346 matches
-
vorba de o universală și plenară însoțire care implică un schimb benefic de experiență morală în condițiile unei diferențieri din ce în ce mai cultivate în modernitate a priceperilor, înrădăcinată într-o corespondentă diversitate a înzestrărilor. Iar conștiința de sine vine în această împărtășire simpatetică să medieze întregul proces de transfer reciproc de înțelepciune și să puncteze cu întreaga ei zestre de cunoștințe buna înscăunare a relațiilor-liant de care depinde sudarea corpului comunitar. Conștiința contribuie, de asemenea, la orice apropriere a unei probleme neutre sau
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
suplini la nivel logistic eternul efort de adecvare a subiectului la sarcina sa. De aceea, în ambele cazuri, prin puterea de adaptare a fiecărei dimensiuni ontologice, se restituie comprehensiunii ceea ce în existențialele fenomenologiei era destinat explicației și se remite consubstanțialității simpatetice ceea ce dincolo era hărăzit unei posturi neutre a investigației filosofice. Astfel devine accesibil oricărei conștiințe de sine responsabile și dotate intelectual genul unor considerări sintetic-doctrinare care au rolul de a caracteriza și instrumenta personalitatea și care fundamentează reconstrucția permanentă de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
stilizată în care turnura sufletească inedită se poate traduce (așa cum poate fi una dintre cele mai complexe transpuneri ale unei mișcări simple a interiorității). Ea este interfața pe care conștiința înnobilată axiologic a autorului o așterne sub privirea unei disponibilități simpatetice corespondente a "lectorului" operei de artă. În exercițiul creației, omul este binecuvântat și capătă un har cognitiv special pe măsură ce imită mai substanțial modelul creator divin (pe măsură ce se identifică cu măiestria pildei supreme). El atinge, în măsura în care se exprimă, o condiție superioară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lumii o poate arunca în joc și fundamentează experiența estetică după criteriile unei aspirații către frumos trecută prin filtrul personalității. Astfel, receptorul creației artistice verifică în forul său interior tot ceea ce asimilează din viziunea autorului și face apel la introspecții simpatetice care edifică atitudinea estetică. El invocă în permanentă căutare de semnificații cunoașterea de sine pe care i-o prilejuiește întâlnirea cu opera și se bazează pe ea dincolo de relația estetică strictă, construindu-și experiența de viață pe tezaurul acumulat în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
procesului epistemologic de pe poziția unei reflexivități suverane. De aceea, nicăieri colaborarea dintre cele două tipuri de conștiință nu este mai strânsă ca în cazul întâlnirii interpersonale, acolo unde neutralitatea calculului rece pălește în fața multiplelor angajamente noetice ale deschiderii de punți simpatetice. A-l "studia" pe celălalt oferă prilejul exteriorizării unor structuri cognitive tipice care se vor regăsi aici în combinații specifice inedite și vor primi un dublaj emoțional capabil să le înrâurească orientarea, oferind preferințe asociative și direcții de acumulare semnificantă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reflexivitate insistentă și se nutrește calitativ de la dinamica interacțională a "întâlnirilor" din câmpul social. Spectacolul feluritelor sale măști este o realitate testabilă la nivelul fiecărei diade comunitare și beneficiază de ratificarea semenului cu fiecare poziționare judicativă sau cu fiecare deschidere simpatetică ce însoțește fenomenul relațional. Apoi, în afara actualității relaționale, cunoașterea de sine poate revela potențialități vitale pe care le naște conviețuirea în comunitate. Ea stăpânește în egală măsură replica de natură cognitivă a realității și îngăduie interpenetrarea spirituală a celor două
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se efectuează cu necesitatea unui mecanism esențial de raportare. Această intuiție poate rămâne inițiativa unei singure părți a tandemului experiențial sau poate reuni în inspirată îmbinare atitudinală doi vectori spirituali convergenți. Astfel, deși o dată prezentă ea invită imperios la identificări simpatetice, apariția ei în practica socială nu este un fenomen în mod obligatoriu reciproc, asumarea alterității putându-se împlini în manieră univocă. Chipul cognitiv pe care îl îmbracă această asumare, însă, dă mai departe măsura tipului de relație care se instituie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
psihologică care favorizează adaptarea socială; funcția de reglare - anulează dezechilibrul și reface homeostazia ( prin catharsis); funcția expresivă oferă copiilor posibilitatea de a conferi mesajului trăirile lor afective; funcția persuasivă - copilul este influențat pozitiv În timpul participării la activitate; funcția de comprehensiune simpatetică - copilul Înțelege trăirile partenerului, poate face schimb de sentimente prin intermediul rolurilor (fără să perceapă că schimbul se realizează direct); funcția de construcție și creație - “produsul” artistic este unic și nereproductibil, poartă expresia personalității copilului. Indiferent de situație, vor trebui exploatate
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena MIHAILOVICI, Sabina PREDUCHIN,Cristina FARZIKHOSROUSHAHI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2117]
-
trebuințelor sale primare. b. Modificări accentuate ale vieții afective și ale voinței. Dintre aceste modificări, cu un puternic substrat ereditar, menționăm: toleranța foarte scăzută la frustrare; o pronunțată labilitate afectivă; un potențial agresiv ridicat; indiferență afectivă (absența emoțiilor altruiste și simpatetice). Ă Se știe că sentimentul de frustrare exprimă starea noastră de disconfort în raport cu o trebuință sau aspirație care, din diferite motive, nu a fost satisfăcută. Spuneam cu altă ocazie (1979, pp. 17-20) că oamenii au diferite praguri de rezistență la
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
209 sunt noțiuni fundamentale care ajută la înțelegerea entităților mitice și la încadrarea lor într-o realitate subiectivă care completează realitatea obiectivă. Astfel, "conștiința propriu-zisă preia și prelucrează datele și elementele gândirii mitice în baza rațiunii suficiente; subconștiința prin efect simpatetic sau empatetic și inconștiința prin cod genetic"210. În acest sens, pentru Vulcănescu, gândirea mitică aparține într-o anumită măsură tuturor nivelurilor conștiinței, îndeplinind în cadrul fiecăruia o funcție și articulându-se în conformitate cu mecanismele care guvernează structura respectivă. Însă, reducția de la
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
conlucrând la alfabetizarea și comunizarea celor mulți (există aici și pagini de un realism care ar putea rezista); poncifele proletcultismului devin însă determinante. Sub semnul lui Homer, romanul Cetatea de pe stânca verde (1959) demonstrează abilitatea lui A. de a percepe simpatetic neliniști și pasiuni adolescentine, punând în scenă revelațiile personajelor, studenți care lucrează pe un șantier arheologic. În N. Bălcescu - revoluționar (1959), lucrare de vulgarizare, respectul pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
în Statele Unite și apreciază în mod pozitiv faptul că, la solicitarea vizei, domnul senator nu și-a trimis amprentele prin „nea Gabi”, ci a venit de unul singur, cu ele în buricele propriilor degete. (Jurnalul Național, 11 martie 2005) Simpatic, simpatetic și parasimpatic Există două căi de recurs pe care le am la dispoziție spre a răspunde notei de subsol prin care, cu talent și umor, dl Adrian Cioroianu mă trimite în basement-ul atenției publice (Dilema, nr. 61). Dilematic și eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de la guvernare de PUR, partidul dlui Cioroianu, PNL, se opune vehement anticipatelor. Nu e ironia soartei (politice) un bici mai vioi decât orice pamflet? Sunt absolut sigur că dl Cioroianu a primit după publicarea acelei povești americane mesajul „elegant și simpatetic” pe care-l menționează. Unul dintre motivele pentru care nu îl face public este că ar fi vorba despre „un mesaj privat”. Exact din același motiv, nici eu nu pot reproduce cele câteva mesaje de mulțumire pentru editorialul „ignobil”. Morala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Deși diferite, multe dintre ele pot proveni cam din aceleași surse. În fond, pamfletul meu purta un subtitlu scris în cerneală simpatică: „Despre prudență”. Dacă mai am ceva credit în ochii dlui Cioroianu, l-aș ruga să mă creadă că simpatetic rămâne încă un cuvânt incert în limba română. Dar e o certitudine că numele unei părți a sistemului nostru nervos nu este parasimpatetic, ci parasimpatic. Cu multă simpatie. * Evident că dl Cioroianu glumea scriind că la Armstrong Middle School din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
salon - un megaloman la porțile disidenței Azimutul Linșajul O nouă paradigmă? România: o tragedie cu ieșire la mare Securiști și sinecuriști Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Cleptocratul politic Cioroipanul și Țara minunilor Simpatic, simpatetic și parasimpatic Tacă-ți fleanca și cântă! Reauavestire Levantu’ din fire n-are lecuire Pacientul național Sandiganbayan VI. Presa vs. presa Procesomania Impasurile presei Io, Saturnalia! Prezumția Silogismul Puțoiul zilei Dușmanul presei - presa Turturică, mută-ți cuibu’ și te du
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
volum inedit, deschid cu generozitate calea revigorării biografiei romanțate, ca modalitate de interpretare a vieții unui scriitor (sau a oricărei alte personalități reprezentative), desigur punctează Dan C. Mihăilescu "pe baze moderne, cu acel amestec, seducător (și eficient analitic) de subiectivitate simpatetică și hermeneutică serios documentată", pentru "re... antropofizarea zeităților uitate de secole pe socluri". E un îndemn și o pledoarie pentru cercetarea și aprofundarea vieții (și operei) lui Eminescu, în parametrii normalității actului critic, arătând astfel calea de apropiere a cititorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
intelectualmente. Știu, de pildă, că Monseniorul Vladimir Ghika, un catolic deloc dispus la toleranță acomodantă, avea mare admirație atât pentru Crainic, cât și pentru părintele Stăniloae ca teologi. Am făcut această digresiune introductivă pentru a-mi lămuri mie însumi interesul simpatetic pe care mi-l inspirau, în tinerețea mea „agnostică” și individualistă, atât Gândirea, cât și cei doi corifei ai ei, Nichifor Crainic și Dumitru Stăniloae. Crainic era ca persoană foarte integrat în „lumesc”. Ar fi incorect a pleca de la acest
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
viața, Întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se Întărească cu gândul că această puritate de aspirație, această vibrație Înflăcărată a ființei sale este chiar el Însuși”. Munca patrologului „angajat” constă În a reciti, Într-un mod cinstit și simpatetic, „câteva pagini din jurnalul intim pe care Biserica l-a scris când avea șaptesprezece ani”. Aprilie 1946. Jean Daniélou publică, În revista iezuită Etudes, un articol programatic, „Les orientations présentes de la pensée religieuse”. Acest text va declanșa reacții polemice foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
poporul iudeu”, devenit el Însuși, În integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, Începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat, nu Înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii În a denunța crima organizată nazistă, nu Înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Tudor Vianu menține stilistica în sfera criticii, urmând în acest sens pe Leo Spitzer, care în ultimele lui articole cerea insistent ca studiul limbajului să fuzioneze cu critica literară. [...] Critica stilistică este pentru el o însumare de metode: lansonism, critică simpatetică (Einfühlung), critică psihologică și, după cel de-al doilea război mondial, și critică sociologică. Acestea constituie cercurile care se strâng și se desfac într-o pulsație intelectuală care regularizează nu numai studiul, dar și obiectul lui: opera. În cercetarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
ca rezultat al stimulării regiunii dorsale a talamusului. Pe timpul lor, teoria dominantă despre emoții era cea numită James-Lange Theory, care susținea că (pentru a acorda "independență" emoției) trebuie demonstrată existența emoției în afara modificărilor viscerale, fapt imposibil. Cannon, utilizând aferențele autonomice simpatetice la pisică, demonstrează existența fricii fără modificări viscerale. Chiar separarea totală a viscerelor de sistemul nervos nu împiedică apariția emoțiilor. Cannon susține că expresia emoției ține de structurile subcorticale, mai primitive, de talamus și de diencephalon, care sunt implicate în
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
umanității din om. Între robia corpului și libertatea spiritului, omul, ființă cosmică prin origine și destin, îmbogățește fizionomia universului cu lumea valorilor (Essai sur la condition humaine, Permanențele clepsidrei. Încercare asupra întrebărilor ultime). Cum numai poezia poate da expresie trăirii simpatetice a întregii varietăți a existenței, la mijloacele ei recurge și B. în eseul Popas în lumină, viziune poematică a metamorfozelor eului traversând imaginar spațiile galactice, regnurile și istoria într-o adevărată beție a cunoașterii. Un eu plin, jubilativ, care își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
fi arestat și de a muri În pușcărie de un atac de cord.Ă Ana Blandiana, după revoluție, a inițiat două acțiuni cu rază largă națională: Înființarea unei organizații de activare a societății și conștiinței civice - Alianța Civică - și „asistarea” simpatetică și responsabilă a noii mișcări de redresare a vechiului Partid Național Țărănesc și, În special, a conducătorului său, Corneliu Coposu. După ieșirea din F.S.N., a ei, a Doinei Cornea și a lui Ion Caramitru, fapt ce a stârnit violente discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
amintirilor privilegiind momentul regăsirii locului natal, implicit al copilăriei ca vârstă de aur. Doi „mari clasici”, dintre care unul romantic, excelează în acest sens : Mihai Eminescu și Ion Creangă. Antiliric, naratorul expediază iritat aceste clișee ale emoției regăsirii, a răspunsului simpatetic din partea lui genius loci, deconstruind mali- țios- sarcastic acei topoi semnificativi ai absorbției nostal- gice în matcă, ai căderii delicioase în originar. Ruptura este deplină, alienarea totală, iar denunțarea clișeului devine expresia favorită a dezrădăcinării. Atât amintirile de călă- torie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu lezeze ultima redută a patriarhatxe "„patriarhat"ului: păstrarea intactă a rolurilor de gen în viața privată. În subtext, această teamă că feminismul ar putea conduce la participarea bărbaților la munca domestică și îngrijireaxe "„îngrijire" copiilor a dominat mereu bărbații simpatetici cu feminismul. Faptul de a renunța la îngrijireaxe "„îngrijire" unilaterală oferită de către femei pare mai greu de acceptat decât împărțirea resurselor de puterexe "„putere" în viața publică. „Femeia - aud din toate părțile zicându-se - trebuie să fie, înainte de toate, soție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]