392 matches
-
dogoare Vechi stejari cu lată frunte... Din ulciorul vechi ca omul Soarbe apa când e sete Și cu mâna dusă-n plete Moșul blând admiră pomul... Stă paharul plin cu apă Ce-n milenii e tot vie, Viului dându-i simbrie Sorbind viață când se-adapă... Referință Bibliografică: Apa cristalină / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
APA CRISTALINĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340277_a_341606]
-
anii '50 ai secolului precedent și cei ai începutului de veac XXI poate fi realizată, desigur, sub reyerva păstrării proporțiilor de rigoare. Ca și în cazul judecării fostului ministru Lucrețiu Pătrășcanu, când sala era umplută până la refuz de activiști cu simbrie la partid - și care primiseră de dinainte “ordinul să râdă.” (Lena Constante), iar ei, punctează soția lui H. Brauner, “Orbi, surzi, goliți de orice sentiment omenesc, umflați de isterie colectivă, de frazeologie goală, de ură, de lăcomie și de frică
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
diplomele de studii neautorizate, cu potențialul de-a permite ocuparea posturilor din administrație de către alți oameni lipsiți de profesionalism? Câtă vreme politica publică a statului român se concentrează exclusiv pe locuri de muncă, vom rămâne dependenți de slujbele proaste, cu simbrie de subzistență, create de afaceriștii de carton, mână-n mână cu politicienii corupți. Pentru a ne dezvolta, avem nevoie de reorientarea politicilor publice către ocupare, facilitând antreprenoriatul prin care fiecare își creează propria slujbă, așa cum și-o dorește, cu veniturile
Refugiații suntem noi () [Corola-blog/BlogPost/338364_a_339693]
-
lucra, concomitent, ca profesor, ca să își poată plăti dările la protopopiat și să întrețină biserica. Buna își creștea cei 5 copii cu gospodăria. Vara, tata era slugă la Unchiu Culiță și un frate mai mare era slugă la Unchiu Niculaie; simbria erau haine de elev și rechizite pentru toți cei 5 frați. După război, în loc să își continue doctoratul în Franța, Bunu s-a întors de pe un front pe altul. Biserica nu mai avea geamuri și cam o treime din săteni trecuseră
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
să plece, iar s-a oprit. Nea Doru începuse să râdă. - Zi-i la moșu ăla să vină să stau la vorbă cu el că cu tine nu ne-nțelegem. - N-ai ce vorbi cu moșu! Îi ciobanul meu cu simbrie, io-s stăpânul aici. - Și tu? s-a adresat lui Doru Matei, tot slugă ești? - Mie mi să drapelează! i-a râs nea Doru. - Văd că nu fac afacere cu voi. Mă duc după doișpe țâgani de-a mei. - Du
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
Taia. Era inimos, dar cam într-o ureche și nepriceput. Avea dinții din față rupți, după ce câștigase un pariu că ține o petardă aprinsă în gură. Îl angajaserăm să facă ciobănie în rândul celor care nu puteau veni la oi. Simbria lui era un milion pe săptămână, mâncare, băutură și un pachet de țigări la zi. Aflați pe-o tocătură de porumb, unchiu ne-a trimis într-o parcelă alăturată, să batem scaieții pentru a doua zi. Ciobănașul a dat cu
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
la Cenaclul Junimea exact ce scriseseși atunci? Eu n-am uitat! Eu pot să-ți recit ce-ai scris, ș-apoi ai citit la Iași! Nu ai scris „doamne iartă-mă că sînt/ de la cer până-n pământ/ sclavul tău fără simbrie/ și mă rog să nu se știe/ cum cu mâinile-amândouă/ plâng și-s bucuros că plouă/ cum cu ochii către tine/ mulțumesc și-mi pare bine/ că ai dat tot ce se poate/ fulgerare în bucate/ și ai dat mărite
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
ce cad în plasă - De ar veni luceferi, pe aici, Aș mai putea, de vorbă lor gângava, Să dau otravă cetei de pitici, Când spița omenească e bolnavă? Tot matur, si arunc, furnici ce-au vrut Să zboare - ucigaș fără simbrie, O lume-ntreaga nu mă știe, mut Fără durere, cine, ce mai știe?... 4-5 iunie 2014 8 iunie 2014 E o realitate, în sufragerie am gasit azi o droaie de furnici lungi, cu aripi. Imposibil de localizat de unde vin. Eu
Liviu Florian Jianu: Cantecul paianjenului. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339454_a_340783]
-
vechiu-i nărav Și-și pusese-n gând, vezi bine, Strajă să fie la... stâne, Nu mai dea iama-n jivine, Ba făr’de solomonie A trăi vrea-n armonie Cu orișice lighioană. (Să fie povești, cucoană...!?) Se tocmi dar’ cu simbrie Pentr-un an (ce neghiobie!) La o târlă -n... sărărie Paznic oilor boghete Făr-a scăpa vreun coclete Despre-a sa grozavă taină Și precum schimbase haină Jură să-și schimbe și-obicei Și mai că i-am da temei De
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]
-
pentru că altfel nu sunt în stare să mi le asum. Ne dorim submisiunea și o practicăm în fiecare zi. La serviciu, atunci când un șef toxic ne încalcă drepturile, la ghișeele instituțiilor, atunci când funcționarii ne tratează ca pe servitorii veniți după simbrie, în legătură cu organele statului, atunci când închidem ochii în fata abuzului. Și suntem extrem de buni în a ne găsi scuze. Dar nu există o scuză pentru că toate aceste încălcări ale libertății nu intră în categoria lucrurilor care se întâmplă împotriva voinței noastre
Apostolii cenzurii anunță un nou Ev Mediu în Europa () [Corola-blog/BlogPost/337822_a_339151]
-
degeaba... - Ai crezut on drac... Păi cum, băăă, să nu vezi că-i dzăru nefiert? - Of, dă-l în mă-sa!... am facut pe vinovatul dezamăgit. Lasă, Unchiule, că nu-i băi! Urda asta o treci în contul meu de simbrie și gata. Am greșit, plătesc! - Plătești tu pe dracu! a râs, dintr-o dată vesel. Noa dă-l dracu, îi bun ș-așe!... Am legat cu Unchiu Culiță o prietenie frumoasă. Nu mă pot gândi niciodată la el fără să zâmbesc din
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
casa lui, doar la patru - cinci sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când ciobanii returnau proprietarilor oile avute în grijă încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar mergea în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
La urmă recunoscu că la un moment dat, când s-au întâlnit două turme, s-ar fi putut să se amestece mioara în turma celuilalt cioban. Moș Constantin era hotărât să-și recapete mioara, așa că nu-i mai dădu ciobanului simbria necesară până nu-i aduce oaia. Ciobanului nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de hotărât, îi promise că va căuta să-i aducă acasă oaia rătăcită. Propunerea lui de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de hotărât, îi promise că va căuta să-i aducă acasă oaia rătăcită. Propunerea lui de a i se opri valoarea oii din simbrie, nu fu pe placul moșului. Își iubea mioarele și nu dorea să se despartă de niciuna, mai ales că aștepta ca în primăvară să-i aducă și mieluți frumoși care să-i sporească turma. Ajuns acasă cu mioarele, le închise
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
spirituală a sa, cu sfaturi, cu poveți, mângâieri, sau uneori când era posibil, cu o bucățică de ceva dulce rămas de la masa de prânz. Ea nu a fost doar bucătăreasa internatului, ci și un pedagog al acestuia. Un pedagog fără de simbrie, pentru că o făcea din dragoste pentru acei copii și de aceea era apreciată de către administrația școlii. Natalia o va iubi tare mult pe Elena. Copila, când era singură acasă, trebuia să rezolve problemele curente ale gospodăriei ca un om mare
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
trebuie s-alegi, Te rupe de mârșavele păcate, Lui Dumnezeu să dai întâietate, Ceea ce semeni, aia-i să culegi! Și dacă dai, să dai cu bucurie, Să nu aștepți răsplată, niciodat', Ferice e de omul care știe, Ca să lucreze fără de simbrie Căci e de Tatăl binecuvântat. De ar veni Isus Cristos la tine Și te-ar ruga să-L lași în casa ta, Ai sta pe gânduri dacă este bine, Te-ai bucura sau îți va fi rușine, De lucrurile ce-
DE AR VENI ISUS CRISTOS LA NOAPTE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379037_a_380366]
-
asculte, Să-ți împlinească rugile oculte, Crezând că ești model de bun creștin. De nu lucrezi în via lui Mesia Și nu trăiești condus de Duhul Sfânt, De nu slujești cu toată bucuria, Să nu te-aștepți la plată căci simbria, E radicalul vieții pe pământ! 23/09/14, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: De ar veni Isus Cristos la noapte... / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu
DE AR VENI ISUS CRISTOS LA NOAPTE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379037_a_380366]
-
cu destule similitudini de destin și valoare artistică” (Ironim Muntean în „Romanul Feminin Românesc” Opera Omnia Publicistică și Eseu Contemporan, Tipo Moldova, Iași, 2013, pag.35) Este totuși acesta „marele roman”? Ușor pe lângă! Așteptăm. *** Fragment din: Ion Șiugariu „Argat fără simbrie la cuvânt” roman, vol.II,(în pregătire), de Cecilia Costin (alias Teresia Bolchiș Tătaru) Limba noastră cea română își are ziua, în fiecare zi și noapte, căci în ea vorbim, în ea visăm și totuși o prețuim atât de puțin
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
prețuim atât de puțin. Este pâinea caldă a vieții noastre și totuși o murdărim, mai ales azi, cu tot felul de barbarisme, englezisme, cu care ne călcăm singuri în picioare. Permiteți’mi un fragment din lucrarea: Ion Șiugariu „Argat fără simbrie la cuvânt” roman, vol.II,(în pregătire), de Cecilia Costin (alias Teresia Bolchiș Tătaru), ca să vedem cum stăm cu Istoria noastră și cercetarea Limbii române: „- Acuma, draga mea, pentru că tot suntem în Istorie și în locuri istorice, dă’mi voie
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
prin părțile macedonene. Trecuseră Dunărea iarna pe un ger năprasnic pe gheață. Ziceau că-s și ei tot un fel de români cu vorba stricată, uitați de Dumnezeu și de Împăratul Traian prin locuri străine. Și Norocel fu tocmit cu simbrie la boier la moșie ca slugă. Și boierul văzându-l isteț nevoie mare trimise acasă un hoț de arendaș care-l păcălea la dijmă și-l puse pe el în locul celui vechi să-i păzească, să-i îngrijească și să
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
zi, o cioară A dat zvon că o comoară A găsit din întâmplare. Au sărit multe surate- Spirite gregare, toate- S-o ajute să o care: — Când o fi, la terminare, Să ne dai, de fiecare, Câte-un galben, ca simbrie. Nu-i o sumă-exagerată, Când știi c-ai fost ajutată Numai din prietenie; Printre-atâtea-naripate Te-ai simți-n securitate, Dacă s-ar gândi dușmanii Ca, auzind de comoară, Să te-aștepte bunăoară, Să te-atace să-ți ia banii. Deși
PENTRU UN ZÂMBET... COMOARA CIORII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380359_a_381688]
-
trup gol de cuvinte brumării și tăcute dansează rochia toamnei iar luna nu mai poartă minijup. Imnul urletului a speriat bolțile ruginite care de teamă au țâștit în spinarea moșilor cu umeri aromați, zgrunțuroși, zgribuliți, pregătiți să-și depună odorul, simbria, la iernat între doagele butoaielor primitive. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Mieilor tomnatici cu dinți de brumă le este foame de lupi și vor să se răsfețe-n îmbrăcăminți de pastramă pe grătare incandescente. Cărările dealurilor își poartă
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
iau să fie cât mai juste. Iar tu Nerva mi-ai fost alături și ai înțeles problemele economice cu care ne-am confruntat. Cu greu am reușit să stabilizăm prețul grâului, și cu greu am reușit să achităm salariile și simbriile restante către legiunile imperiului, care ar fi putut porni oricând o răscoală destabilizând granițele imperiului. În cele din urmă am reușit însă. Încet, încet, moneda a început să circule eficient și rapid aducând beneficii și deci și stabilitatea necesară și
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
și este deci în cele din urmă chiar adevărul! -Hm! exclamă cineva cu neîncredere. Vă pripiți magistre cu astfel de modele! Și ce argumente ar avea acesta? -Va argumenta spunând că banii întrețin afacerile, cu bani se plătesc dările și simbriile, cu bani poți construi și poți ține o armată și așa mai departe. Va spune deci că banii, mai ales cei din aur, sunt de fapt cel mai important bun al lumii, pe care banul o ține și o pune
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > BALADA LUI NERUN (3) - ULTIMA PARTE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Balada lui Nerun (3) (Continuare) În timp ce Nerun era încă în simbria boieroaicei cele hapsâne și nerecunoscătoare, prin satul unde trăise Nerun, trecu un negustor bogat cu un car mare plin de lucruri frumoase și de preț. Deși rar, acesta obișnuia să treacă prin fiecare sat, vindea duminica prin târguri, sau poposea
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]