297 matches
-
În accepția biologică criteriul trasează frontiere ferme între diferitele serii de autori ai ultimelor trei decenii. Vorbind însă despre "Generația de creație" constatăm că aceste frontiere intră în disoluție, datorită faptului că generațiile comunică între ele în timp sau în sincronie. Termenul de generație de creație face abstracție în mare măsură de vârstele autorilor, acordând importanță în schimb unității de formă, sensibilitate, tematică. Utilizat în sens biologic, termenul face abstracție de comuniunile posibile, acceptând doar vârsta drept criteriu de diferențiere. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Răzvan și Vidra, prima dramă românească, publicată în 1867), V. Alecsandri, B. Șt. Delavrancea, Al. Davila, N. Iorga). În perioada interbelică se dezvoltă drama poetică și mitică, drama expresionistă și drama de idei sau drama psihologică, aducând teatrul românesc în sincronie cu cel european, reprezentat de Ibsen, Dürrenmatt, Cehov. Dramaturgii români cei mai cunoscuți sunt Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihail Sorbul, G.M. Zamfirescu, Al. Kirițescu, Victor Ion Popa. Dramaturgia românească postbelică este reprezentată de Radu Stanca, Horia Lovinescu, Dumitru Radu Popescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aceea, trebuie săși împlinească, responsabil, datoria. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi sau Nichita Stănescu Tudor Arghezi, Flori de mucigai INTRODUCERE: Lirica modernistă interbelică În sincronie cu „spiritul veacului“ (Eugen Lovinescu), scriitorii interbelici au deschis poeziei românești noi orizonturi tematice, au creat limbaje lirice inedite. Prin numeroase arte poetice, prin teme și motive vizând scriitorul și scriitura, poeții moderniști au pus în dezbatere limitele limbajului și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca avocat și ca director al ziarului Dreptatea socială, Gelu acționează neobosit, sprijinind cauza socialiștilor. Deținând informații compromițătoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un context de care trebuie să țină seama, pentru a-l direcționa. În aceste condiții se cuvine să adâncim apoi reflecția epistemologică în direcția filozofiei culturii în genere și a filozofiei stilului în special, spre a privi lucrurile și în sincronie, într-un plan cultural mai larg. Ca atare, pentru a da pregnanță unor atitudini filozofice, vom extinde perspectiva și vom reda acompaniamentul discret al celor trei "curente" care domină în plan cultural secolul al XIX-lea, unde ele se regăsesc
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înșiruire de evenimente exterioare. La rândul lui, termenul de Historik desemnează investigația asupra naturii cercetării istorice și, în accepțiunea lui Johann Gustav Droysen 1, poate fi echivalat cu o epistemologie a științelor istorice. Historismus analizează faptele istorice mai curând în sincronia lor și are în vedere contextualizarea acestora. Întrucât caută să le prezinte pe cale genetică, pornind de la condițiile istorice date, istorismul refuză schemele prestabilite, fie ele de natură pur dogmatică, deduse din principii socotite universal valabile, fie de natură istoricistă, deduse
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cadrului (ale "referențialului", după expresia lui V. Tonoiu 56), adică atunci când se trece de la o paradigmă la alta în momentele de criză ale "științei normale" (vezi I, notele 175 și 197). Avem în vedere, așadar, nu atât o evoluție în sincronie niște simple deveniri singulare, care se consumă în cadrul unuia și aceluiași moment istoric, ca să zicem așa "cu circuit închis" -, cât mai cu seamă o evoluție în diacronie, ce străbate epocile, dincolo de diferențele lor specifice. Atunci, de vreme ce nu ignoră evoluția diacronică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ansamblul ei să conștientizeze aceste "corelații", cu toate că "în realitate, tocmai intercondiționarea (aparent întâmplătoare și incoerentă) dintre indivizi realizează corelația scopurilor, necesară în istoria umanității"226. "Corelația scopurilor" este văzută atât în diacronie, sub forma continuității de acțiune, cât și în sincronie, sub forma conjugării eforturilor creatoare pentru atingerea unui țel comun. Ea apare astfel ca o îngemănare între libertatea individuală și necesitatea impusă de voința colectivității.227 În capitolul III (4) vom arăta cum se produce această "corelație" pornind de la "corelația
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la această formulă sintetică pentru a defini raportul dintre parte și întreg, el insistă totuși asupra unei asemenea "relații reciproce", pe care o definește ca "interdependență" (Wechselwirkung) și o urmărește atât la nivelul individului, cât și al colectivității, atât în sincronie, cât și în diacronie. Dincolo de formula în sine pe care o preferăm de dragul conciziei și al pregnanței semnificației ei -, conceptul de pars pro toto are un rol determinant în hermeneutică și sugerează deschiderea filozofului spre o viziune holistă. În același
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Zweckzusammenhang). "Scopurile vieții umane spune Dilthey în Einleitung... sunt forțele constitutive ale societății", iar "ultimul reglementator al acestei finalități raționale în societate este statul"107. "Corelația scopurilor" este văzută atât în diacronie, sub forma continuității de acțiune, cât și în sincronie, sub forma conjugării eforturilor creatoare pentru atingerea unui țel comun. Ea apare astfel ca o îngemănare între libertatea individuală și necesitatea impusă de voința colectivității. Așadar, "corelația scopurilor" are la îndemână două mijloace principale: "Primul este înlănțuirea logică a faptelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în viziunea eseistei, scos din romantismul patetic și narcisic) devine poetul filosof al autonomiei conștiinței. Astfel, marile texte eminesciene pot fi receptate, coform argumentelor autoarei, și ca embleme epistemologice în eternitatea operei de artă. Despre filosofia lui Lucian Blaga, în sincronie cu fenomenologia secolului XX, autoarea scrie cu detașarea omului care a citit totul, inclusiv masacrante cărți de fizică, genetică sau istoria științelor. Mai greu de parcurs, capitolul are meritele sale în a descrie figura poliedrică a diferențialelor divine în contextul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pupincurist" precum răpostaul său coleg Eugen Preda); nimeni nu e de tot neprihănit (Sf. Pavel) ține să amintească scriitorul, și totodată nu uită să precizeze "că talentul nu garantează și moralitatea". Alternanța trecut/prezent, timpul pierdut / tipul regăsit într-o sincronie a evenimentelor, așa cum se învălmășesc în memoria afectivă, involuntară, despotică este arta narativă a acestei cărți de introspecție și ecografie a eului profund, a personalității încă nedevolate public. Maestru al stilului incisiv, George Mirea este și un artist al apologiei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de neliniște specială, ca și cum finalul de ciclu ar putea deveni, printr-o stranie decizie, sfârșitul umanității însăși. O serie de împrejurări acutizează acest sentiment care pe alocuri tinde să devină speculație psihologică, dacă nu istorie pură și simplă. Mai întâi, sincronia acestui final cu unele mutații geopolitice de amploare, apoi eșecul spectaculos al regimurilor comuniste și intrarea în noua vârstă a revoluției tehnologice creează o disponibilitate în plus pentru abordări de tip viitorologic, însă și o propensiune escahatologică. Se evocă deja
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
atâtea suflete elementul melancolic prin excelență."93 (s. n.) Consacrarea elementului acvatic, pe lângă implicațiile asupra imaginarului operei, este și un argument în plus care pledează pentru deschiderea spre inovație, spre modernitate a lui Camil Petrescu. El se situează într-o deplină sincronie cu spiritul epocii (Zeitgeist). Deja, în anii '30 ai secolului, fizica intuiește existența plasmei ca o a patra formă de manifestare a materiei. Picasso, Chagall și Ciucurencu redescoperă tușa apoasă, dar sugestivă a lui Watteau, iar Timpul, în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Toate aceste raționamente legate de duhul din Elsinore îl obligă să recunoască într-un monolog că "Nu-i bine, și a bine nu menește." În finalul piesei Jocul ielelor, spectrul lui Grigore Ruscanu repetă scenic gestul sinuciderii prin împușcare, în sincronie cu apariția prematură a luceafărului de noapte. Semnul apocaliptic însoțește dispariția imaginară a tatălui și anunță o a doua moarte, pe cea a lui Gelu. Terifiată, Maria Sinești înțelege corect situația tragică a eroului, în conformitate cu nefasta rătăcire a astrului: "Gelu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
situații de învățare, creativitate și eficiență didactică în învățământul agricol. 2. Conținutul învățământului agricol în ciclurile curriculare Învățământul românesc are o structură formală instituită în perioada interbelică. Atunci, această structură reprezenta o achiziție de vârf în domeniul pedagogiei, fiind în sincronie cu sistemul de învățământ din multe țări europene, cu o referire specială în Franța. De atunci, psihologia vârstelor și teoriile învățării au făcut pași uriași în redefinirea și reconstituirea aspectelor educaționale ale vârstelor școlare. În special psihologia a studiat cu
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
adolescenței, aducându-și o contribuție esențială în modul de percepere și de înțelegere a copilului și adolescentului. Din motive cunoscute, structura sistemului de învățământ românesc nu a ținut pasul cu evoluția firească a achizițiilor din domeniul psihologiei învățării. Reintrarea în sincronie presupune o nouă formă de organizare a vârstelor școlare concretizată în introducerea ciclurilor curriculare. Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale școlarizării care au în comun obiective specifice și grupează mai mulți ani de studiu, aparținând uneori de niveluri școlare diferite. Aceste
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
perfect ordonate funcție de un principiu uniform, pregătind astfel calea pentru o interpretare coerentă și logică a evoluției gîndirii umane. Cîteva concepte-cheie pot da consistență și claritate acestui principiu: cel de negantropie, opus entropiei, cel de sinarhie, opus anarhiei, cel de sincronie, opus diacroniei, și cel de sinergie, ca asociere de elemente pentru atingerea aceluiași scop sau îndeplinirea aceleiași funcțiuni. Sunt concepte abstracte, metaștiințifice, ce înlătură principiul cauzalității din explicarea relațiilor, căci cauza și efectul reprezintă, fundamental, același lucru, principiul raționalității și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
degetul în centrul lor o voluptate sufletească îl cuprinse [Lectura lineară se pune în mișcare și devine tabulară; în primă instanță, cititorul se simte derutat și încearcă să nu se piardă în acest spațiu în care diacronia este convertită în sincronie. Privirea din nou sugerează faptul că intertextualitatea este dependentă de recitire. O singură lectură nu ajunge pentru a desluși orientarea vectorială a intertextualității. Săgețile înspre hipotext pot fi vectori alunecători sau chiar vectori liberi. Abia recitirea permite ieșirea din prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-i slăbiciuni, suprapuse împrejurărilor politice externe nefavorabile, imposibil de anticipat sau de controlat. Așa se și explică prevalența faptelor de cultură, prin mijlocirea sau în spatele cărora continua să se afirme cu putere sporită năzuința spre unitate și progres, în perfectă sincronie cu măsurile reformatoare adoptate ori numai proiectate de noua administrație politică. Prezența unor ardeleni la Iași (între ei și August Treboniu Laurian, chemat în mod special spre a conlucra la reformarea învățământului), unde avea să apară curând publicații ca "România
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ele coexistă acum"187. Hassan pare să privilegieze această interpretare care așază în conversație liberă și plurală modernismul și postmodernismul, care îi asigură și posibilitatea de a le concepe atât în termenii continuității, cât și ai discontinuității, ai diacroniei și sincroniei. Alături de Leslie Fiedler, Ihab Hassan a făcut cunoscut un tip de postmodernism care a fost apreciat de către majoritatea criticilor drept unul pozitiv, care semnifică un curent distinct, o modificare critică în cultura contemporană. La acest lucru au contribuit și diferențierile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un "prezent plural" și o falsă unitate. Tocmai de aceea postmodernismul a fost alăturat sau chiar confundat cu alte curente sau manifestări culturale, precum avangarda, kitsch-ul, camp-ul etc. Lipsa de formalitate a postmodernismului distruge frontierele clasice, introducând o sincronie uneori paradoxală, ce include pastișa, parodia, travestiul. Referindu-se la aceste transgresări operate de către postmodernism, Susan Sontag remarca faptul că "tot felul de frontiere convenționale au fost sfidate; nu numai aceea dintre cultura "științifică" și cea "literar-artistică" sau cea dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intr-un clișeu al specificului imuabil: "eu cu sufletul sunt mai mult ieșan decît bucureștean, deși de fel sunt ploieștean". S-ar putea recunoaște aici o suspendare a eredității simțită ca încorsetare a personalității dornică de permanentă relaționare amicală în sincronia existenței: "nu știi ce plăcere-mi fac în exilul meu rîndurile prietenești" scria in 1906 lui P.Missir cel care gustase deja din franzoala surgunului. Autoexilul fusese plănuit (în textul cu valoare de autoportret O răutate își mărturisește intenția "să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aceste scene nu pot coincide în totalitate cu timpul fabulei. Și apoi, el acoperă destul de multe zile. De fapt, acestea sînt pseudo-scene, scene care sînt prezentate într-o manieră puternic accelerată, în care apar numeroase elipse invizibile. Această lipsă de sincronie este indicată în mod explicit, căci Meursault, protagonistul, își consultă regulat ceasul pentru a constata că a rămas, din nou, în urmă. Același lucru se întîmplă și în romanul olandez The Evenings, contemporan cu romanul lui Camus. Scenele, de obicei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prea puțin timp. Scena este cea mai potrivită modalitate de a proceda astfel. Încetinirea Încetinirea este un tempo în contrast direct cu rezumatul. În practică, acest tempo se manifestă rareori. Este destul de dificil, dacă nu chiar imposibil să atingi o sincronie perfectă într-o scenă, deoarece prezentarea este îndată percepută ca fiind prea lentă să ne imaginăm că o încetinim și mai mult! Totuși, posibilitatea teoretică a acestui tempo nu poate fi ignorată. Deși este în general rezervat numai pentru secțiuni
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]