776 matches
-
angelică. A ta e satanică, te reprezintă. Ai ceva malefic, ți se spune, uneori. În Stațiunea, tai și spânzuri; vecinii de apartament, trecătorii nu știu nimic. Prietenii (?Ă. Nu dă nimeni prea mulți bani pe tine. Nici tu nu te sinchisești de cei din preajmă. E un fel de care pe care disimulat. Fiecare coace, în felul său, ceva celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea, nu se sinchisesc. Și, de la zi la zi, nici oamenii locului nu-și mai fac atâtea griji. Pentru că Magistratul, cel mai în măsură să știe cum stau lucrurile - doar a adus atâția specialiști! - nici nu se gândește să părăsească Stațiunea. Și nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stîrnește vorbe drăgăstoase de alint, un fel de șmecherie magică prin care Încerc să cîștig bunăvoința unor ființe ostile aciuite pe lîngă casă, cerîndu-le să fie blînde cu trupul meu și al celor dragi mie. De suflet nu mă prea sinchisesc, de parcă el s-ar afla doar În puterea mea și e de ajuns dacă Îi port singură de grijă. Trupul Însă, fiind asemenea tuturor celorlalte corpuri materiale, se sustrage voinței mele și rămîne fără apărare la voia Întîmplării, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
materie, nimic mai mult și, cu fiecare ceas, puțea tot mai tare, iar în timp ce se descompunea trupul lui avea tresăriri mărunte, de dincolo de dans. Dar probabil că mirosea la fel și prin alte ateliere, pentru că vizitatorii nici nu s-au sinchisit de el. Trăgeau cu urechea, au aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél și de Benjamin, apoi au dus-o cu un cărucior pe două roți nu prea departe, pentru că s-au întors degrabă. Au îngrămădit o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
leacurile ei. Cu asta am zdruncinat-o pe viață. Mi-a spus la repezeală că nu erau de nasul unui copil, apoi a început să-mi povestească îndelung, seri la rând. Îmi spunea numai lucruri practice, pentru că ea nu se sinchisea de teorie. De teorie încă nu s-a vindecat nimeni, dar s-au tâmpit mulți, spunea adeseori. Plante și organe, uneori animale întregi. Locuri care nu există pe hartă și zile ce lipsesc din calendar. Îmi povestea despre lac, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de Turner. Nici unul din noi nu își pierduse cunoștința. Nu auzeam nici un țiuit în urechi, iar pupilele noastre nu erau neobișnuit de dilatate. Nu eram zdruncinați. Asta însemna că nu aveam nevoie să mergem la spital. Nici măcar nu ne-am sinchisit să vorbim despre poliție. Eu nu voiam și din fericire nici Nat nu era genul de persoană care să se amestece în mod deliberat cu poliția. De data asta corpul osos al lui Nat părea cald și confortabil. Poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să sosească din clipă-n clipă, cu masa de seară pentru copil. Din camera alăturată se auzi soneria telefonului. Cristian nici nu se sinchisise să-l bage în seamă. Știa cine e la capătul firului, putea să jure că soacră-sa sună din nou ca să vadă ce mai fac. Probabil că Ileana ridicase deja receptorul pentru că zgomotul strident încetă imediat. Asta însemna că masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înecat satul robilor care munceau în minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că erau legați în lanțuri ca să nu fugă de pe pământurile lui. Îmi amintesc că mi-ai mai spus asta. Nimeni nu s-a sinchisit să-i salveze, așa încât au pierit cu toții, se făcu Ileana că nu bagă de seamă întreruperea lui Cristi. Se spune că înainte să-și dea ultima suflare, i-au blestemat pe străinii ce veniseră acolo și, după ce l-au ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în dispozitiv! continuă Mihailovici să dea indicații, vorbind cât putea de repede. Păstrați o distanță sigură între camioane, mai apucă el să rostească, înainte ca celălalt să închidă. Ce s-a întâmplat, domnule? îndrăzni să întrebe șoferul. Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale, se vedea drumul sinuos pe care veniseră. Separate cam de o sută de metri unul față de celălalt, cele trei camioane întorseseră și porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vlad nu prea se omora să se conformeze, considera că plătea destul ca să o poată ignora. Constatase că nici Maricel, de fiecare dată când își amintea numele șefului de sală nu-și putea ascunde un zâmbet, nu părea să se sinchisească prea mult de asta. Fiindcă nu-și putea permite să bea vârtos, își omora timpul numai gustând pălinca. Se gândea la ale lui și trăgea cu urechea la discuțiile celor de la mesele învecinate. Îl amuza graiul ardelenesc în care minerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aducă pe contabil. Prevedea că urma o noapte albă, însă nu avea voie să se plângă. Plecase la casa bătrânului împreună cu doi băieți de ai lui, oameni de încredere. Îl găsise pe Vișinescu dormind. Intraseră în casă, fără să se sinchisească de zăvorul vechi de la intrare. Acesta zburase cât colo imediat ce se împinsese cu umărul în ușă. Bătrânul nici nu știa ce dăduse peste el. Era speriat de moarte și tremura din toate încheieturile. Se pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pară că depun cine știe ce efort, încercând apoi să-l facă să stea pe picioarele lui. Odată terminată această treabă, îl împinseră afară din încăpere. Ce faceți cu el? Unde îl duceți? strigă Pop speriat. Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi să-i răspundă. Se mulțumiseră numai să-i arunce din mers o privire înveninată, care spunea foarte clar că, dacă nu își ține gura, va fi lovit cu sălbăticie. Afară era foarte cald. Ieșit din semiîntunericul pivniței unde fuseseră ținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
normelor impuse de asigurări comportamentului său individual; el nu-i va vedea pe semenii săi decât ca pe niște instrumente ale propriei fericiri, niște mijloace prin care el poate obține plăcere sau bani, dacă nu ambele. Nimeni nu se va sinchisi de celălalt: De ce să împarți cu cineva, când, de fapt, trebuie să te lupți cu el? De ce să colaborezi, când, de fapt, ești în concurență cu el? Nimănui nu-i va trece prin cap că fericirea altcuiva i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
motiv de îngrijorare, uită-te la străzile astea, observă ce tihnit, ce liniștit e orașul, Păi, exact asta mă neliniștește, domnule comisar, un oraș ca ăsta, fără autorități, fără guvern, fără supraveghere, fără poliție și nimeni nu pare să se sinchisească, e ceva aici foarte misterios pe care nu reușesc să-l înțeleg, Tocmai pentru ca să înțelegem am fost trimiși aici, avem știința și sper că restul nu ne lipsește, Norocul, Da, norocul, Noroc, atunci, domnule comisar, Noroc, inspectore, și dacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce păreau că străpung cerul ca pe-un ochi pe care ar fi vrut să-l spargă. Un peisaj al fumului și muncii, un fel de cochilie plină cu melci care nu se sinchiseau de restul lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca s-o vezi era de ajuns să urci pe deal. Fără îndoială că din cauza asta preferau familiile să se plimbe duminica pe malurile canalului, cu tristețea lui agreabilă, apa calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai valoros. Negreșit, valurile vieții te vor ridica și te vor coborî, cum mi s-a Întâmplat și mie În tinerețe, dar străduiește-te să-ți păstrezi mintea limpede, iar dacă proștii sau Înțelepții Îndrăznesc să te critice, nu te sinchisi prea mult de ei. Spui că numai convenția socială te ține Încremenit În această „situație feminină“, dar, Amory, e vorba de mai mult decât atât: este teama că nu vei putea opri ceea ce ai Început, că o vei lua razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
uitării pe toate... Le-ndepărtăm din drum... Dorințele o dată cu zăpada le topim Ca și visele-nfiripate Abia acum... Subitele zori pe care le vedem, De toți văzute, nu le-mpărțim. Vor fi doar zori... De ne mai revedem, N-o să ne sinchisim. Dragă... nici o lacrimă nu vărsa pentru asta... După o vreme... Nici o părere De rău nu ne va anima, amintindu-ne de un sărut. Nici măcar acea tăcere În care ne-am cunoscut Nu va Îndemna vechile stafii să hoinărească pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiind și ea cenușie și fără personalitate. Mi-aduc aminte că am mai trăit o dată acest sentiment, eram prin clasa a cincea și, nu-mi aduc aminte de ce, m-a dat afară din clasă, făcusem ceva, evident. Nu m-am sinchisit eu prea tare de chestia asta până am ieșit pe culoar, care era plin de părinți. Aici m-am blocat, aveam sentimentul că toată lumea știa că fusesem dat afară, așa că m-am dus direct către sala cu hărți, chipurile fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
respective erau câteva mese, în jurul cărora trebăluiau niște băieți și fete, tăiau felii de pâine și le adunau în fața unuia care le ungea cu mujdei de usturoi. Trăsnea a usturoi de te dădea jos, dar nimeni nu părea să se sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai! Ai venit mai devreme. Ce faci? Era Peter Schumann. Mititel, slab, chiar ogârjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care pe atunci încă mai populau străzile orașului, îi privesc cu interes și se gândesc la vremurile când, printre străini și dușmani, mai erau încă cineva, în timp ce astăzi nu mai sunt nimic. Pocnesc din lesă, dar cățeii nici că se sinchisesc. Nimeni nu mai ascultă de foștii soldați și nici ei nu mai au cui să se supună întru totul. Din păcate autoritatea s‑a dus pe apa sâmbetei. Hans înfulecă mai multe tartine cu margarină și‑și studiază o buclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
durabilă decât orice tip de relație fizică, pe care ei nu o au. O legătură intelectuală ține o viață, una fizică în cel mai bun caz câteva săptămâni. Tocmai am citit împreună cu Sophie Străinul de Camus. Acolo eroul nu se sinchisește de nimic, la fel ca mine. Știe că nimic n‑are importanță și că nu poate fi sigur decât de moartea care‑l așteaptă. Tu, Hans, mai ai până să ajungi la starea în care să nu te sinchisești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se sinchisește de nimic, la fel ca mine. Știe că nimic n‑are importanță și că nu poate fi sigur decât de moartea care‑l așteaptă. Tu, Hans, mai ai până să ajungi la starea în care să nu te sinchisești de nimic și totul să fie lipsit de importanță. Momentan toate lucrurile trebuie să fie importante pentru tine, ca să ai o bază. Atacurile vor fi o experiență puternică, despre care se va putea discuta ulterior. Hans vrea s‑o salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de înțelegere care nu‑i la nivelul lui, ci pe alt palier, mai profund. Asta‑i superficialitate, pe când la el și la Sophie e vorba de profunzime. Profunzimea nu merge în jos, ci în interior. Rainer spune că nu se sinchisește nici de Dumnezeu, nici de părinții lui, pe care‑i urăște, da, și pe Dumnezeu îl urăște, de asta sunt mai liber decât voi doi! Rainer a hotărât că nimic n‑are importanță. Dar mai întâi trebuie să afle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]