1,315 matches
-
om politic, Gabriel Dimancea preconizează să devină romancier. Prin urmare, aparenta sa inactivitate este observație și "studiu" al caracterelor. Locvacitatea e iluzia acțiunii și angajării: la "cafiné" nu se pun la cale nici măcar inițiative proprii. Gazetăria e și ea un simulacru de activitate. Astfel încât "slava stătătoare" își întinde opresiv umbra. Singura ieșire din acest "timp băltit" e balcaniada limbajului, o epopee a cuvântului: "trecerea bruscă de la un plan la altul, de la ficțiunea halucinant derizorie la inserția acută în social, o frenezie
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ce-i poți cere dumnezeului tău, oricare ar fi el, decît o clipă în plus. În cazul lui Batty și al celorlalți androizi, declinul este ireversibil, drama se consumă oedipian între tatăl orgolios și fiul risipitor, ambiguitatea rezidă în acest simulacru de paternitate care nu decurge din ereditate, ci din partenogeneză. Batty este un produs al minții savantului, sufletul nu e de găsit, iar infirmitatea sa decurge din această amputare a trecutului, a etapelor normale ale unei vieți. Opera îi întoarce
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
pagina 8, unde Andrei Pippidi scrie despre "ce se putea vedea la București în 1836", iar Marina Dumitrescu despre ceea ce se vede astăzi: "Bucureștii...noi derapează, sub ochii noștri. Dinspre rafinament spre kitsch. Dinspre pitoresc spre promiscuu. Dinspre simboluri spre simulacre. Și, mai ales, dinspre voluptatea memoriei spre tabula rasa". Una peste alta, acest număr din Dilema veche are nerv.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
Romanul reprezintă foarte bine secvențe alternative din viața cotidiană: instantanee din copilăria anilor '60, viața în internatul unui liceu de provincie, viața unei tinere sportive (Leontina e baschetbalistă de performanță), viața unei studente la București, viața unei tinere activiste UTC, simulacrul de viață casnică. Partea cea mai interesantă ține de ceea ce s-ar putea foarte bine numi: savurarea propriei impudori, momentul când "Leontina începuse să înțeleagă ce înseamnă să te joci cu focul, când focul acesta se confundă cu o irepresibilă
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
dacă nu terifiant, atunci cel puțin angoasant. Și, într-adevăr, angoasa lipsește cu totul din filmele lui Tarantino, care scot în evidență două mecanisme esențiale ce-i înscriu producția regizorului într-un demers postmodern: 1) denudarea procedeului și 2) arta simulacrului. Trailer-urile care deschid filmul propriu-zis sunt de un grotesc absurd, ele creează cadrul pentru o istorie similară, precizează convenția la care aderă regizorul. Ca și într-un western spaghetti, o intervenție oricît de exotică nu tulbură pe nimeni, însă
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
catastrofe. Trăim de la un timp în plină panică. Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu găsim nicăieri un petic de pământ ferm. Ne agățăm de diverse simulacre, de diverși trimiși providențiali, de diverse formule salvatoare. Toate se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
societăților "postmoraliste". Tablou defel încurajator, ce probează cu pregnanță disoluția moralei întemeiată pe rațiunea autoguvernatoare a Luminilor, rațiune suficientă sieși ce a dus la monstruoase anomalii. Alasdair MacIntyre sesizează la rîndu-i eșecul "proiectului iluminist", care ne-a adus la un "simulacru de moralitate", căci "am pierdut în mare parte, dacă nu în totalitate, înțelegerea - atît teoretică, cît și practică - a moralității". N-a condus oare Iluminismul la acele trufașe utopii raționale ce au declanșat teroarea Revoluției franceze din 1789, ca și
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
atacați", continuă fostul plutonier. Cârlan amintește că era o agitație acolo, pentru că așteptau telefon de la București, care să dea undă verde execuției. Judecătorul: "Termen de recurs 10 zile. Sentința se execută acum!" "Mi-am dat seama că a fost un simulacru de proces. La sfârșit, judecătorul a spus: termenul de recurs este de 10 zile. Sentința se execută acum!", rememorează Cârlan. Apoi Stănculescu le-a ordonat soldaților să-i lege pe cei doi și să-i împuște. "Lui Ceaușescu i-au
”Lui Ceaușescu i-au dat lacrimile în drum spre moarte”- mărturia soldatului care i-a executat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80374_a_81699]
-
mod de existență. Au dispărut fidelitățile, s-au împuținat cei capabili să-și țină cuvântul. Aș merge chiar până acolo încât să spun că lumea nici nu se mai așteaptă să-ți ții cuvântul. Dialogurile dintre noi au ajuns un simulacru, o formă de a ne "dribla" unii pe alții. M-am amuzat adeseori să citesc uimirea pe chipurile unor prieteni sau cunoscuți cărora le făcusem o promisiune când îi anunțam c-am îndeplinit-o. Nu numai că nu se așteptau
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă.// tot ce-am făcut am greșit. fiecare drum pe care am pornit/ a dus în același loc / un fel de nicăieri: pe marginea unei prăpăstii./ (de fapt un simulacru de prăpastie. n-are adîncime./ nu te poți sinucide în ea. cel mult/ poți să-ți rupi un picior...). de tine am voit să mă apropii/ să ne-amestecăm atomii ineluctabili, definitiv,/ ca legumele în supa care fierbe armonios pe
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
unei substanțe nobile și vii care este, poate, susceptibilă de dezvoltare și de cultivare, și care, dezvoltată și utilizată, constituie poezia ca efect al artei". Aceste cuvinte ale poetului francez apar ca o mostră a unei concepții "deviante", a unui "simulacru" al relațiilor la care poetul e capabil să ajungă, datorită contemplației și intuiției, "în stările sale de grație, cu lucrurile și ființele, în planul vieții imediate". Năzuința lirismului spre stabilirea substanței sale "absolute" conduce la statutul poemului modern abordat ca
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
ecleziastic: prezența tot mai firavă a sătenilor la oficierea liturghiei, clătinarea rigidității moravurilor și ștergerea treptată a autorității preoțești. Totul tinde să semene cu o piesă convențională la care oamenii iau parte cu sentimentul din ce în ce mai stînjenitor că sunt complicii unui simulacru. Pînă și preotul se supune duhului schimbării. Nu se mai urcă la amvon spre a-și ține predica, ci, în semn de acceptare a ștergerii ierarhiei, le vorbește credincioșilor din fața altarului, un altar ale cărui ritualuri nu-și mai pot
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
nici nu e un păcat așa de mare. După revoluție mă uitam la TV enorm, la o groază de emisiuni care de care mai aberante. Nu mai era vreme de citit. Aveam conștiință politică, putem zice. Formasem în clasă un simulacru de FSN. Io eram ministrul de Externe. Nu pentru că aș fi avut veleități de diplomat. Nici vorbă. Ca să înțelegeți, trebuie spus că Petre Roman era un creț care nu prea dădea pe la școală. Așa că nu aveam cine știe ce criterii în alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Din păcate, românii, în mare parte asistați social, au devenit un popor de audiență TV, pe care se fac experimente de clamare a jocurilor de culise, de către indivizi conflictuali ce ies în spațiul public, colportând pătimaș malversațiuni impardonabile într-un simulacru impus de interesul politic, vânzându-și sufletul diavolului. E regretabil săți aduci aminte de clipele de fericire în sărăcie, suferință și ignoranță, când, practic, nu se mai pune nici un preț pe viața pământeană și ne scufundăm lent ca un Titanic
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă, devenea tot mai stinsă, parcă invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate de carii, care formau de fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz greu mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția pe unde dispăruse speriat un șobolan, distingea o fantă prin care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al doamnei General, care, chiar dacă nu-l observase, îl simțise intrând. Într-adevăr, n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
valoare. Prostia inteligentă, științifică, descurcăreață, șmecheră; prostia sublimă, cezarică, divină: prostia ca fundament, ca acoperiș, ca stil și ca Weltanschauung...". Umoarea intrinsecă a acelei epoci pentru care prostia avea semnificația unei abrutizări induse de tiranie, dar și cea a unui simulacru, ca mijloc de apărare împotriva apăsării enorme exercitate de aceasta, a fost frica. în fruntea obștii se instituie un Celălalt, fascinat de puterea totală, aspirînd a se înfățișa oamenilor nu doar ca legiuitor sau garant al ordinii, ci și ca
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
această lume de hârtie care are suspect de multe trăsături comune cu cea reală. Absurdistan e un teritoriu al absurdului, firește; dar se prezintă așa fiindcă România - personajul principal și cadrul în care evoluează toate celelalte - este o țară a simulacrelor. Judecata morală nu are în ce să se înfigă, întrucât reperele sunt mobile, culorile se amestecă, iar îndărătul unui fapt stau motivații și așteptări complet diferite. Dublul discurs e în floare. Analistul politic se ia cu mâinile de cap: în
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puțin de 10 pagini este o combinație de incantație, poem în proză și dicteu automat (de tip Nora Iuga, să zicem), un mic și splendid
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
liniști constinta prin terminologie, au adoptat vocabularul compasional al americanilor, si astfel nici ei nu mai spun "orb", ci rau-vazator, etc. Toate prostiile pe care le știți. Dar, dacă priviți comportamentele profunde, în cele din urmă, nu este decât cultul simulacrului pentru a-și răscumpără constinta și asta, în cel mai bun caz, dispretuindu-l pe celalalt până la a crede că va fi victima simulacrului, iar în cel mai rău caz ajungând până la a crede ei înșiși propria retorica. Cum poate
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
care le știți. Dar, dacă priviți comportamentele profunde, în cele din urmă, nu este decât cultul simulacrului pentru a-și răscumpără constinta și asta, în cel mai bun caz, dispretuindu-l pe celalalt până la a crede că va fi victima simulacrului, iar în cel mai rău caz ajungând până la a crede ei înșiși propria retorica. Cum poate cineva să creadă să schimbând numele unui tribunal îl purifica?! Inutil să vă spun, nu sunt un francofil militant! În concluzie, cred că acest
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și de indiferența mamei sale. („E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer, nu cred că ai șanse să pui mâna pe ceva mai bun de-atât“, fusese răspunsul Împărătesei la aflarea veștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avea un clitoris de mărimea unei gulii. Numai că, indiferent câte pagini răsfoia sau câte dintre aceste anomalii acumula, Alan nu reușea să găsească nimic apropiat de situația lui Bull. Sigur, erau destui hermafrodiți, numai că vaginele acestora erau doar simulacre distorsionate, aflate în apropierea penisurilor. Nu mai exista nimeni ca Bull, nimeni care să aibă un vagin perfect format. Frumos chiar, și plasat într-o astfel de poziție. Și, mai mult decât atât, deși textele abundau în relatări despre anomalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă, bicisnicii și netrebnicii lui Nietzsche, lipsiți de persoană [...]. Putem înțelege de ce simulacrele artei postmoderniste seamănă cu Legiunea, fiind golite de sacru. Dincolo de strălucirea „estetică“ e Nimeni. Sofismul diavolului :să nu crezi în mine, căci astfel nu vei crede nici în Dumnezeu. Nici Dumnezeu, nici diavolul, decât această lume [...]. Diavolul nu poate crea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comunism implică în prezent transformări politice și sociale profunde. Acestea sunt aproape la fel de sistemice ca acelea care au dus la înființarea comunismului în România și în vecinele ei est europene.” PARTEA a III-a ÎN ZODIA COMUNISMULUI ȘI DUPĂ 1989? (Simulacrul democrației) Motto: Puțină politică și sociologie nu cred că strică nimănui. Influența lor în viața noastră este mult prea mare. Autorul 1. Redescoperirea valorilor democrației în România postdecembristă (Întoarcerea la normalitate compromisă parțial de dl. Ion Iliescu) Încă de la începutul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]