530 matches
-
postmodernă a teoriei curriculare politice. În viziunea lui Kincheloe, gândirea curriculară cu misiuni politice cuprinde șapte arii distincte: a) teologia liberală (liberal theology); b) teoria locului și a diferenței (theory of place and difference); c) teoria genurilor (gendre theory); d) sincronismul lui C.G. Jung; e) curricula ecologiste; f) cultura populară (popular culture); g) cercetarea calitativă (qualitative research). Acest „heptameron al gândirii politice curriculare” este, în mod vădit, bizar. În orice caz, îi lipsește un criteriu rezonabil de distingere a celor șapte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
propusă de Schwab în 1983. Toate reproșurile adresate structuralismului tradițional de către poststructuraliști sunt valabile și cu privire la cele trei „structuralisme curriculare” menționate mai sus - de exemplu, cele formulate de Michel Foucault și Jacques Derrida. Ipostazierea conceptului de structură („totul este structură”); sincronismul anistoric al structurilor („structurile există ca atare, nu devin, nu evoluează”); subordonarea sensului („nu există sens în afara structurii; structura este cea care conferă întotdeauna sensul”); puterea absolută a structurii („structura poate totul, componentele ei n-au nici o altă putere decât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ritmul de dezvoltare al acestuia din urmă este mult mai lent și acest element este cel care îi diferențiază pe cei doi. Copilul normal crește fizic și mintal în același ritm, pe când la un copil deficient mintal nu apare acest sincronism, iar decalajul dintre vârsta mintală și cea cronologică crește progresiv. Teza heterocroniei are consecințe asupra metodologiei de lucru cu deficientul mintal, unde accentul trebuie pus pe organizarea unei intervenții bazate pe individualizarea și diferențierea acțiunilor educative, utilizarea metodelor și procedeelor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic (G. Călinescu îi spunea „tendința națională”), moderniștii capătă o calificație nouă: „sincronism și diferențiere”, iar tradiționaliștii, ortodoxiștii (grupați în două încăperi ale spiritului liric de G. Călinescu) ilustrează în istoria lui P. „tendința de resuscitare a spiritului etnic”. E. Lovinescu găsea și alte diviziuni (poezia de fantezie, poezia de „concepție”, poezia descriptivă
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
ist., 63-65; Crohmălniceanu, Literatura, III, 209-210; Manu, Eseu, 145-146; Al. Călinescu, Recuperări, CRC, 1988, 40; Nicolae Manolescu, Doi poeți de altădată, RL, 1989, 1; Simion, Scriitori, IV, 45-47; Grigore Ilisei, Portrete în timp, Iași, 1990, 185-199; Laurențiu Ulici, Efectul de sincronism, LCF, 1990, 1; Vasile Spiridon, Contrapunct crepuscular, RL, 1991, 28; Constantin Coroiu, Mărturii în timp, București, 1997, 169-176; Florin Șindrileanu, Antologia poeziei românești culte de la Dosoftei până în 1993, București, 1998, 558; Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, Constanța, 2000, 72-74; Popa
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
celor care l-au cunoscut pe Baudelaire și a strâns o impresionantă iconografie. Pictor și meloman, R. mărturisește că la originea temerarei sale întreprinderi a stat „o afinitate electivă” cu poetul francez, care a constat în tentativa de „refacere a sincronismului artelor”. Primul tom al lucrării, Estetica baudelairiană, evocă etapele vieții, poetica, activitatea de publicist, eseist, critic literar și de artă, întâlnirile cu Delacroix, Edgar Poe, Wagner ș.a. Cel de-al doilea, Creativitatea baudelairiană, include analize, iar cel de-al treilea
RADULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289101_a_290430]
-
câmp de relații este evidentă în cartea următoare, Vocația sintezei (1985), cuprinzând „eseuri asupra spiritualității românești”, în care sunt discutate, fără idei preconcepute, relațiile dintre literatură și cultură (apoi dintre aceasta și istorie), dintre occidental și oriental, dintre protocronism și sincronism. În prima parte este evidențiat rolul de normă îndeplinit de tradiție, iar în partea a doua sunt prezentate câteva „serii” de scriitori, grupați nu atât pe principiul afinității literare, cât pe acela al atitudinii lor culturale. Dacă Pe urmele lui
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
botezat” o tendință mai generală, cum i se părea la acea dată, și care se afirma cu o vigoare tot mai evidentă. Exegetul nu ascunde faptul că noțiunea, împreună cu vocabula folosită, fusese din capul locului „gândită în opoziție cu ideea sincronismului, adică a năzuinței ce alimentează o conștiință retardatară”. Nu numai că scriitorii și, în genere, oamenii de cultură români nu ar fi fost întotdeauna îndatorați unor surse străine, cu precădere occidentale, dar nu o dată în decursul vremii ei ar fi
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
definitiv este prioritatea valorii și nu valoarea priorității. Numeroasele discuții care au urmat apariției cărții lui Edgar Papu au adus importante clarificări, parte din ele admise chiar de autor, care a renunțat a mai situa conceptul său în opoziție cu sincronismul și a început să sublinieze, dimpotrivă, caracterul de complementaritate: „Fenomenul sincronismului este valabil la noi, dar a fost considerat a fi singurul. Pe lângă el mai există însă și celălalt fenomen, al protocronismului, de care mă ocup în cartea mea.” Iar
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
au urmat apariției cărții lui Edgar Papu au adus importante clarificări, parte din ele admise chiar de autor, care a renunțat a mai situa conceptul său în opoziție cu sincronismul și a început să sublinieze, dimpotrivă, caracterul de complementaritate: „Fenomenul sincronismului este valabil la noi, dar a fost considerat a fi singurul. Pe lângă el mai există însă și celălalt fenomen, al protocronismului, de care mă ocup în cartea mea.” Iar exegetul își va continua preocuparea în altă lucrare, publicată în 1983
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
Dan Zamfirescu, Via magna, 1979, 109-294; Andrei Pleșu, Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului, SXX, 1981, 1-3; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, passim; Paleologu, Alchimia, 7-14; Papu, Motive, passim; Dan Zamfirescu, Accente și profiluri, București, 1983, passim; Ilie Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, București, 1984; Rachieru, Vocația, 36-59, passim; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 159-223, 387-477; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 82-94, passim; Corneliu Vadim Tudor, Mândria de a fi român, 209-263, passim; Katherine Verdery
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
de lectură axat pe semnalarea antecedentelor novatoare autohtone, precum și o strategie culturală menită să compenseze diverse complexe ale literaturii române. Accentuând ideea „anticipărilor pe plan universal, care au avut loc de-a lungul secolelor în literatura românească”, protocronismul se opune sincronismului, încercând să resitueze cultura autohtonă în context universal pe baza precedențelor literare. Nobilă în intenție, concepția se sprijină însă pe un viciu de procedură care nu rămâne fără consecințe: autorul pornește de la o teză, urmărind ca, pe parcursul lecturii, să găsească
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
for System Performance: A Survey in Bulgaria and Greece, IST, Ann Arbor. Banciu, D.P., Rădulescu, S.M., Voicu, M. (1985), Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Bauer, R.A. (1966) (ed.), Social Indicators, MIT Press, Cambridge. Bădescu, I. (1984), Sincronism european și cultură critică românească, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Becker, H.S., Horowitz, I.L. (1978), „Radical politics and sociological research: Observation on methodology and ideology”, în Allen Wells (ed.), Contemporary Sociogical Theories, Goodyear Publishing Company, Santa Monica. Benne, K.D. (1961a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Plon, Paris. Ashby, R.W. (1972), Introducere în cibernetică, Editura Tehnică, București. Banciu, D.P., Rădulescu, S.M., Voicu, M. (1985), Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Bauer, R.A. (1966) (ed.), Social Indicators, MIT Press, Cambridge. Bădescu, I. (1984), Sincronism european și cultură critică românească, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Becker, G., McClintock, C. (1967), „Value: Behavioral decision theory”, în Annual Review of Psychology, nr. 18. Becker, H.S., Horowitz, I.L. (1978), „Radical politics and sociological research: Observation on methodology and
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
uimitoare precocitate, o familiarizare uimitoare pentru un adolescent cu numele mari din literatura modernă română și străină. Lovinescianismul său de fond, manifestat din etapa Cercului Literar, poate fi dedus și din micromonografia E. Lovinescu (1970). N. preia din Lovinescu teoria sincronismului, însă cu un sens modificat, conform euphorionismului său; sincronismul nu se reduce la stricta actualitate, cultura/ literatura română trebuind să se sincronizeze, cumva retroactiv, cu o „Europă culturală arhetipală”, cu o „clasicitate absolută”. Pe de altă parte, criticul descinde din
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
numele mari din literatura modernă română și străină. Lovinescianismul său de fond, manifestat din etapa Cercului Literar, poate fi dedus și din micromonografia E. Lovinescu (1970). N. preia din Lovinescu teoria sincronismului, însă cu un sens modificat, conform euphorionismului său; sincronismul nu se reduce la stricta actualitate, cultura/ literatura română trebuind să se sincronizeze, cumva retroactiv, cu o „Europă culturală arhetipală”, cu o „clasicitate absolută”. Pe de altă parte, criticul descinde din ceea ce el numește „simbolismul” textului lovinescian, revendicându-se și
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
adică ce suntem noi românii și cum ne prezentăm noi în confruntarea istoriei?” Nu o metodologie, ci o profesiune de credință se înalță din aceste rânduri. Concepția asupra începuturilor literaturii române moderne este lovinesciană, în sensul aplicării ideilor de imitație, sincronism și adaptare din mers la un fond național originar. Mai precis, literatura română începe odată cu descoperirea Occidentului, așadar după 1800. Tot ce a fost înainte cade sub semnul „culturii minore”, însemnând provizorat, absența unor creații estetice. E de precizat însă
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
din mers la un fond național originar. Mai precis, literatura română începe odată cu descoperirea Occidentului, așadar după 1800. Tot ce a fost înainte cade sub semnul „culturii minore”, însemnând provizorat, absența unor creații estetice. E de precizat însă că ideea sincronismului funcționează ca un principiu de evaluare pozitivă, istoricul literar descoperind tocmai vitalitatea mai puțin obișnuită a unei literaturi care a avut, aproape nesperat, „instinctul” sincronizării cu marile literaturi europene. Metodologic, Istoria... nu pune probleme deosebite. Materia e organizată cronologic și
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
sociologice românești o constituie sociologia teoretică clasică sau ,,sociologia de catedră”, dezvoltată de profesioniști Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea și continuând În prima jumătate a secolului XX. Tabloul sociologiei românești din această perioadă relevă existența unui sincronism european simultan cu contribuții specifice substanțiale (Ilie Bădescu). Un inventar succint al contribuțiilor aduse de sociologii români În prima jumătate a secolului XX este relevant pentru nivelul de dezvoltare al disciplinei ca ,,Știință Mare”. Elaborarea unor sisteme sociologice: a) sistemul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Programul propriu-zis apare însă, într-o formă explicită, în articolul lui Cuza Marinescu, Preliminarii la cronica literară, înscriind orientarea publicației între hotarele unui „românism” xenofob, angajat în combaterea „iudaismului otrăvitor și destructiv” și, în aceeași măsură, împotriva citadinismului și a sincronismului lovinescian. La rândul său, George Acsinteanu, în Primăvara noastră, fixează aceleași jaloane. Rubrici: „Muze și poeți”, „Ctitorii culturii noastre”, „Ecran, teatru, muzică, dans”, „În lumea cărților și revistelor”. Colaborează cu poezie Dimitrie Stelaru, V. Copilu-Cheatră, Constantin Barcaroiu, Ion Th. Ilea
PAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288644_a_289973]
-
care le-a determinat, dar este totodată o laborioasă inventariere comentată a literaturii apărute în „Gândirea”, organizată pe genuri literare, iar în cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situează „Gândirea” în context național și universal. Spirit de stânga, raționalist, atașat sincronismului mai degrabă decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
cu anticipație, este, la noi, viziunea lui E. Lovinescu, primul care centrează o sinteză de istorie literară pe mișcarea modernistă, „în lupta cu sămănătorismul”, după ce, în Istoria civilizației române moderne, teoretizase, în plan sociologic, motorul acestei tendințe ca fiind „principiul sincronismului vieții moderne”, care stă la „baza formației civilizației noastre cu un caracter revoluționar”. Acționând legic, sincronismul face inevitabilă integrarea în ansamblul civilizației europene a societăților mai puțin dezvoltate. Aceasta se produce în doi timpi: inițial, simularea (reabilitată de E. Lovinescu
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
literară pe mișcarea modernistă, „în lupta cu sămănătorismul”, după ce, în Istoria civilizației române moderne, teoretizase, în plan sociologic, motorul acestei tendințe ca fiind „principiul sincronismului vieții moderne”, care stă la „baza formației civilizației noastre cu un caracter revoluționar”. Acționând legic, sincronismul face inevitabilă integrarea în ansamblul civilizației europene a societăților mai puțin dezvoltate. Aceasta se produce în doi timpi: inițial, simularea (reabilitată de E. Lovinescu, în dezacord, aici, cu T. Maiorescu și a sa teorie a „formelor fără fond”), apoi sincronizarea
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
evoluție era, potrivit lui E. Lovinescu, diferită în lirică și epică. Poezia, penetrată pînă atunci de ideologie, implicată în social, în politic, călăuzită de ideea națională, trebuia adusă în teritoriul propriu: exprimarea inefabilului stărilor sufletești, a eului liric. În proză, legea sincronismului impunea depășirea universului rural și obiectivarea, adică înfățișarea lumii citadine, emancipată de sechela romantică a lirismului (abundent la autorii sămănătoriști). Exemplară în acest sens era opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu alte cuvinte, în virtutea sincronizării operate de „spiritul veacului”, proza evolua de la
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 64-92; Marin Bucur, Lucian Blaga. Dor și eternitate, București, 1971; Nicoletta Corteanu-Loffredo, Profili di estetica europea, Roma, 1971, 13-91; Ulici, Recurs, 59-68; Manolescu, Teme, I, 58-60, II, 74-77, 100-102; Crohmălniceanu, Literatura, I, 79-86, II, 192-256; Braga, Sincronism, 78-86, 122-167; Sasu, Progresii, 108-112; Cioculescu, Aspecte, 71-83; Doinaș, Poezie, 9-19, 79-84; Raicu, Structuri, 74-81; Balotă, Umanități, 368-377; Andriescu, Disocieri, 177-183; Șuluțiu, Scriitori, 91-120; Șt. Aug. Doinaș, Orfeu și tentația realului, București, 1974, 167-178; Melania Livadă, Inițiere în poezia lui
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]