1,492 matches
-
Fiodor Dostoievski. Alți reprezentanți ai realismului critic: - Aleksandr Ostrovski, autor dramatic. - Vladimir Korolenko - Gleb Uspenski Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar noi tendințe în literatură, în special impresionismul și simbolismul. În perioada de trecere spre secolul al XX-lea, simboliștii ruși reiau tema "„artei pure”", sub impulsul scrierilor teoretice ale lui Vladimir Sergheievici Soloviov, și se îndepărtează de temele sociale în favoarea înnoirii formei. Teme preferate sunt ocultismul, teozofia, antropozofia. - Andrei Belîi, pseudonimul literar al lui Boris Nikolaevich Bugaev, este unul
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
artei pure”", sub impulsul scrierilor teoretice ale lui Vladimir Sergheievici Soloviov, și se îndepărtează de temele sociale în favoarea înnoirii formei. Teme preferate sunt ocultismul, teozofia, antropozofia. - Andrei Belîi, pseudonimul literar al lui Boris Nikolaevich Bugaev, este unul din fondatorii școlii simboliste ruse și autorul romanului "Petersburg". - Valeri Iakovlevici Briusov scrie poeme inspirate de simbolistul francez Stéphane Mallarmé. - Dmitri Sergheievici Merejkovski, autor de scrieri cu conținut mistic și filozofic. - Aleksandr Blok, autor de poezii lirice pline de muzicalitate. - Fiodor Sologub, autor de
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Nicolae Scurtu din București. 1. Păstorel și corespondenții săi. Ediție de Rodica Pandele. șBucureștiț, Editura Eminescu, 1998, 194 pagini. 2. Cartea nu a fost , încă, tipărită. 3. Nu s-a prezentat niciodată la acest post. 4. Horia Furtună (1886-1952), poet simbolist, prieten cu Păstorel dar, mai ales, cu Ion Pillat. 5. Trimiterea se face la revista Flacăra condusă de Constantin Banu. 6. Adrian Maniu și Al. O. Teodoreanu - Rodia de aur s-a jucat, nefiind tipărită, pe scena Teatrului Național din
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
partitura pentru pian lui Nikolai Miaskovski care a comentat: "[muzica] este uneori uimitoare prin puterea sa sumbră, calitatea vulcanică a temperamentului [lui Prokofiev] este enormă". Conservatorul a respins opera, în cuvintele compozitorului deoarece libretul avea prea multe nuanțe ale poetului simbolist Konstantin Balmont și nu din cauza dificultăților muzicale. În speranța de a fi jucată în 1913 Prokofiev a revizuit muzica și a dedicat a doua versiune lui Miaskovski. Totuși, premiera a fost anulată, la fel și potențialul de a fi jucată
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
la București. În anii postbelici, când tot mai mult i-a fost este marginalizată creația literară, se ocupă de traduceri. Rămâne unul dintre cei mai importanți tălmăcitori ai lui Alexandr Pușkin și Serghei Esenin și cel dintâi traducător al poeților simboliști ruși: Valeri Briusov, Konstantin Balmont, Aleksandr Blok etc. Îmbolnăvindu-se grav, a fost internat la Institutul Oncologic (Filantropia) din București. Se stinge din viață la 27 ianuarie 1967. <br>
Ion Buzdugan () [Corola-website/Science/307514_a_308843]
-
drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu de simboluri". În opoziție cu
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
și alte lucrări cum sunt "При свете совести" ("În lumina conștiinței") publicată de Nikolai Minski în 1890, tratatul " О причинах упадка современной русский литературы" ("Despre motivele decăderii literaturii contemporane ruse"), publicată de Dmitri Merejkovski în 1893, și culegerea "Русские символисты" ("Simboliști ruși"), publicată de Valeri Briusov în 1899, deși acești autori sunt de cele mai multe ori considerați precursori ai epocii de argint. Epoca de argint s-a terminat după războiul civil din Uniunea Sovietică. Elementele care marchează sfârșitul acestei ere sunt împușcarea
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
această perioadă, deși au lucrat pentru mulți ani după aceea, cei mai remarcabili sunt Anna Ahmatova, Boris Pasternak și Osip Mandelștam. La începutul secolului XX, în lumea literară din Rusia apare o grupare nouă, care, inițial, era apropiată de mișcarea simbolistă. Grupul se aduna în apartamentul poetului Viaceslav Ivanov. Inițial, grupul se numea "Turnul" ("Башня"), dar își schimbă, ulterior, denumirea în "Cercul tinerilor". În 1909 „tinerii” își propun să se constituie într-un club care să promoveze opoziția împotriva simbolismului. Ei
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui sunt legate de activitatea cenaclului "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia "Sburătorul literar", unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele "Flacăra", "Năzuința" și "Contimporanul", care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat "Restriști". Este
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
(n. 6 ianuarie 1872 - d. 27 aprilie 1915, cunoscut și ca Skriabin, Skryabin și Scriabine) a fost un compozitor și pianist rus. A fost influețat de muzica lui Chopin. Poate fi considerat un compozitor simbolist. A influențat muzica lui Serghei Prokofiev și Igor Stravinski. Asocia fiecărei note o culoare. Mai târziu, în cariera sa muzicală, independent de Arnold Schönberg, Scriabin a dezvoltat un substanțial sistem muzical atonal cu armonii mult mai disonante, care se acordă
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
muzical atonal cu armonii mult mai disonante, care se acordă cu marca sa personală de misticism. Scriabin a fost influențat de sinestezie, iar sunetele și culorile sunt asociate cu diverse armonice. El este considerat de unii a fi principalul compozitor simbolist rus. Lev Tolstoi a descris muzica lui Scriabin ca "o expresie sinceră de geniu". Scriabin avut un impact major asupra muzicii de-a lungul timpului și a influențat compozitori precum Igor Stravinski și Serghei Prokofiev. Cele zece sonate pentru pian
Alexandr Scriabin () [Corola-website/Science/319402_a_320731]
-
proeminentul poet George Topîrceanu, o pondere deosebita a avut creația lui Tudor Arghezi, care a avut o contribuție revoluționară la poezia română de la jumătatea secolului al XX-lea. Un loc de cinste ocupă și poeziile lui George Bacovia, un poet simbolist, reflectând în creația sa sentimente nevrotice și de disperare, precum și cele ale lui Ion Barbu, un strălucit matematician care a scris și o serie de poezii criptice de succes. Poetul Tristan Tzara și pictorul Marcel Iancu, fondatori ai mișcării dadaiste
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
urmărit și nici n-a realizat un anumit tipar artistic tributar unui curent sau școală literară. Poezia lui a asimilat creator lirismul eminescian, topit într-o formulă proprie în care s-au absorbit, pierzându-și identitatea, aluviuni romantice, parnasiene și simboliste. După Eminescu și Macedonski, înainte de Arghezi și Blaga, D. Anghel s-a afirmat ca un poet original, dând expresie artistică unei structuri sufletești complexe, moderne." "Poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
coloristică. Apare frecvent tema eroului activ, capabil să resimtă notele grave ale existenței umane. Nikolai s-a născut în Kronstadt, în familia unui medic din marină. A studiat la liceul din Țarskoe Selo, printre profesorii săi aflându-se și poetul simbolist Innokenti Annenski. Gumiliov a recunoscut că acest profesor a fost cel care l-a influențat să se îndrepte către poezie. El a publicat pentru prima oară versuri ("Am fugit din orașe în pădure - Я в лес бежал из городов") pe
Nikolai Gumiliov () [Corola-website/Science/300262_a_301591]
-
în Etiopia și a adus Muzeului de antropologie și etnografie din Sankt Peterburg o importantă colecție de artefacte africane. Seria de poezii "Cortul" (1921) adună cele mai bune creații pe teme africane. În 1910, Gumiliov a fost vrăjit de poetul simbolist și filozoful Viaceslav Ivanov și și-a însușit vederile acestuia asupra poeziei în serile dedicate artei de către Ivanov în celebra sa "casă cu foișor". Viitoare lui soție, Anna Ahmatova, l-a însoțit pe poet la petrecerile lui Ivanov. Guniliov și
Nikolai Gumiliov () [Corola-website/Science/300262_a_301591]
-
în ; n. 17 martie 1856, Omsk, Imperiul Rus - d. 14 aprilie 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un pictor, ceramist, ilustrator de carte, decorator de teatru și creator de costume rus, al cărui stil s-a situat între mișcarea simbolistă rusă și Art Nouveau. În realitate, el s-a distanțat de tendințele artei contemporane timpului său și a rămas tributar, prin maniera în care a creat, picturii bizantine și Renașterii. s-a născut în orașul rus Omsk în familia unui
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
Pană, Stephan Roll și Ilarie Voronca), Alge, 1930 - 1931 (redactată în București, sub direcția lui Aureliu Baranga, având între colaboratori pe Gherasim Luca, Paul Păun, Mattis Teutsch, Mihai Hubert ș. a.) etc. - este mai întâi o reacție împotriva rafinamentelor parnasiene și simboliste din școlile „cele mai înalte“, de la "Literatorul" lui Macedonski și de la "Viața Nouă" („Vieața Nouă“) a lui Ovid Densușianu, o „negare“ a formulelor / tiparelor tradiționale, printr-o programată desolemnizare a lirismului în numele „libertății absolute a cuvântului“, devenind apoi, prin / după
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
este un oraș în nord-estul Franței, prefectura departamentului Moselle capitala regiunii Lorena. Orașul este situat la confluența râurilor Mosel și Seille. Este locul în care s-a născut poetul simbolist Paul Verlaine, unul dintre cei mai populari scriitori ai literaturii franceze. este centrul unei Comunități Urbane care numără 322.000 de locuitori și are în componență 37 de comune. Numele roman sub care este atestată așezarea este "Divodurum Mediomatricorum", provenit
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
Rodenbach, Maurice Rollinat și Edgar Allan Poe. Printre temele abordate în poemele sale se numără copilăria, nebunia, muzica, dragostea și moartea. În prezent, este considerat unul dintre cei mai mari poeți din Québec și unul dintre cei mai importanți poeți simboliști. Nelligan se naște pe 24 decembrie 1879 la Montréal, la adresa: 602, rue de La Gauchetière. Este primul fiu al lui David Nelligan, un irlandez sosit în Québec în jurul vârstei de 20 de ani și al quebécoasei Émilie Amanda Hudon, originară din
Émile Nelligan () [Corola-website/Science/320941_a_322270]
-
Constantin Mohanu, faptului că a fost singurul care a îndrăznit să-l contrazică pe orgoliosul critic literar. A publicat studii documentate de istorie literară în care a analizat operele unor scriitori români (Alexandru Depărățeanu, Alexandru Vlahuță, Tudor Pamfile), a scriitorilor simboliști francezi și a unor scriitorii ruși și sovietici, precum și relațiile literare româno-ruse („A.S. Pușkin și literatura română”, „Ecoul creațiunii lui Turgheniev în literatura română”, „Nuveliștii ruși în România: V. Garșin și V. Korolenko”, „Dostoievski în România”) și asemănările între folclorul
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]
-
Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești a fost un muzeu memorial înființat în casa în care s-a născut și a trăit poetul simbolist Dimitrie Anghel (1872-1914) în satul Cornești din comuna Miroslava (județul Iași). Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești (sau Casa Anghel) a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1349, având codul . Conacul datează
Casa memorială Dimitrie Anghel de la Cornești () [Corola-website/Science/316194_a_317523]
-
scrisului zilnic, poetul n-a mai făcut literalmente nimic toată viața. Cantitatea de articole publicate, ca și numărul de pagini manuscrise rămase de pe urma lui - totul pînă la vîrsta de 27 de ani - uimesc pînă astăzi. Precum marele romantic, și marele simbolist s-a maturizat brusc, cu precocitate stupefiantă; între elevul de liceu ce publica naive articole politice în „Munca", între jurnalistul de 19 ani care făcea militanță socialistă la revista „Lumea nouă" (1896) și Petică, cel ajuns pe culme, din anii
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
regimul său creator. A scris poezie, proză și teatru; chiar dacă s-a considerat el însuși mai ales poet, Petică a oferit literaturii noastre primele poeme în proză reușite și a dat, prin drama Solii păcii,cea dintîi mostră de teatru simbolist românesc de înalt nivel. Ca și Eminescu, a publicat un singur volum antum de poezii (Poeme,1902), dar a lăsat mii de pagini manuscrise; obsedat de perfecțiunea formală, a trecut fiecare piesă prin multiple variante, alcătuindu-și acel mic volum
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
și ea la o istorie de legendă, petrecută într-o Țară a Vrancei de fantezie; intensa poezie dramatică din lungile replici are drept rezultat crearea unei atmosfere halucinante și transmiterea mesajului filozofic, ca o altă Mira, în decor și limbaj simboliste. Față de dramele istorice compuse cu rigla și compasul, în versuri de un retorism găunos (precum Ovidiu al lui Alecsandri ori Vlaicu Vodă al lui Davila), drama lui Petică atestă o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]