunculat, cerul, jugastrul, frasinul, unii arbuști (sânger, păducel) și plante erbacee. Pădurile au fost defrișate pe mari întinderi, de-a lungul timpului, fiind înlocuite de silvostepa secundară.
Arămești, Neamț () [Corola-website/Science/301616_a_302945]
-
a fost declarată arie protejată naturală prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de protecție pentru mai multe specii floristice de silvostepă, printre care dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), pieptănăriță ("Cynosorus cristatus"), sulițică ("Dorycnium herbaceum"), iarba-câmpului ("Agrostis stolinifera") sau păiuș din speciile "Festuca stricta", "Festuca ruoicola", și "Festuca valesiaca". În arealul rezervației sunt remarcate mai multe creații artistice cioplite în piatră, realizate cu prilejul
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" și Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conserva o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice enumerate în anexa
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
unde se termină în DN25). Prin comună trece și calea ferată Iași-Vaslui, pe care este deservită de stația Grajduri. În comuna Grajduri se află Poiana cu Schit, arie protejată de tip floristic, unde sunt ocrotite unele specii de plante de silvostepă, cum ar fi dumbățul, sulițica, pieptănărița și păiușul. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grajduri se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,25%), cu o
Comuna Grajduri, Iași () [Corola-website/Science/301279_a_302608]
-
marea a părăsit teritoriul rămînînd o cîmpie aluvial acumulativă. La sfîrșitul epocii miocene (veacul meotian) zona era o cîmpie ridicată pe care se dezvolta vegetația de savană. Iar la începutul epocii pliocene vegetația de savană este înlocuită cu landșafturile de silvostepă. În pliocenul mediu și superior, cu 3-4 mln ani în urmă partea centrală împreună cu teritoriul raionului de astăzi au suferit mișcări lente de ridicare si reprezenta o cîmpie ridicată. Tot în această perioadă a început formarea rețelei hidrografice-văile rîurilor Prut
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
adăpostește și conservă o gamă diversă de floră spontană și faună sălbatică. Aria naturală dispune de 12 tipuri de habitate naturale ("Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști aluviale din Cnidion dubii; Comunități de lizieră cu ierburi înalte
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
au utilizări medicinale, ca hemostatice, antihemoragice (cresc rezistența capilarelor) și dezinfectante. Scoarța are utilizări în febra intermitentă, iar fructele se recomandă ca antianemice. Carpinus betulus L. (carpen) este un arbore de cca 20-25 m înălțime, comun în pădurile din zona silvostepei pînă în etajul fagului (uneori este specie dominantă, dar rar formează arborete pure). Înflorește concomitent cu înfrunzirea. Pe un ax lung, pendul, se află achene numeroase, care au la bază o bractee trilobată (spre deosebire de C. orientalis Mill. - cărpiniță, la care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]