258 matches
-
un soi de vendetă a lustrației diabolice, ca armă a omului liber. Modernitatea ultimă este dată de clauzele propriei libertăți, stabilite de propria autoritate. Libertate loială unui curs stabil și rațional al agorei, generator de poezie și arte, solidar și simbiotic, servind interesul public, cu prețul riscului moral asumat față de imprevizibila și incomparabila putere a imaginarului. O pioasă utopie încorporată într-o carte cu voluptuoase durități și ascuțișuri de floretă și bisturiu. O limpede, provocatoare reglare de conturi a unui justițiar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acesta în colecția Poeții Orașului București la Editură Coresi pare să ascundă într-un ambalaj exotic un conținut atrăgător. Dar... Volumul debutează cu ciclul Poemul celular, pe scheletul căruia se încheagă o poezie a cotidianului în care discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic: "Un greier în centrul Bucureștiului/ Îmi zornăie plăcut în urechi./ - Ba e celularul vecinului, îmi spune Claudia./ Nu mai zornăie./ Sau a adormit greierul."; "Hieroglife desenează picioarele ei/ pe podea, pe muzica disco". Prezenta Claudiei, un fel
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
teatru sau studio. Este normal ca scriitura oculară a lui Bauby să privilegieze imaginea în locul literaturii, însă adesea literatura și imaginea reușesc să dedramatizeze filmul, dînd impresia unei lecturi ambientale, a unei poezii însoțite de imagine, într-o relație aproape simbiotică. Este loc și pentru ironia subtilă, de conținut, audiind propria producție literară, Bauby conchide, "Nu e Balzac"; prietenul Laurent îi citește din Graham Greene, Consulul onorific, fostului redactor-șef specialist în evenimente mondene, care se pregătea să scrie o variantă
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
orgoliu, căci George Vulturescu nu-și uită peisajul natal ("Academia mea: iarba din sat"), elogiind integritatea naturii glaciale a Nordului populate de lupul sublunar, cel ce vede în întuneric, simbol al luminii și al focului, cu care poetul se înfrățește simbiotic. Și tot precum lupul, simbol lykomorf și agonic, poetul este un fecund daimon sexual. Totodată lupul este un simbol stoic al omului suferind în singurătate, murind neștiut (Byron, Vigny, Hesse), dar și un duh htonian, o călăuză a sufletului mortului
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
analizează o dublă viziune pe care cinematograful o proiectează pe ecranul balcanismului, o viziune din afară, cu mitologia aferentă speculată consumerist chiar de la primele filme din 1915 ale lui Cecil B. DeMille, unde balcanismul și orientalismul întrețin o relație aproape simbiotică, cu o aură specifică, și o viziune din interior, în care se întrevede un un complicat complex identitar în al cărui câmp de forțe se manifestă tensiunea dintre Occidentă și Orient. O serie de clișee atât negative, cât și pozitive
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
mesaj și ia în serios provocarea, presimțind importanța ei. Tardiv, iar explicația acestei întârzieri se construiește pe parcurs, mama îi provoacă pe cei doi copii să plonjeze în istoria lor, a familiei, istorie care se află într-o relație aproape simbiotică cu cea a țării din care provine. În paralel cu căutarea inițiată de cei doi gemeni se desfășoară istoria nescrisă a lui Nawal Marwan (Lubna Azabal) într-un Liban al războiului civil unde milițiile creștine se ciocnesc cu naționaliștii musulmani
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
limbă maghiară și idiș. Repertoriile teatrelor sunt la un nivel ideologic superior celui din trecut, iar spectatorii au îndrăgit atât de mult teatrul, opera și concertele filarmonicei, încât cu greu se găsesc bilete." 4. Într-o societate definită prin relația simbiotică dintre artist și masele populare, profilul antropologic avansat de oficialitate și celebrat poematic în textele unui N. Moraru este cel al creatorului cetățean, înregimentat, fără ezitare, în comunitatea animată de partid. Relatarea faptelor istoriei recente transgresează către mit, exemplul sovietic
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
ne îngăduim a reproduce cîteva rînduri ale prefeței semnate de Andrei Zanca: Rezultatul este asemănător celui dintr-un dans, în care cei doi parteneri își Ťinventeazăť în deplină sincronizare, netulburați de vreo impunere, pașii necesari într-o armonie fluidă și simbiotică: rostirea românească se reîntoarce în franceză într-o mlădiere congenială de ecou". Ne slujim de prilej pentru a ne exprima adînca mirare în legătură cu faptul că nici o editură din România, inclusiv Institutul Cultural Român, aflat acum sub o nouă conducere, nu
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
utilizat de un trilion de ori pe zi. După părerea expertului, poșta electronică este în continuă dezvoltare. „În termeni generali consider că cele două servicii(e-mailul și rețelele sociale) au funcții diferite, dar sunt conectate între ele. Cred că sunt simbiotice. Refuz să le văd în opoziție”, explică expertul. Acesta adaugă că rețelele sociale „sunt utile pentru oamenii afaceriști. Cred că rețelele sociale vor fi din ce în ce mai utilizate în domeniul afacerilor. Nu cred că Facebook sau Google+ au înțeles acest lucru, dar
Zuckerberg: e-mailul în forma actuală nu este un sistem modern de comunicare. Va dispărea în câţiva ani () [Corola-journal/Journalistic/68116_a_69441]
-
comparativism critic abundent, care este de obicei "punctul forțe" al multor lucrări de doctorat, Maria Cap-Bun preferă un punct de vedere contemporan, o structură clară și bine argumentata și o metodă postmodernă, anume a destructurării și reasamblării unor elemente propriu-zis simbiotice, realul și fantasticul. Marină Cap-Bun, Oglindă din oglindă, Editura Pontica, Constantă, 1998, 224 pag., fără preț.
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
beneficii privind sănătatea. Termenul a fost creat în antiteză cu cel de antibiotice. Prebioticele sunt substanțe necesare proliferării microorganismelor „probiotice”. Majoritatea sunt oligozaharide pe care organismul uman și bacteriile patogene nu le pot utiliza, dar servesc ca nutrient bacteriilor „prietenoase”. Simbioticele asociază probiotice și prebiotice. Asocierea îmbunătățește supraviețuirea și implantarea probioticelor în tractul gastrointestinal. DATE ISTORICE Oamenii consumă probiotice sub formă de lactate fermentate, de peste 4000 de ani, dar importanța lor pentru sănătate a fost intuită de doar 130 de ani
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
din soia. Kefirul Kefirul are importanță istorică și efecte probiotice speciale. Este obținut din lapte, supus unei fermentații „duble”: lactice - de către Lactobacili, și alcoolice - de către ciuperci din genul Saccharomyces (de aceea kefirul conține urme de alcool - sub 1%). Aceste organisme simbiotice sunt asociate în conglomerate ce formează „granulele de Kefir” (fig. 11). Capacitatea de a „însămânța” flora intestinală este superioară celei a iaurtului. Persistența probioticelor în intestin este mai de durată. Indicațiile și contraindicațiile sunt similare cu cele de la iaurt. Fungii
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
de frig te cuprinde fără să te atingă). Și nu mai puțin, prin amoralismul său, artificiul stimulează un egotism împins pînă la trufia paradoxală a unei depersonalizări (formă a spleen-ului), pînă la mînuirea imponderabilelor de către o făptură hibridă, "omul simbiotic" al lui Joel de Rosnay cyborgul: "clipești și îmi spui că doi oameni care fac dragoste / se scufundă și ard fiecare în privirea celuilalt / mă tocmesc cu tine să nu ne amestecăm cenușile / bine bine dar cenușa mea strălucește mai
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
candidat independent a reușit să treacă pragul electoral: Elena Băsescu. În 2009, popularitatea lui Traian Băsescu nu era, încă, afectată de măsurile dure pe care le-a luat în cel de-al doilea mandat, iar PDL a sprijinit această candidatură simbiotică. După alegeri, Elena Băsescu s-a reînscris în partid. Popularitatea lui Diaconu (și eroarea instituțiilor de sondare) este explicată prin doi factori. Dezamăgirea electoratului față de clasa politică favorizează candidații carismatici și cu notorietate. Bazinul ”nemulțumiților” nu poate fi exploatat de
Vot masiv pentru Mircea Diaconu, posibile explicații by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/30162_a_31487]
-
în lumea de azi au devenit invitații, colaboratorii și, în final, prietenii grupului "A Treia Europă"! Nu-l uit pe Vladimir Tismăneanu, directorul științific al Colegiului Fundației, pentru că legătura sa cu "A Treia Europă" e mult prea bine cunoscută - chiar simbiotică - pentru a mai fi menționată. Aș spune doar că dacă oameni al căror cuvânt atârnă colosal în dezbaterile de idei din lumea politică de azi - de la Tony Judt și Adam Michnik, la György Konrád și Timothy Garton Ash - rostesc, în
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
mai degrabă în lumea filmului decât în cea reală. Voluminos, cu ochelarii cu lentile mari, fumurii, care-i ascund jumătate din față, de o politețe ușor învechită, Jorge reprezintă unul dintre acei împătimiți ai cinematografului care trăiesc într-o relație simbiotică cu lumea lui. Existența sa este absorbită de lumea filmului, astfel încât, în momentul în care este concediat, reperele sale continuă să rămână cinematografice. Și aici se află subtilitatea lui Veiroj, care-și „condamnă” personajul la o postumă existență cinematică. Jorge
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
de spus de unde vine tot acel farmec al desenelor lui, Riosse nu este un pictor propriu-zis, nici măcar un pictor de duminică, așa cum nu este nici un muzician sau un poet propriu-zis deși toate acestea trăiesc deplin în el o relație aproape simbiotică. Riosse nu lasă nicio clipă impresia că vrea să ducă mai departe poezia, sau muzica, sau pictura sa, nu se pregătește să devină scriitor sau pictor. Toate acestea sunt expresii ale unor stări care vin și pleacă astfel încît, la
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
aparent într-o solitudine deplină, coitul atrage atenția și mariajul se desface fără prea mult zgomot, iar Justine este lăsată pradă angoaselor ei care o proiectează temporar într- o stare de inerție. Planeta și femeia se află într-o relație simbiotică, comunicarea este subtil scandată de o gesticulație nevrotică, de accese de furie și de stări de transă. Regizorul reglează reacțiile prin relația sororală cu Claire care vede în planeta care se apropie o amenin- țare palpabilă. Legată prin instinct matern
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
altfel, este și calificat de Forbes drept un „twisted Robin Hood”, care ia de la bogați pentru propriile sale buzunare. Șuvoiul de aur care se revarsă din toate părțile creează o atmosferă de continuă excitație, sexul și banii întreținând o relație simbiotică, iar regizorul captează această nervozitate, această adulmecare permanentă a cash flow-ului. De aici și un limbaj libidinos, de un ludic carnavalesc, abundența de expresii măscăroase, dar care este parte a puterii de care dispune Jordan, pentru care lumea se împarte
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
care cel matern iese învingător. Izgnanie (Exilul, Rusia, 2006) de Andrei Zvyagnitsev proiectează drama într-un peisaj de o frumusețe melancolică, relegînd cu tradiția tarkovskiană a tăcerilor prelungite și a spațiului care vorbește în locul personajelor aflate într-o relație aproape simbiotică cu acesta. Fiecare act dobîndește greutatea aproape mistică a unei irecuperabile fericiri, a unei perpetue damnări. Frumusețea locurilor și inocența copilăriei creează fundalul unei suferințe absolute, dostoievskiene, care așteaptă o incertă alinare. Celor nouă lungmetraje aflate în competiție li s-
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
În următoarele trei cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune a poetului ca scriitor, discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic (uneori ironic): "De mult mi-am propus să urmăresc atent, Mona-Ra,/ acele nervoase răsărituri de lună ce caută/ în apartamentul meu adevărurile ce nu se văd,/ să le descopăr instalațiile șubrede.../ Dar cum ființa este numai iubirea
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
e motorul, celebrat pe un ton mesianic încă de Marinetti: "Trebuie să pregătim apropiata și inevitabila identificare a omului cu motorul... iar noi declarăm fără să surîdem că aripile dorm în carnea omului...". Joel de Rosnay propunea imagon-ul unui om simbiotic, pe jumătate om, pe jumătate robot, un soi de centaur modern numit cyborg, încununare a colaborării dintre biologie și cibernetică. Iarăși intervine riposta vehementului Etiemble, care pune o întrebare retorică: "Dar dacă mașinăria și mașinismul pretind că-l desființează pe
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
un trup, simtimentul poeziei și al meșteșugurilor este sufletul care îl însuflețește și îl înnobilează". Afirmația datează din 1832 și a fost făcută de I. Heliade-Rădulescu în articolul programatic Pentru poezie, publicat în "Curierul românesc". Clamarea unei relații de tip simbiotic între țesutul social și sensibilitatea poetică reprezintă una dintre numeroasele și fascinantele iluzii ale pașoptismului literar. Epoca respectivă se definește, de altfel, în contextul istoriei literaturii române, ca o perioadă a entuziasmului vizionar, necesarmente impus de avîntul revoluționar ce caracteriza
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
viitor ( 25 - 28 iunie). Convins că un istoriograf adevărat, atunci când dorește să scrie despre istoria unui popor (fie și a unui capitol din aceasta), trebuie să fie bine informat și în domenii ca literatură, religie, etnografie etc., care fac parte simbiotică din cultura acelui neam, Paul E. Michelson s-a aplecat cu osârdie asupra literaturii române. Cea mai revelatoare dovadă: la reședința sa din Huntington a format, cu dragoste și competență, cum se alcătuiește orice lucru durabil, o bibliotecă de carte
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân și animal, pe care nu o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]