344 matches
-
impactul cu boala actuală. La medic contează personalitatea acestuia (rezervat, curajos, optimist, dur, defetist), experiența cu bolnavii și modul de a se apropia de aceștia. M. Balint acordă un rol important „emoțiilor medicului” suscitate de întâlnirea cu bolnavul și „coparticiparea” simpatetică a acestuia la suferința pacientul său. Aceste aspecte, peste care nu se poate trece cu vederea, nu trebuie însă exteriorizate în prezența bolnavului. In cadrul relației „medic - bolnav”, o importanță deosebită revine „înțelegerii” bolnavului. În sensul acesta, M. Balint vorbește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Balint vorbește despre două tipuri de înțelegere a bolnavului de către medic: a) înțelegerea intelectuală, în care emoțiile nu au nici un rol, ea având un caracter obiectiv; b) înțelegerea emoțională, legată de factorii emoționali în raport cu „trăirea suferinței” de către bolnav și coparticiparea simpatetică a medicului; fapt care implică o angajare a medicului la emoțiile bolnavului său. M. Durant vorbește despre „armonia dintre medic și bolnav” care trebuie să stea la baza „relației” mai sus amintite. Așa cum am spus deja, autorul citat, distinge patru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfera psihopatologiei. Suferințele „imaginare” sunt expresia unei „personalități fragile” ușor de influențat prin inducție sugestivă sau prin imitație. Această categorie de indivizi se întâlnesc în două „condiții patogenetice”: fie că „imită” suferințe văzute la alții, printr-un mecanism de transfer simpatetic, fie că suferă o „inducție” a suferinței în urma întâlnirii cu medicul (consultația medicală, investigațiile de laborator, tratamentele urmate etc.). În ambele situații, sugestia joacă un rol esențial în geneza acestor categorii de tulburări. Rolul inductor, revine fie persoanei medicului, fie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apare în cazul unui cuplu de persoane, foarte sudat, consolidat în timp, în care partenerii sunt dependenți unul de celălalt. În cazul în care, în mod real, una dintre persoanele din cadrul cuplului, se îmbolnăvește, cealaltă persoană, va prelua prin „imitație simpatetică”, printr-un proces de inducție-transfer, suferința primei persoane, acuzând și ea, la rândul său, aceleași manifestări și suferințe. Această influență este anulată și starea de sănătate a persoanei induse se restabilește în situația în care cele două persoane sunt separate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de îngrijire, cât și pentru bolnavi aflați în suferință. Aceasta va construi o anumită atmosferă relațională între medic și bolnav, dincolo de aspectele vizibile ale actului medical. Responsabilitatea este corelată cu încrederea. Ele sunt conjuncte și creează o alianță secretă, interioară, simpatetică între medic și bolnav, încrederea este o prelungire a speranței către certitudine, convingerea că medicul salvator poate reda sănătatea bolnavului. Acestea construiesc etica medicală. Înțelesul eticii medicale este însă o idee și o acțiune morală care se construiește plecând de la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Micu, Noi studii eminesciene, CNT, 1973, 39; Cristian Livescu, Studii eminesciene, ATN, 1974, 1; Eugen Todoran, O nouă „Viață”a lui Eminescu, O, 1974, 10; Mihai Zamfir, „Hyperion (I), Viața lui Eminescu”, LL, 1974, 607-610; Gabriel Dimisianu, Critica integratoare și simpatetică, RL, 1975, 21; Dumitru Micu, Rigoare și receptivitate, CNT, 1975, 25; Paul Dugneanu, Critica integratoare, LCF, 1975, 25; Liviu Leone, Între „vechea” și „noua critică”, CRC, 1975, 29; Iosif Cheie-Pantea, George Munteanu, O, 1975, 32; Marian Barbu, Monografii. Ion Creangă
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
alcătuit din piatră și cristal, din concepte și forme ideatice” (Gheorghe Grigurcu), însă nu lipsite de grație și farmec, reprezintă o ipostază de ținută a lirismului modernist cerebral. Eseul Paul Valéry și modelul Leonardo este conceput cu o mare capacitate simpatetică față de omul Valéry, față de opera lui (chestiunea raportului om-operă e aprofundată cu subtilitate) și cu deschidere către reverberațiile în actualitate. Textul e alert, cu frecvente schimbări de unghi, dar în cadrul unui proiect de ansamblu foarte coerent. Criterii diferite - cronologic, tematic
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
este satirizată mediocritatea intelectuală a unor administratori și politicieni, iar în Moartea tinerețelor (1938) scriitorul, cu subtila sa compasiune lirică, evocă drama unui om care, la patruzeci de ani, este invadat de tristețea singurătății și de melancolia regretelor. Aceeași atitudine simpatetică animă și Nopțile domnișoarei Mili (1935), panoramând iluziile spulberate ale unei fete bătrâne. Alte scrieri ale lui P., de acum și de mai târziu, sunt reveniri minore, teziste la o lume care dăduse substanță și individualitate operei sale romanești. După
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
fulgere a spaimă ca-n Apocalipsă, entuziasmului meu însă nu-i voi pune frâu și slobod îl voi lăsa să măsoare zările.” În viziunea criticului, aspirația de a înțelege literatura ar reprezenta facultatea dominantă. Dispunea pentru aceasta de comprehensiune, atitudine simpatetică și dezinteresare. Partizan al entuziasmului în aprecierea operei literare, a respins ideea de toleranță, precizând că sensul de „înțelegere” se arată „mai potrivit”. Entuziasmul său nu era unul scăpat de sub control, lesne deviabil înspre ditiramb și apologie, ci echivala cu
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Costea, Acest suflet prea firav, LCF, 1995, 37; Călin Teutișan, „Libertate de noapte”, TR, 1995, 48-49; Viorel Mureșan, „Libertate de noapte”, PSS, 1995, 12; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 237; Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, RL, 1999, 26; Ion Radu Zăgreanu, Lecturi simpatetice, Târgoviște, 1999, 40-42; Constantin Cubleșan, „Focul irevocabil”, „Curierul” (Cluj-Napoca), 2001, 312; Rodica Mureșan, „Frezia” și „învingerea” sa... dumnezeiască, LCF, 2001, 31; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 231-233; Florin Rogojan, Eu, iubirea și cuvintele, ST, 2002, 10; Tit Liviu Pop
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă (1999). Mai mult decât în oricare dintre textele anterioare, P. adoptă aici o perspectivă postmodernă, de la ideatica schemelor de reconsiderare detașat-implicată și „ironic-afectuoasă” (Livius Ciocârlie) până la ultimele ei erupții de amănunt în stilul „simpatetic” și totodată „bășcălios” și „«haios»” (Paul Cornea). Comentatorul declară că nu ține să „salveze” proza în discuție, totuși, prin noua optică, el reușește să îl apropie de ea pe cititorul de azi. Îi vine în ajutor mai întâi criteriul de
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
frondă programatică sau prin atitudini demolatoare. Aportul lui, prețios, se vădește la nivelul înțelegerii. Întemeiat pe empatie, animat de dorința de elucidare, de revalorificare în perspectiva actualității, comentariul nu e niciodată complezent sau conformist, dar nici malițios fără temei. Parafrazarea simpatetică și revelatoare, recursul la citat, contextualizarea, sugestiile comparatiste sunt utilizate eficient, integrate în discursul critic. Scrisă de un critic, cartea e o istorie estetică, M. fiind, fără îndoială, adeptul unei idei formulate de G. Călinescu: „O istorie literară fără scară
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
căderea comunismului. Portretul vieții de adolescent din anii 1980-1989 ne-a ajutat să remarcăm, din nou, că între marile binefaceri ale Revoluției anticomuniste se numără dreptul mărturisirii în sfera publică. Textul despre „puterea credinței și arta speranței” compilează adnotările noastre simpatetice la o carte semnată de unul dintre cei mai fecunzi eseiști din România postdecembristă. „Ciornele filozofice” se deschid cu o pledoarie în favoarea unui nou tip de critică culturală, arbitrată de Logosul increat al lumii și desfășurată în limitele unei ontologii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că filozofia ajunge să admită, după două mii de ani, adevărul radical al Evangheliei n-ar trebui să ni se mai pară un paradox. Este concluzia spre care ne conduce și volumul Omul recent, comentat dintr-un unghi critic și, deopotrivă, simpatetic în eseul despre „căutarea firului pierdut”. După câteva însemnări despre transparența liturgică și nostalgia paradisiacă a jocului (e.g., fotbalul), urmează o apologie a neînțelegerii ca spațiu epistemic intermediar. Neînțelegerea este locul simbolic al minții în care o mai profundă cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la literatura monastică a Răsăritului dovedește acest dureros adevăr. Nu orice traducător este un savant și nu orice savant este un bun interpret al teologiei patristice. Când este vorba mai ales despre tâlcuirea textelor misticilor, atunci premisele unei reale hermeneutici simpatetice nu trebuie desconsiderate. Rostul scrierilor duhovnicești ale Părinților deșertului nu este acela de a hrăni polemici contemporane sau de a excita câteva curiozități intelectuale 1. Scopul Părinților era zidirea comunității ecleziale și, în lumea modernă chiar, aceasta trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
clar În favoarea războiului din Irak. Mircea Mihăieș: E vorba de fapt de Noii Filosofi francezi, porniți dinspre stânga și ajunși la poziții rațional-democratice. Vladimir Tismăneanu: Răspunsul aparține acelui nepot al ideologului fundamentalismului islamizant, un personaj ce are În prezent deschideri simpatetice În lumea gauchismului - mai mult sau mai puțin de cafenea - al radicalilor șic. Domnul respectiv trăiește În Elveția, se numește Tariq Ramadan, și a scris o Întreagă diatribă Împotriva acestor autori, spunând că poziția lor este de fapt proamericană. Mircea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
viața, Întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se Întărească cu gândul că această puritate de aspirație, această vibrație Înflăcărată a ființei sale este chiar el Însuși”. Munca patrologului „angajat” constă În a reciti, Într-un mod cinstit și simpatetic, „câteva pagini din jurnalul intim pe care Biserica l-a scris când avea șaptesprezece ani”. Aprilie 1946. Jean Daniélou publică, În revista iezuită Etudes, un articol programatic, „Les orientations présentes de la pensée religieuse”. Acest text va declanșa reacții polemice foarte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
poporul iudeu”, devenit el Însuși, În integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, Începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat, nu Înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii În a denunța crima organizată nazistă, nu Înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
larg, situarea ludicului prezent în poezia lui N. Stănescu la intersecția modernismului și abstracționismului cu procedee ale postmodernității sau demontarea mecanismelor onirice în poezia lui Leonid Dimov, D. Țepeneag ș.a. vădesc un spirit analitic nu la modul tehnicist, ci, dimpotrivă, simpatetic, neliniștit și cu bună priză la meandrele subconștientului artistic. Debutul editorial B. și l-a făcut cu romanul Noctambulii, 1992 (prima parte dintr-o tetralogie anunțată), un amestec greu de imaginat de Mihail Bulgakov și Stephen King. „Închipuiți-vă descoperind
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
un străin). O alta, Nu pot să dorm (1984), îl evocă pe Timotei Cipariu ca apărător al identității naționale a românilor în confruntarea cu Imperiul. B. este și autorul unei monografii, Emil Isac, un tribun al ideilor noi (1972), scrisă simpatetic, cu abundență deliberată de citate, menite a reconstitui mai autentic „fluxul vieții” și operei. Traducătorul s-a remarcat îndeosebi prin tălmăciri din lirica greacă modernă. A abordat, în ultima vreme, cu succes, și genul memorialistic, evocându-și cu deosebire cariera
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
de satisfacție produs de binele realizat, care face ca rezultatele acțiunilor noastre să aibă caracterul unei plăceri morale. Bucuria Aceasta este starea de plăcere predominant sufletească, o stare emoțional-afectivă datorată fie unei realizări reușite, fie unei Întâlniri, a unei corespondențe simpatetice dintre mine și celălalt, sau dintre mine și ceilalți. Ea este trăită În plan sufletesc ca o mulțumire, o Împlinire. Prin bucurie eu mă deschid, realizând acea Întâlnire pozitivă cu ceilalți, faptul de „a-fi-Împreună”, de „a-ne-simți-bine”. Bucuria anulează obstacolele și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
suferință. Sentimentele mele date de Întâlnirea cu celălalt sunt inspirate de natura acestei Întâlniri. Eu preiau suferința din privirea celuilalt, sau bucuria acestuia. În acest fel, relația dintre mine și celălalt este o relație bazată pe intimitate sau pe contagiune simpatetică, care are la bază, ca punct de plecare, o „inducție afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt pentru mine un Eu subiectiv, iar pentru ceilalți o imagine a Eului meu. Relația dintre două persoane este de două feluri: aă o relație exterioară, corporală, reprezentată prin prezența fizică a acestora; bă o relație interioară, sufletească, ca Întâlnire simpatetică emoțional-afectivă Între cei doi. Persoana celuilalt se prezintă și se definește pentru mine În comparație cu persoana mea. În mod automat și inconștient, Eu Îl judec pe celălalt, sau pe ceilalți, după mine. În sensul acesta, vor apărea următoarele situații: - celălalt este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod obligatoriu, de prezența fizică, exterioară a celuilalt În câmpul experienței mele. Dar, În mod egal, și celălalt mă percepe pe mine În câmpul experienței sale tot ca o prezență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod obligatoriu, de prezența fizică, exterioară a celuilalt În câmpul experienței mele. Dar, În mod egal, și celălalt mă percepe pe mine În câmpul experienței sale tot ca o prezență. Prin urmare, În cazul Întâlnirii dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]