299 matches
-
pe care o întemeiează epistemologic și o ilustrează constant în propria creație. Niculescu definește eterofonia ca simultaneitate a materialului muzical originar și a variantelor sale. Pornind de aici, el imaginează și o formă muzicală specifică eterofoniei, pe care o numește "sincronie", bazată pe tehnica "fazării și a de-fazării" ale aceleiași melodii, cântată de mai mulți interpreți. Principiul "coincidentia oppositorum" este la Ștefan Niculescu cupola concepției sale despre muzică. îl întâlnim pretutindeni: în lucrările simfonice și în cele camerale, în macrostructură și
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
de probleme pe care le-a tratat și care nu vor mai putea fi niciodată tratabile fără a ține seama de doctrina sa: formă și substanță în sunetele limbajului, logistică și anti-logistică în gramatică, părțile de vorbire, formă și funcție, sincronie, diacronie și tipologie, universaliile lingvistice și celelalte, logica limbajului și logica gramaticii, tradiție și noutate în știința limbajului, schimbul lingvistic, omul și limbajul său, primatul istoriei, interdisciplinaritatea și limbajul, sens și sarcini ale dialectologiei, socio- și etnolingvistica, limbajul și politica
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
de ani. Aș dori să menționez că baletul a obținut Premiul I în Spania. - Am văzut caseta DVD a spectacolului de la premieră și pot releva câteva scurte aprecieri. Coregrafia evocă admirabil ritmurile dansurilor rituale băștinașe din Canare, existând o excelentă sincronie între muzică și mișcare. întreaga trupă tânără s-a străduit să exprime sugestiv stările sufletești ale personajelor, înțelegând cu subtilitate intențiile coregrafului pe care le-a redat cât mai aproape de atmosfera libretului. S-au folosit numeroase procedee moderne de transpunere
Reîntâlnire cu Gelu Barbu by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6999_a_8324]
-
a romanului său e absolut splendidă, iar fluctuațiile ulterioare ale tensiunii epico-lirice și finalul diminuat dau un roman perfectibil. Ecuația valorică nu mai are însă necunoscute în cazul acestui prozator artist și meticulos, în filiația lui Ștefan Agopian și în sincronie cu o revelație târzie a "optzecismului" ca Horia Ursu. Marca proprie a lui Filip Florian este luminozitatea cărții (difuzată din scriitură în atmosfera propriu-zisă a romanului) ce merge împreună cu jubilația elaborării ei. La Agopian, stilul e unul funebru-strălucitor, corporalizându-se și
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
și Garibaldi au locuit în aceleași locuri, chiar și la zece ani distanță ? Poate că a fost o coincidență. Nu e vorba aici de a formula ipoteze fantasmagorice, dar ar putea fi luată în considerație ideea fraternității latine reflectată în sincronia aproape perfectă dintre unirea Principatelor și realizarea unității Italiei. Spre deosebire de ceea ce ni se pare nouă astăzi, posesori entuziaști de telefoane mobile, oamenii veacului al XIX-lea aflau repede ceea ce se întâmpla în alte țări fiind adesea foarte informați. Dealtfel, fapt
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în sincronie și succesiunea în simultaneitate. Suprafața obiectelor recente capătă strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor imponderabile, păsările zboară asemenea acelora din apocrifele cu minunile copilului
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
Japoniei (Takemitsu), Americii (Crumb). Tot aici m-am convins că interpretarea și compoziția românească erau conectate la "tehnologiile" de vârf ale artei muzicale, că fenomenul sonor autohton nu fusese lezat de coerciția de tip comunist, ci, dimpotrivă, releva o perfectă sincronie cu cele mai progresiste descoperiri săvârșite de lumea muzicii în ultima jumătate de secol. Asta mi-a dovedit încă o dată că spiritul uman nu poate fi îngrădit, că bulversarea unei societăți de consum nu este același lucru cu traumatizarea unei
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
și să le motiveze sintagmatic? Exceptînd cîteva răzlețe preocupări de edificare a unor structuri formale solidare acelor categorii sintactice recuperate, revigorate, emancipate (de pildă, cazul notoriu al eterofoniei, căreia Ștefan Niculescu i-a conferit posibile contururi arhitectonice imanente: heteromorphia, formantul, sincronia), aventura muzicii savante contemporane s-a rezumat la defrișarea unor zone ale insolitului acustic predilect în ordinea timbralității, a anvelopelor sonore, escamotînd adoptarea unor scheme formale intrinseci și favorizînd astfel adaptarea unor entități arhitecturale extrinseci, prin delapidarea și deturnarea formelor
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
de la American Ballet Theatre din New York, de la The Royal Ballet din Londra, de la Baletul din Hamburg și din Saarbrücken. Printre marii dansatori prezenți i-am putut admira pe V. Malakhov și Polina Semionova de la Berlin (într-o minunată plastică și sincronie a mișcării corpurilor). A fost, într-adevăr, o gală a stelelor baletului actual, având un generic omagial generos. Am plecat cu o imensă emoție artistică și sentimentul că arta dansului este într-o continuă efervescență în lume. Un ultim spectacol
Münchenul – centru cultural al Germaniei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7067_a_8392]
-
poate fi acuzat sau elogiat de instituirea lui și de înlocuirea altora." sau "În literatura română, spre deosebire de literaturile Ťcanoniceť, canonul întotdeauna existent este și unicul, fără alternativă. Dacă există Ťbătălie canonicăť ea nu s-a produs, la noi, decât în sincronie, în succesiune (pe post de istorie și de Ťsinteză inefabilăť), dar niciodată în contemporaneitate: canonul actual nu este înconjurat de canoane virtuale, de fantome care să bântuie pe la marginile Ťcanonizăriiť ca posibile opțiuni. Literatură neplurală, canon unic." Bogdan Ghiu este
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
are multe elemente de jubilație ludica, preluate parcă direct din recuzita unei narații postmoderne. În această convenție intra deopotrivă înscenarea unei cosmogonii de tip cultural, introducerea obiectelor în subtile jocuri intelectuale (asocierea lui Pallady cu Ioana Bătrânu, de exemplu), exaltarea sincroniei în detrimentul diacroniei și, finalmente, integrarea tuturor lucrărilor, prin anularea oricăror specificități rebele, într-o demonstrație unitară. Mai mult decît oricare dintre acțiunile anterioare ale lui Sorin Dumitrescu, acesta expoziție dezvăluie un lucru fundamental: programul spiritual-crestin al Anastasiei este, întîi de
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
declanșează starea așteptării lui, spunem că autorul (receptorul) și opera sa (manifestarea) sunt acordați unul altuia, sub aspectul anteriorității momentului de efectivare sonoră (actul). Acum-ul fiecăruia este perfect sincron, în perechea a două clipe succesive, de anterioritate-actualitate. În această sincronie sintagmatizată, clipa anteriorității sau așteptării, asociată temporal cu aceea a incipitului sau atacului/articulării sonore, se constituie ca moment-punte, de trecere în stadiul următor. Printr-o a treia analogie, modalizarea din asincronie în sincronie corespunde aspectului de acordaj intonațional și
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
clipe succesive, de anterioritate-actualitate. În această sincronie sintagmatizată, clipa anteriorității sau așteptării, asociată temporal cu aceea a incipitului sau atacului/articulării sonore, se constituie ca moment-punte, de trecere în stadiul următor. Printr-o a treia analogie, modalizarea din asincronie în sincronie corespunde aspectului de acordaj intonațional și/sau instrumental. Într-o sală de concerte ne este familiar să asistăm involuntar la acordaj, a cărui sonoritate este cu atât mai spectaculoasă cu cât este făcută de un ansamblu orchestral numeros. De obicei
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
intitulat „Con Tempo”, inițiat și organizat de MR3-Bartók Rádió, Canalul 3 al Radioului ungar, dedicat muzicii culte. Organizatorii au ales, pentru primul concert săptămânal din acest ciclu, șapte lucrări: patru românești, în prima audiție în Ungaria, semnate de Ștefan Niculescu (Sincronie I), Ulpiu Vlad (Legenda viselor), Octavian Nemescu (Combinaison en cercles - variante IV), piesa mea, Proportions II, și trei maghiare, în primă audiție absolută, aparținând lui Kedves Csanád (Between parallels), Serei Zsolt (Levelek az ismeretlenbe - In memoriam Gyöngyösi Zoltán) și Csapó
Muzic? contemporan? la Budapesta by Sorin LERESCU () [Corola-journal/Journalistic/84240_a_85565]
-
Punct (noiembrie 1924-martie 1925), devenea teoretician nu mai puțin îndrăzneț al unei noi “gramatici” a poeziei, susținând, cu merite de pionier în contextul literar al momentului, nu doar împrospătarea universului imaginar, pe care-l dorea adus la zi, adică în sincronie cu pulsul epocii mașiniste și ritmurile ei mecanice, în opoziție însă cu aceeași gramatică și logică nu de mult ironizate: “Creatorul nou a dărâmat deci și regulile cunoscute ale gramaticii. Imaginea nouă a creat și o construcție nouă. Și cât
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
și prin destinul cu adevărat tragic al autorului, mort într-un accident de mașină la patruzeci și cinci de ani, în plină maturitate și "vână" creatoare. Istoria lui Radu G. Țeposu ar fi trebuit să apară în 1985, în deplină sincronie, așadar, cu titlurile de început ale generației '80, pe care ambiționa să le panorameze. Manuscrisul a fost însă amânat de trei ori în planul editorial și tot de atâtea refăcut, completat, adus la zi. Cu toate acestea, cartea n-a
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
o asemenea anvegură determina în mod spontan, prin însăși diversitatea inventarului sau, un larg cîmp de tentații, căruia orice organizator îi poate rezista cu greu. Prima dintre ele ar fi aceea de a selecta lucrările în funcție de ideea preexistenta a unei sincronii între cele două școli, a unei comuniuni de viziune, de temperament artistic și, eventual, de comportament stilistic. Cea de-a doua ar putea fi așezată la extremă cealaltă: a diferențierii nete, a unei evoluții specifice în contexte socio-politice, economice, culturale
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
Noua Structură și opera lui Marcel Proust, că „trăim într-o perioadă de Renaștere”; „pe cei care o reprezintă mai bine nu-i recunoaștem, iar documentul și iconografia celor care au realizat fresca actualității le nesocotim”. Dumitru Micu găsește asemănări, „sincronie”, pe mai multe paliere, în special pe linia poematicului în proză. De multe ori se pot identifica naratorii celor două scriitoare cu autorii implicați (implied authors, cf. Wayne Booth), în sensul că sufletul feminin este explorat în adâncuri de un
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
sunt, așadar, clasificate conform criteriului "slab" al vocațiilor destinatarilor din epocă, iar analizele stilistice (teme, lexic, prozodie, retorică) se concentrează pe elementele de geneză, ale procesului scrierii în care creatorul urmărește conștient anumite efecte (asupra destinatarului imediat, mecanismul receptării în sincronie) sau în care, pur și simplu, dă prin hazard de formulări cu potențial estetic actual. Să prezentăm clasificările. Textele medievale care ilustrează vocația magnificării: psalmii, rugăciunile (molitvele), imnurile (slavosloviile) - toate acestea inclusiv cu variantele rimate -, odele și epigrafele. "Psaltirea este
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Irina Groza Filologii și mai ales pasionații de avangardă vor găsi pe un raft lucrarea Emiliei Drogoreanu Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești. Sincronie și specificitate și vor arunca cel puțin o privire curioasă asupra ei. Cartea oferă într-adevăr ceea ce titlul promite și, mai mult decât atât, o analiză proaspătă și pasionantă a patru autori români - Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll și
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
un proces subiectiv, variabil de la o epocă la alta, de la o generație la alta. Aproape un truism, nu? Literatura română e plină de discontinuități și rupturi, fără multe etape așezate cuminți, ci, în general, arse, din motive ideologice sau de sincronie - forme de recuperare a multor handicapuri, istorice sau structurale. Faptul că, după '90, s-a vorbit mult și pe tonalități diverse despre compromisurile intelectualilor n-a însemnat și micșorarea valorii estetice a operelor lor. E firesc totuși ca fiecare etapă
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
ar fi părut. Lectura sincronică a poeticității postbelice e, după Marin Mincu, conformă cu postulatele postmodernității. Poate cu unele postulate ale postmodernității, pentru că ultimele decenii în teorie nu aduc în nici un caz certitudini, legi. Mai departe, prin "permanenta valorizare a sincroniei" autorul înțelege un anumit tip de receptare care utilizează "vectorii evaluativi ai prezentului", ceea ce nu e nici pe departe, așa cum lasă să se înțeleagă, singura receptare îndreptățită. Este, iarăși, una dintre ele, față de care destui teoreticieni de prestigiu au rezerve
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
Partid și UTM din Facultate, tov. Rosetti s-a hotărît să se apropie de stadiul actual al limbii noastre" (Cum vorbim, 7-8, 1951, p. 51). Ne-am putea imagina că - în opoziția dintre vechi și nou, dintre diacronia culpabilă și sincronia victorioasă - direcția de studiu a limbii contemporane ar fi fost fericit reprezentată de Iorgu Iordan, autor al unor cărți importante în domeniu, în special a celei intitulate Limba română actuală - o gramatică a greșelilor (prima ediție, 1943; a doua - 1947
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe." (în pădurea Petrișorului) Sincronia în absolut a operelor de artă ne permite să așezăm acest text sub ochii lui Alfred de Vigny, care va surprinde în el, dincolo de specii și circumstanțe, un fin ecou din La mort du loup: Hélas! ai-je pensé, malgré ce
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
traumă ascunsă. Constituie ei expresia unei generații sau întâlnirea lor în aceeași cameră este cu totul întâmplătoare precum aceea pe o masă de disecție a unei mașini de cusut cu o umbrelă? Sunt cinci excluși care printr-un efect de sincronie se regăsesc alături sau participa la un carnval kharmic? Cameră pe care o închiriază, ca și toate celelalte de pe același palier, sunt reale sau nu? De fapt, aici se află noutatea filmului realizat după piesă de teatru a Endei Walsh
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]