1,227 matches
-
are o cursivitate fără cusur. Ambiția lui Dan Stanca este să facă insuportabilul suportabil, prin manevrarea iscusită a interogației metafizice. Confesiunile vor duce firesc către un final deschis. Dan Stanca se pronunță împotriva directeții în roman, cititorul trebuind să decodifice simbiozele revelatorii. De aici complexitatea unui text, crede Stanca. Totodată, scriitorul evită să radiografieze un realism care să bruscheze prin decantări fantastice atenția cititorului. El merge pe calea sinuoasă, dar sigură ca semnificație, a maieuticii ambalate în monologuri din care se
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
nu de puține ori, în excepționalele portrete, făcute de scriitor acelor bărbați, întro impecabilă limbă germană fără vîrstă, în care strecoară din cînd în cînd o vagă aluzie ironică, nu poți să nu identifici autoportretul autorului. El îmbină întro perfectă simbioză cercetătorul, istoricul, memorialistul, cu detectivul - care, mînat de o prezumție inexplicabilă caută obsedat urmele unei bănuite spînzurători Bußwinkel (Colțul penitenței) - sau cu lunatecul sublim, băiatul din povestirea Zaunholzgasse (Strada Joagărului), cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
la refacerea unei distopii. Două secvențe mi se par emblematice pentru roman: mai întâi metamorfoza blocului, modificat organic pentru a îngurgita disidentul stabilit la subsol. Cătălin Mihuleac descrie cu umor poemul volatilizării, creând, meticulos, un suspans al dispariției. Preocuparea pentru simbioza dintre materie și psihologie este câștigul acestui prozator talentat. După atâtea cărți gravitând în sisteme asemănătoare, puțini se așteptau ca Mihuleac să se reinventeze. A doua scenă o reprezintă zborul Ellei spre apartamentul iubitului. Aglomerând panici sociale cu reacții mistice
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
cultivă cu obstinația amatorului un erotism informat cultural transformându-și budoarul într-un fel de anticariat, un bricà- brac senzual, ridicând, în același timp, kitschul la rang de artă, așa cum o face rococo-ul. Filmul lui Alexandru Maftei încearcă această simbioză dintre melodrama turnată în sirop gros de zahăr ars și horror-ul gotic menit să smulgă unui public terifiat un țipăt onest de precupeață pișcată de fund. Cum și titlul o invocă, Domnișoara Christina (1936) este o ecranizare după romanul
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
nasc miturile și simbolurile poetice își pun în egală măsură amprenta pe modul nostru de a interpreta faptul istoric. Iar din acest punct de vedere, trebuie să arăt că între cercetătoarea Mioara Cremene și poeta cu același nume funcționează o simbioză perfectă: autoarea reușește să îmbine demersul documentarist cu actul imaginativ, iritând firește spiritele dogmatice, dar dându-le satisfacție celor care consideră că nu doar rațiunea, ci și imagina- ția constituie o formă viabilă de cunoaș tere.
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
o predă Emma în văzul unor părinți proteguitori și open minded. La o petrecere dată în grădina Emmei, Adèle servește spaghete, iar mediul de artiști gay cu privirile uleioase de amor ca niște pisici în călduri asigură înțelegerea deplină a simbiozei dintre artă și sex, maternitatea fiind integrată ca o reclamă în tabloul care are pe fundal filmul lui G.W. Pabst, Tagebuch eine Verlorenen (Jurnalul unei fete pierdute, 1929), menit să joace deopotrivă rolul de mise en abîme, cât și
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
eseu, ajungînd astfel în intimitățile puterii politice și picînd pe postul de director al Televiziunii. Cum, necum, scriitorii editați de el atunci au pus umărul la ascensiunea și parvenirea... N-aș vrea să văd nimic oneros în acest gen de simbioză, dar cred că-i foarte important de amintit: cuvîntul de ordine al editorului vizavi de scriitorul român este că acesta nu se vinde, iar tot ceea ce face el în contul respectivului, face din pură iubire dezinteresată pentru literatură. Mi s-
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
mai utile literar, Vighi concluzionează că „A fi ins (nu popor) ales înseamnă a avea parte de greutăți și de nenorocire, de marginalitate și slăbănogeală”. În Istoria din cutia de pantofi, Daniel Vighi scrie cu ambiția restauratorului devotat, remarcabil în simbiozele literare. Specialistul potrivirii noului cu vechiul cunoaște limitele istoriei și pe cele ale prezentului ficțiunii, însă nu melancolizează. Preferă să trăiască halucinații ale „drumului-text”, virând după plac și imaginație, îndrăznind, când nimeni nu mai crede în spiritul din spatele ruinelor. Istoria
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
situație aparent inversă a aceluiași proces catastrofic poate fi identificată în actul comico-dramatic "1 aprilie" (1896). Este vorba de monologul rostit de un "mic impiegat" purtînd "un costum cam sărăcuț, dar curățel" și în care ne este relatată, într-o simbioză a tragismului cu comicul, desfășurarea nefericită a unui complot hazliu pus la cale într-un grup de mărunți funcționari de ziua păcălelilor. Ideea îi aparține unui Mitică șugubăț care-l determină pe amicul său Mișu printr-un bilețel fals să
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
cultură oprimantă, asimilată din fragedă copilărie și ajunge la o revoltă care îi dă forța să-și afirme personalitatea profundă și, inevitabil, să se distanțeze de părinți și mentori cărora le conferise un statut providențial și cu care trăise în simbioză. Pe parcursul dureros, plin de obstacole și capcane, care duce de la "Noi" la "Eu", de la identificarea cu străinul la regăsirea de sine, de la self-ul ideal la self-ul real, personajele analizate își încheie auto-investigarea într-un moment sau în altul
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
pudibond în parlament. Mie una Cronenberg mi-e simpatic pentru că e un literat care s-a făcut cineast în loc să se transforme în critic de film. După ce vezi Videodrome, nu ai cum să nu omagiezi regizorul-scenarist pentru darul profeției apropo de simbioza - atât de completă încât nu mai știi care e care - dintre realitate și televiziune, voila de vezi Real TV. Asta-i partea cerebrală. Partea dezgustătoare e materializarea corporală a acestui fapt, iar pentru ea Cronenberg se întoarce la multiubita lui
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
muncă uriașă, politica, ideologică, educativa desfășurată de partid, de statul nostru socialist. De altfel, în concepția noastră, a comuniștilor, într-o anumită etapă, însuși partidul va dispărea. Dar aceasta se va realiza nu prin crearea unui vid, ci tocmai prin simbioza între membrii de partid și cei care nu sunt membri ai partidului, în care toți vor acționa după principii comuniste; aceasta va fi o societate cu o înaltă conștiința revoluționară - în care toți vor acționa ferm și conștient pentru înfăptuirea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
a căror paliere sonore morfologice și sintactice tatonează modalitățile cele mai adecvate întru relevarea nuanțelor gîndirii și sensibilității poetice. Mai mult, atunci cînd suntem în prezența unor produse artistice autotrofe, muzica și textul devin inseparabile, întrucît ele coabitează într-o simbioză perfectă, intranzitivă. în vreme ce, atunci cînd muzica poate supraviețui textului (în ipostaza sacrificării acestuia), avem de-a face cu producții artistice heterotrofe, în care asocierea text-muzică este sub semnul convenționalului și arbitrariului, textul devenind pretext, iar muzica - simplă proteză ori, dimpotrivă
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
de film în compania cărora am văzut pelicula. O adevărată experiență polifonică, pentru că arareori s-a râs în același timp. Mai știți diviziunea aceea între umorul de limbaj și cel de situație? Nu se aplică la acest film, tocmai din cauza simbiozei dintre cele două. Greu de detaliat, pentru că Jarmusch nu operează cu comicul situațional de farsă, în privința căruia actorul Bill Murray, interpretul protagonistului Don Johnston, are o lungă experiență. Ba chiar uneori reduce umorul de situație la umorul de cadru, o
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
a Europei, fiind un spațiu cu mari diferențe etnice. Dar nici o limbă nu este o limbă internațională, nu e de cultură mare, de puere culturală 48. Occidentul a cunoscut o puternică "laicizare" a statului pe când în Răsărit se păstrează o simbioza a statului cu biserică. Diferențe economice nu există, nu există o interdependenta între ele, nu fac comerț între ele și economiile lor nu sunt complementare. Sunt multe linii de demarcație, frontiere materiale și spirituale, politice, sociale și culturale. Se mai
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
localizat în vecinătatea colegilor de la MHP, și unde vor activa 20 de angajați până la sfârșitul acestui an. MHP (Mieschke Hofmann und Partner), marca afiliata concernului Porsche, este o companie lider din sfera IT de pe piața auto din Germania. Cu o simbioza optimă între consilierea în IT și managementul proceselor, MHP sprijină clienții săi în toate segmentele lanțului valoric. În prezent, cei 1.500 de angajați MHP oferă consultanță și asistența celor 250 de clienți din portofoliul filialelor din Ludwigsburg, Stuttgart, Walldorf
A Porsche Company angajează prin programul JumpStart 30 de absolvenți de facultate cu cunoștințe de IT [Corola-blog/BlogPost/96758_a_98050]
-
cortexului într-o reconfigurare a mitului Ada-Kaleh, pornind de la istoria unui tablou din camera copilăriei. O deschidere multiplă, cu numeroase resemnificări. La fel se întâmplă în altă povestire, Ochiul căprui al dragostei noastre: istoria gemenilor Mircea-Victor prefigurează împreună cu mama o simbioză vizuală absolută. Rezultă un ochi unic, ca un fel de produs concret al dizolvării ființelor într-una singură. Și aici filiația științifică organizează un travaliu al creației, cu efecte neașteptate. Victor se născuse, aflăm la un moment dat, cu inima
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
portretele unei mame fără personalitate, dar care impune autoritar o viețuire în minciună. Cert e că de la această primă carte la cea mai recentă, pentru Herta Müller rămâne vitală incapacitatea concilierii. E interesant, apoi, felul cum se naște în scriitoare simbioza dintre lucruri și ființe, cum se cimentează suprapunerile de sens, atât de întrebuințate mai târziu - devenite marcă înregistrată. Implicarea poetică a cititorului e aici la un nivel elementar, torentul psihedelic e ca inexistent, iar disprețul nu e definitiv; și, ce
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
un protagonist al scenei literare din exil,volumele sale neapărând la mari edituri italiene, el a însemnat multă vreme spiritul de solidaritate, la Roma, al intelectualilor români plecați din țară, devotamentul pentru valorile culturii din România, dinainte de plecarea sa, în simbioză cu cele occidentale. Anexăm trei scrisori și o carte poștală, dintr-un fond roman al Colegiului pontifical Pio Romeno, conținând corespondența primită de Mircea Popescu. Epistolele publicate acum se referă direct sau indirect, la rolul lui de redactor-secretar al publicațiilor
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
doi prieteni pleacă la Bonn și se înscriu la Facultatea Evanghelică de Teologie, în ciuda evidenței că niciunuia patosul creștin nu-i frămînta somnul. La Bonn, Paul descoperă sanscrita, în vreme ce Friedrich e atras de lumea ideilor. Prietenia lor seamănă cu o simbioză a contrariilor, în care Nietzsche e condescendent, malițios și mereu înclinat a-și lua peste picior amicul, în vreme ce Paul îi rabdă tachinăriile cu conștiința că umoarea irascibilă a camaradului îi ridică lui însuși tonul psihic. Dar, după patru semestre, drumurile
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
mutație profundă. Nu am să insist însă asupra valorii estetice a creației lui Andrei Șerban. Au făcut-o, o fac și o vor face mai bine decât mine oamenii de meserie. Săptămâna trecută, Marina Constantinescu scria în România literară despre simbioza dintre operă și teatru în lumea artistică a momentului. Andrei Șerban se numără printre regizorii mari ai lumii care au ilustrat și ilustrează cu strălucire această coabitare. Lăsând la o parte montările unor opere la New York, Londra, Paris, Viena etc.
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
a așezat interesele naționale mai presus de interesele de partid", la fel ca fostul lider țărănist Corneliu Coposu, însă "e opțiunea dânsului" dacă se va întoarce în PDL. Florea a subliniat că există o preocupare pentru "o coexistență și o simbioză" în PDL, că partidul "și-a aruncat pepiniera" în Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu și că "este loc pentru toată lumea", fiind "cea mai mare greșeală ca partidul și conducerea partidului să marginalizeze pe cineva". Cred într-o coexistență, la ora actuală
Băsescu este cum era și Coposu. Vezi cine a spus asta by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39718_a_41043]
-
a scrie poezii care acoperă o paletă largă de gen, de la poezia lirică, până la cea umoristică. Debutul editorial al lui Mihai Manolescu are loc în anul 2015, prin includerea unei selecții de poeme în volumul cu numărul 13 al antologiei „Simbioze lirice” apărut la editura ANAMAROL Au văzut mai apoi lumina tiparului și alte selecții de poezii, incluse în volumul cu numărul 14 al antologiei „Simbioze lirice” apărut la editura ANAMAROL și în antologia 2015 „Limba noastră cea română” apărut la
INTRE LIRIC ŞI SATIRIC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384731_a_386060]
-
anul 2015, prin includerea unei selecții de poeme în volumul cu numărul 13 al antologiei „Simbioze lirice” apărut la editura ANAMAROL Au văzut mai apoi lumina tiparului și alte selecții de poezii, incluse în volumul cu numărul 14 al antologiei „Simbioze lirice” apărut la editura ANAMAROL și în antologia 2015 „Limba noastră cea română” apărut la editura Starpress. Tot în anul 2015 participă la mai multe concursuri de poezie, calificându-se în etapa finală a concursului de poezie și proză scurtă
INTRE LIRIC ŞI SATIRIC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384731_a_386060]
-
primăvară să invie Și focul verii să le coacă rodul... Vor fi cireșe-n roșu îmbietor, Ne bucură cu-a lor culoare Și-n gust le vom simți savoare, Slăvesc dulce taină unui Creator... Vom întelege oare, viu miracol, O simbioză a iubirii, Ce au primit în fruct cireșii? Jertfă dăruiesc fiind luminii sol!... Citește mai mult Deschis-au îngerii pe ram bobocii,Cântându-le sfios luminăCu adierea vieții lină,Trezit-au din al iernii vis cireșii...Coșmar de iarnă au
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]