4,438 matches
-
plutind în cuprinsul lor enigmatic. Seara coboram amețiți scările și ne întorceam să-l mai privim o dată pe bătrânul mag, care ne privea din cadrul ușii, având pe chip un straniu zâmbet, căci ne posedase sufletele, topite în creuzetul imaginației și simțirii sale. După moartea tatălui meu în închisoare, când am rămas atât de descumpănită și bolnavă, el m-a înțeles și știa cât de greu apasă viața pe umerii mei, nepregătiți pentru atâtea răspunderi și suferințe. Îl iubea pe Dinu pentru
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Jeluie-te lui taică-tu (a! n-ai tată); jeluie-te lui maică-ta (a!, n-ai mamă); că-i fi fiind orfelin, acușica, tălică; iote dom'le ce mazagazdron duios!? Bine-bine, înfiorează-ți Iubita Ideală la mațul subțire al simțirii. Desfundă-ți acordeonul de trei metri și cîntă-i epileptic, aiurea-n tramvai, știi tu, la o margine de rai...
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
delir fără limite, care cred că l-a îngrețoșat și pe bietul Păunescu, așa mort cum e. De-aia zic: bine că e week-end, să ne mai liniștim puțin la cap. Poate de luni încolo, după ce ne mai revenim în simțiri, o să văd abordări ceva mai moderate ale acestui deces, atât pe internet, cât și la televiziuni. A murit un om, pe bune. Nici Anticristul, nici Iisus Cristos. Nici Hitler, nici cel mai mare geniu al României și al planetei. Un
Păunescu, acest diavol, acest înger, acest porc şi acest geniu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21296_a_22621]
-
atârnata de relația perfectă, daca nu ai o sumă de prețioase amintiri amare ce iți aduc totuși un surâs împlinit pe buze, daca nu ai trâmbițat fără rușine propriile aventuri erotice de necrezut, ascunzând însă chiar și de tine adevăratele simțiri, citește un alt articol. Pe acesta nu ai cum să îl înțelegi. Orice femeie poate ajunge iubita și mama copiilor un băiat/bărbat. Nu toate trec și prin chinurile dulci ale “libertinajului”, nici nu știu cum să îi spun. Da, recunosc, mi-
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
o rădăcină Un trunchi râvnind mereu pe celălaltul Nălțând coroana cerului cum psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi bogăția adunată E prada unui gol care se cască. Credeam că sunt Anteu Am ieșit pe scena-n care Se jucase rolul meu După străvezii tipare De credeam că sunt Anteu. Rămânând ca-ntr-o uitare Doar
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
și puritatea morală (cireșul în floare). Dar e prea puțin, versurile citate exprimă mai mult decât această - sau altă - ,translație". Aici e, poate, genul de adâncime ce înrudește, până la un anumit punct, poezia cu filosofia: a spune lucruri, mereu prin intermediul simțirii, care depășesc orice traducere explicativă... Se cuvine să citez și restul poemului - alte patru versuri, care nefiind în nici un caz jocuri obscure, par a-l lua ostatec pe cititor cu strania lor bogăție de sensuri. eu cu propozițiile altor popoare
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
și consecvență cu sineť. Pentru a fi apreciată, poezia lui Virgil Mazilescu are destule justificări artistice. Dar ea cată la mai mult, se vrea dorită, iubită. De acest lucru sunt în stare mai ales anume cititori, la fel de gravi în tendința simțirii lor. ŤAre cineva dintre dumneavoastră un sânge?ť întreabă autorul, parcă în glumă, și acesta este, cine știe, apelul său pe viață și pe moarte, spre cei ce se atașează liricii sale. Poetul s-a arătat, ziceam, lizibil (prin comparație
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
cea mai tristă a lucrurilor era trecerea lor într-un regim al obișnuinței, acceptarea, resemnarea, lipsa speranțelor de schimbare. După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. (Gr. Alexandrescu, Anul 1840) Ultima frază a Alfabetului de tranziție, ieșit de sub tipar în decembrie 1986, sună astfel: "Un nou alfabet de tranziție, cu deschidere planetară, ia naștere sub ochii noștri
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
a naturii, a peisajului și a atmosferei specifice, a plămădirii ființei umane, în tainicele ei structuri spirituale și morale, s-au creat căile de afirmare a "rasei brăilene", a numeroșilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligența, cugetul și simțirea românească. In literatură, scriitorii și publiciștii brăileni se afirmă încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, când George Baronzi, unul dintre primii noștri romancieri, publică Misterele Bucureștilor, având ca model Misterele Parisului, de Eugčne Sue. în aceeași epocă se impune
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
pe care, chipurile, le-ar promova scriitorul prin vocea personajelor sale și în special a bătrînei, soacra lui Ghiță, adevărată voce a rațiunii. De altfel, nuvela debutează cu un monolog al femeii, mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Urmează o mică lecție de retorică, plină de suișuri (pînă la Dumnezeu) și coborîșuri (toate
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
al introspecției. În peisajul literar și-a făcut apariția al optulea volum de poezie, de data aceasta laică, al doamnei Dorina Stoica. Ea poate fi socotită unul dintre acei dăruiți de Dumnezeu cu darul de a împărți celor din jur simțirile, gândurile, durerea și speranța deopotrivă, prin aceasta făcând cinste mediului elevat în care s-au format ca oameni și profesioniști, dar și ca slujitori ai condeiului. Această plăcută apariție ne invită la o adevărată meditație privind activitatea sa poetică, activitate
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
asta?/ Dacă ne vom găsi cândva,/mă voi lăsa cuprinsă de brațele tale./ Te voi topi, așa cum soarele topește/un om de zăpadă,/făcându-mă una cu tine./ Poeta, ca o vestală delicată, le adună, le filtrează prin propria-i simțire și dă la iveală această sublimă exteriorizare a simțurilor, care este poezia de dragoste din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Dragostea acestei poete cuprinde întreg universul, toată creația lui Dumnezeu, care este de fapt nimic altceva decât iubire
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
aici e veșnic cântecul ce plânge Crist veșnic peste noi își tinde mâna ...doar că privighetoarea azi e-un mit și-L vindem ne-ncetat pe Răstignit... IZBÂNDA OSÂNDIȚILOR cu noi dimpreună tot sângeri pe Cruce Hristosule - Frate mai Mare-al simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu strune și nici nedreptate sfruntată-n orbire pe cari ochiul Tău să n-o-ncrunte-n privire obidă
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
alegeri libere pe circumscripții. Noul parlament și-a început activitatea la 17 aprilie 1990 cu 366 de deputați, dintre care doar 94 erau din partea Frontului Popular din Moldova, dar fiind reprezentați de o pleiadă întreagă de intelectuali de forță cu simțire românească au știut cum să încline balanța spre interesul național. Orice s-ar spune, a fost totuși o generație de parlamentari de talia Generației Unirii de la 1918. Ca și ei cu forțe mici au făcut lucruri mari. Acest Soviet Suprem
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
străinătăților, plin de necunoscut dar mereu prin colbul amintirilor... „Merg jur-împrejur,/ O odaie necunoscută,/ O fereastră mică,/ Poarta în fața ei...// Pe pervaz păsările,/ Cântă neîncetat/ Piu-piu și fug/ Zburând./ Oare nu mă cunosc,/ Că aici sunt străin...” (Pribegie). Iar registrul simțirilor odată instaurat, acesta devine obligatoriu pentru ființa în sine, se permanentizează și este vizibil din toate unghiurile posibile. Consecvența acționează ca primă lege existențială a fizicii, metafizicii, extrafizicii, metarmofizicii, intrafizicii... „Dacă ai dorință, deschide fereastra,/ Privește câmpul care a devenit
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
a pus în mișcare îndoiala atunci când e vorba despre eternitatea adusă în prag de prăpastia efemerității. Nu ar mai fi chiar nimic de ascuns în fața pur-evidențelor pe când lucrurile se întâmplă fără voia lor și a nimănui. Vin de se reinventează simțiri deja trăite și făcute ghem într-un deplin de certitudini fixate exact pe axa celui-mai-probabilului. La Dorel Cosma, într-o răscolire covârșitoare a valențelor ajunse din neînțelesuri tocmai înțelese, se petrec toate dezastrele de-a dreptul ucigașe. Are loc neîntâmplata
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
în universalitate, cel mai probabil umană, deși în principiu ar putea fi celestă, de ce nu chiar transcedentală după ce transfizică și tranzitorie. Sunt, cel puțin aparent, nenumărate modalitățile de expresie în încercarea de explicitare și de ajungere la un apogeu al simțirii și trăirii într-o consonanță plecată de la singularul amplu extrapolat, înspre a fi biunivocă. Personalitatea însăși cere acest lucru, ca pe o cale necesară de împlinire. Iar dintre toate încrengăturile de formule care permit cuantificarea stărilor duse în exponențial, eu
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
istorie, ne vom bălăci la o margine a civilizației, devenind un fel de boschetari ai Europei... Încă mai pâlpâie un dram de demnitate în feciorii și fiicele acestui pământ. E trează speranța revenirii la normalitate... Trebuie să ne unim în simțire și gândire, căci numai prin unire vom fi o forță, vom izbândi năzuințele noastre de bine”. Este o constatare dureroasă dar realistă, nu fatalistă. Este observația unui om pătruns până-n măduva oaselor de spiritul și crezul strămoșilor noștri, de dragostea
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
Poezia autorului este ”albă ca nins de zăpadă/ dulce ca surâs de metaforă/ visată în palma de mână/ rămasă zălog în inelul cununiei” (Visare) Albanezul din Germania vine în limba română cu un proiect deosebit de elaborat, plin de imaginație și simțire, pe-oglinzi, pe-oriunde, pe-aici. Și, desigur, cum te-ai putea abține să „nu știu cuvântul dacă va găsi cărare/ să vină cu sinceritate până la tine/ visul confundat să-l scoată la mal/ în speranța aprinsă pentru o iubire
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la tinerețe mai spune-mi o dată cum încifrezi ascunsul când jocul ielelor te poartă c-un sâmbure de iubire hoinar printre aștrii tu fiu de lut și cer sclav și stăpân peste cuvinte șlefuiești un colț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară Și viața-mi este licoare amară. Citește mai mult Prin timp ce mai am pășescdihotomic,În umbră-mi rămâneatâta nimic.Fatidic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pășescdihotomic,În umbră-mi rămâneatâta nimic.Fatidic un gânds-agață de pământCând inima-și sapă în urmămormânt.La orizont, plutesc visede-o clipă,Torță aprinsă pe neagră aripă.Cu suflet îngenuncheatde țărână,Voi naște oare din altăfântânăSau nimicul nimicaflă din mineCând alte simțiri vor curgede mâine? Până atunci,mușc lupoaică flămândăInima caldă din orice secundă, Până cândmoartea-ncepe să tresarăși viața-mi este licoareamară.... XXV. MOMENT ÎNTR-O NOAPTE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Tinerețea devreme, maturitatea ori vârstnicia pot la fel de bine să fie punctul de plecare în calculul grafic destul de complicat care ne cheamă spre a ne defini. Oricât ar putea părea de ciudat, pentru curajul trăirii efective nu ai nevoie decât de simțire nedisimulată. Desigur, cultura acestei trăiri până la o valoare optimă, se obține pe măsură ce înaintezi în profunzimea gândirii. Astfel încât, în ce-l privește pe Ilir Çabrati, care vine în limba română grației traducerii lui Baki Ymeri, putem spune că în floarea vârstei
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
pădurii se așterne la zenit Și frunzele în ruguri de foc se tot aprind, Lumină se topește,în stropi,în lăstăriș, Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminiș. Alunecând ușor,pe-o rază ce coboară Din sânul lui Amor,simțirea mi-o înfioară. Ședeam și mă uitam și nu-mi venea să cred, Dar poate că visăm,sau nu eram atent. -Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg, -A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Când liniștea pădurii se așterne la zenitSi frunzele în ruguri de foc se tot aprind,Lumina se topește,în stropi,în lăstăriș,Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminis.Alunecand ușor,pe-o rază ce coboaraDin sânul lui Amor,simțirea mi-o infioara.Sedeam și mă uitam și nu-mi venea să cred,Dar poate că visăm,sau nu eram atent.-Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg,-A visului visare,sau ție să mă plec? Vorbi atunci făptura ce aievea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]