2,018 matches
-
niciuna din ele nu este vinovată. Tratamentul aplicat Deliei dădea roade. Medicul îi adusese la cunoștință că ultimile analize au arătat că pericolul a trecut. Urma să părăsească salonul spitalului a doua zi, dar mintea sa, se află sub acel simțământ otrăvitor, incertitudine. Ajunse acasă adusă de Anton. — Scumpa mea, cât sunt de fericită că ești bine! spuse mama Deliei. Te rog, ai mare grijă și îmbracă-te mai gros, vezi că începi și tu să nu mai fi chiar așa
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383744_a_385073]
-
respiro lăsat macedoneanului furibund, auzii niște gâlgâieli ușurele și-un fluturat din buze, de mai mare minunea. Și-n loc să mă turbeze, cum se-ntâmpla mai mereu când vorbeam cu insul, acum, că adormise la telefon, mă cuprinse un simțământ de duioșie pentru huiduma octogenară, trecut și el dincolo de măreția forței, a rezistenței fizice. Dar ce? Fusese de colea traiectul vieții sale?! trecui pe altă lungime de undă filosofeala. Până la 65 de ani privise bolta-nstelată la Observatorul Astronomic din
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Nuca înseamnă Christos: miezul dulce este natura divină, coaja cărnoasă este natura omenească, iar coaja de lemn dintre ele este crucea. Toate lucrurile oferă sprijin și reazim pentru ca gândul să urce spre veșnicie. Gândirea simbolică oferă o permanentă transfuzie a simțământului majestății și eternității lui Dumnezeu în tot ce e perceptibil și imaginabil“. Asemănător, există în cultura noastră populară o mare varietate de reprezentări simbolice, asupra plantelor de exemplu, care prin frumusețea și caracteristicile lor semnifică personaje sau întâmplări divine. Astfel
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
la date diferite. Cu fiica ei, Violeta, se împrietenise de când era studentă la Medicină. Îi retrăia visul neîmplinit al tinereții sale. Fata îi povestea întâmplări de la facultate, mărturisindu-i trăirile ei de fată cuminte și silitoare la învățătură, dar și simțămintele ei intime, pe care i le șoptea cu ochi aprinși, repetând din când în când: să nu spui la nimeni, tanti Maria! Săraca fată! Nu mai discutase cu ea de astă-vară, când o întâlnise la cimitir, udând florile la mormântul
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
ființa fetei sau a băiatului cu care au legat prietenie, cu siguranță vor evita situațiile neplăcute și vor învăța autocontrolul și vor ști să fie echilibrați. Și asta pentru că cei care se conduc după instincte, ajung să fie adulți cu simțăminte primare, să acționeze doar din nevoile primare și pot avea necazuri în dragoste și generează probleme în societate deoarece mai târziu vor hărțui și chiar abuza. Dragostea nu forțează niciodată. Domnul Isus spune: „Dacă voiește cineva să mă urmeze”. Dragostea
DESPRE DECLARAŢIILE DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377238_a_378567]
-
pricinuit, spuse Împăratul Păsărilor. - Nu trebuie, roși frumos Mira, te voi ajuta pentru că nu e drept să îți alegi o soață cu forța. - Nu crezi nici tu în cununie! - Ba da, împărate, eu cred, dar numai în aceea făcută cu simțăminte, cel puțin așa cum au tatăl și mama mea. - Mama ta nu a renunțat la puterea ei pentru tatăl tău! Mira zâmbi ușor: - Tatăl meu nu a lăsat-o! Dar, nu mai e timp de vorbă, dacă vrei cu adevărat să
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
o delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație a pasivității benedictinului, o deschidere violentă, răzbunătoare, a spațiului vieții interioare înspre efervescența vieții obiective, o răbufnire a proiectului într-o iluzie de grandioasă realizare. Cu simțămîntul înfrigurat al unei eliberări, se produce asumarea unei constrîngeri extreme, descinse de-a dreptul din spectrul idealității. Se poate face lesne o paralelă cu comportarea unui coleg de generație, Cioran, care, în același răstimp, a atins o temperatură a spiritului
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
viață. Revista România Mare preia ștafeta revistelor celor mai rău famate din "epoca de aur" pe care le-am amintit. Portdrapelul său e Corneliu Vadim Tudor, promotor al unei isterii șovine, antieuropene, de o vădită desuetudine, învigorată însă chiar de simțămîntul subiacent al pierderii de teren. Neoprotocronismul caută felurite alianțe, unele pitorești în excentricitatea lor prețios-diletantă: Un caz interesant îl reprezintă poetul naționalist Ion Gheorghe, trecut cu arme și bagaje în grupul tracologilor deopotrivă amatori și radicali (vezi scrisoarea deschisă postată
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
nu "O fi așa, dar post-festum! Ne amintim în schimb mănoasa carieră a numitului literat, într-o altă calitate și anume în cea de servilă pană a propagandei din răstimpul "epocii de aur". O generozitate sau o eventuală gratitudine personală - simțăminte nobile, de care, din păcate, unii polemiști nu se arată capabili, - nu credem că se cade totuși a umbri consecvența unui punct de vedere etic. Iar minimalizarea unui romancier contemporan, ajuns "cel mai tradus autor român (20 de limbi)" și
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
un spirit tutelar. Revelatoare ni se înfățișează ipostaza de ucenic, în nota monahală de ascultare, a celui de-al doilea, avînd condiția de cleric, în raport cu cel dintîi, avînd condiția de călugăr. Punctul de pornire lăuntric pare a-l constitui un simțămînt de neîmplinire, de insuficientă vrednicie al discipolului la întîlnirea "rară, esențială" cu cel menit a-i fi mentor. Poziția smerită a novicelui e o condiție a inițierii : "Pe N. Steinhardt l-am întîlnit probabil prea devreme. Eram prea tînăr, nepregătit
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
o galanterie etnică, întrezărind puhoiul de texte poetizante care, în prezent, ne va pune la dificilă încercare virtuțile răbdării, compasiunii, iertării ce au, oricum, niște preaomenești limite. Care sunt cauzele invaziei simulacrelor de poezie? Între ele se găsește, desigur, un simțămînt de eliberare după deceniile de cenzură, o "respirație" a ființei, ținînd de reflexele sale psihice, dornică a-și proba identitatea, a-și tatona vocea stăpînă pe sine. După cum e prea cu putință să funcționeze un mecanism compensator al neîmplinirilor socio-politice
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
ura intră într-un paralelism sintactic sinonimic și la Eugen Frunză: "De știi iubi cum se cuvine / Tu sfarmă monștrilor complotul / De știi urî cum se cuvine / Tu sfarmă" ș.a.md., ilustrînd, încă o dată, relația de directă proporționalitate dintre cele două simțăminte: "Să iubești de zece ori cît mine / Tot ce-a fost clădit în luptă grea! Să urăști de zece ori cît mine / Tot ce vieții-n drum ar fi să stea!" Totul pentru izbînda păcii). E demn de menționat că
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
într-atît supărarea destinatarului, încît acesta citindu-le aproape că se crede obligat să uite de propria durere pentru a-l consola pe consolator", conform aprecierii unui mai recent biograf al lui Proust, Ghislain de Diesbach. Așadar o revărsare de ipotetic simțămînt filial asupra Elenei Bibescu, impresionant act al sensibilității proustiene, și totodată fapt ce ne îndeamnă a socoti pertinentă opinia exegetului nostru, potrivit căreia considerarea genezei marelui roman al lui Proust se cuvine a ține seama, dincolo de amiciția cu fiii pianistei
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
cele zece miniaturi reprezintă chintesența și sensibilitatea unei personalități muzicale care prin lucrările sale demonstrează dragostea pentru muzica corală. Constantin Catrina contribuie prin creația sa, la îmbogățirea tezaurului coral românesc, cântul coral reprezentând modalitatea cea mai potrivită de exprimare a simțămintelor sufletului uman. Volumul 10 miniaturi corale este de fapt, un preambul al marcării unui an cu o semnificație deosebită pentru distinsul muzician, în pragul împlinirii unei venerabile vârste.
10 MINIATURI CORALE de Constantin Catrina by Mariana POPESCU4 () [Corola-journal/Journalistic/84019_a_85344]
-
Baconniére, 1955). Într-un fel fericirea este cea mai mare plăcere de care suntem în stare. E ca un vânat pe care nu- l nimerești decât dacă îl ochești de la mare distanță. Iar parcursul acestei distanțe include obligatoriu și simțământul plăcerii. O plăcere care nu este doar rodul conștiinței, ci și a voinței, ca element mobil al personalității umane. Ne place o muzică și pentru că vrem să ne placă. Voința devine astfel sediul puterii: prin ea comandăm și suntem
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
de zile și amintiți-vă ce au însemnat pentru dumneavoastră. Sunteți de asemenea în starea cea mai potrivită să răsfoiți albume vechi de fotografii și să intrați în contact cu vechi emoții. Desfătați-vă cu senzația nihilistă că toate aceste simțăminte frumoase vor fi foarte probabil uitate până la următoarea beție cruntă. Luați loc. Umpleți-vă paharul, luați o țigară. Dincolo de ușa încăperii simțiți forțe care vă sunt potrivnice, nu verificați mesageria, nu deschideți la nimeni. Aceasta este lumea dumneavoastră acum, aici
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
doritori a prinde rădăcini "unul în altul răstigniți pe zidul de aer roșu". Complementar, e adus în scenă un vechi idilism eretic. Pus în dificultate prin uzanțele unui expresionism întins asupra întregului univers, Creatorul continuă a-și lăsa urma în simțămintele creaturilor prin nostalgii echivoce care se joacă "de-a infinitul vicios" și modelează anecdote poporane: "Pe cînd umbla Dumnezeu pe pămînt - acum e zece / și cincisprezece în ordinea absurdă a lucrurilor - / El purta o pălărie neagră și însoțit era / de
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
om, neașteptînd să se consoleze cu versul, ci doar să fie sincer în el. Vizită pare o pastișă după Bacovia, doar că melodicitatea ei trasă la față nu ajunge, nicidecum, țipăt pur de vioară rănită. E o tărăgănare, destul de fără simțămînt, a unor teme, grave, dar care nu ating, pe o muzică oarecare: " Acum cineva plânge un regret/ Că nu a mângâiat cum se cuvine/ Sufletul de floare al unui rob/ Care putea fi oricine." Mai inspirată e imaginea Samuraiului bătrîn
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
-o cu rîvnă repulsivă pe "tovarășa Ana" n-a șovăit a-i întoarce spatele în 1952, cînd aceasta a căzut în dizgrație, alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, în urma manevrelor lui Gheorghiu-Dej ce-și dorea monopolul puterii. Străin de orice simțămînt de gratitudine ori de căință, afișînd o pasiune a "disciplinei de partid" ce disimula un resort personal al arivismului, Cameleonea nu doar că nu s-a prăbușit în acel moment critic, ci a fost chiar promovat. A ajuns membru în
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
Creînd oamenii vii, cu viață proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsația vieții". Creația artistică n-ar conta prin urmare sub specia esteticului, ci sub cea a simțămîntului de "viață" ce-l poate insufla. E un creaționism secund, rod al creaturii ce-l îmbată pe artist, cu o superbie pe care invocarea oarecum formală a "modestiei" n-o poate anula: "Precum nașterea, iubirea și moartea alcătuiesc enigmele cele
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
său parizian în iulie 1974".La fel, contactul cu Cioran, cu care avusese un măgulitor schimb epistolar, n-a mai fost restabilit. Semnificativ, Ilie Constantin se fixează tot mai frecvent asupra trecutului d-sale melancolizant. Îl evocă, îl prefiră cu simțămîntul, în filigran, al unei alienări în raport cu eul vexat într-o țară "refractară la poezie" (Cioran dixit !). Iluziile brutal contrariate în mai multe rînduri îi modelează un frison al inadaptării ce acordă numeroaselor d-sale pagini retrospective un aer de elegantă
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
păcate, nu sînt, nu mai sînt (chiar dac-am fost nițel, cîndva, foarte demult) vanitos spre a mă bucura de un atare protecționism al semenilor. La baza mai din adînc a vanității se află anxietatea, nesiguranța, de nu chiar spaima, simțăminte imature, care țin de un romantism al ființei, gata a plonja, compensator, în aparență, în convenție, în frivolitate. Ceea ce se scrie în prezent despre persoana mea mă lasă realmente din ce în ce mai indiferent, probabil pentru că, prin firea lucrurilor, m-am maturizat. Ba
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
politicienii partizani, principii curteni ș.a.m.d. Dar prietenia, ce înseamnă în fond prietenia? Se cuvine a o socoti o relație dezinteresată, o gratuitate, o estetizare sui generis a existenței. Interesul brut este exclus, rămînînd doar unul purificat, al cultivării simțămîntului în sine. Marginalizarea de care am avut fără încetare parte, prin instituirea unor distanțe geografice și temporale, m-a prejudiciat și în privința prieteniilor. Cei trei-patru prieteni "de vîrf" de care m-am bucurat din adolescență pînă azi nu se mai
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
Dacă mi-a rămas puterea cuvântului nu știu, fiindcă așa cum am inceput aceste rânduri, nu pot decât speră că va avea vreo putere. Oamenii nu sunt "da" sau "nu" , așa cum se vede pe buletinele de vot. Oamenii sunt educație, moralitate, simțăminte, credința, viziune, speranța. O hotărâre nu poate ataca fundamental aceste aspecte. Doresc o decizie umană, o aplicare strategică ghidată de experții în domeniu, îndreptată de asemenea către educarea maselor și responsabilizarea cetățenilor. Numai această manieră de abordare poate fi o
Ce i-a scris o tânără lui Băsescu despre maidanezi. O va ajuta Ponta? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/69621_a_70946]
-
asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi voi muri/ bolnav/ de nemurire// colocvială, respirația umbrei” (colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti transcendența: „un idol cu ochii-n lacrimi/ m-a țintuit peste manuscrise/ l-a înduioșat/ Zădărnicia cu care/ gloria abisului meu/ se închina
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]