267 matches
-
cu bani, iar un om de-al lui Mickey și un om de-al lui Jack testau o pudră alb-bejulie, îndesată în pungi de hârtie, dintr-o altă valiză. Zâmbetele lor atestau calitatea mărfii. Buzz trase draperia și se alătură sindrofiei, vârând un glonte pe țeavă, ca să atragă atenția. Zgomotul determină câteva capete să se întoarcă, iar niște farfurii și pahare căzură pe jos. Dudley Smith zâmbi. Jack Dragna se uita fix la țeava retezată. Buzz remarcă lângă mexicani un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu privesc un tablou, ci îl ascult.“ 87 1. Albumul Ioana, Ed. ALMA, Galați, 1997. PICTURĂ, MUZICĂ ȘI POEZIE Prejudecăți — Ce părere ai despre cei care nu dau nici o atenție îmbrăcămintei când merg la o sindrofie? am întrebat-o „electronic“ pe Ioana. — Gazda face o petrecere, se chinuie la bucătărie să iasă toate felurile bune, se dă peste cap să aranjeze masa, se îmbracă superb și vine unul ca vai de lume! S-a întâm plat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de inspirație. Printre ele am găsit și o meditație a Vieirei da Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu privesc un tablou, ci îl ascult.“ Prejudecăți — Ce părere ai despre cei care nu dau nici o atenție îmbrăcămintei când merg la o sindrofie? am întrebat-o „electronic“ pe Ioana. — Gazda face o petrecere, se chinuie la bucătărie să iasă toate felurile bune, se dă peste cap să aranjeze masa, se îmbracă superb și vine unul ca vai de lume! S-a întâm plat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Petrino ( 1838‐ 1878) „În buna cutumă a vremii, Dimitrie Petrino dedi că mai multe poeme unor persoane din protipendada ieșeană” cum este „o recent descoperită poezie, inedită... dedicată unei doamne de familie bună, probabil scrisă „pe loc,” cu ocazia vreunei sindrofii și numai pentru uzul personal al Nataliei șutzu (așa cum se pra ctica și „înscrierea” în albumele domnișoarelor) „obiectul” versurilor f iind, în cadrul general al Moldovei, farmecul feminin.” Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
chinuitoare și mai grele conversații pe care le-am purtat vreodată. Deocamdată, e doar „de probă“, dar partea bună e că vrea s-o ducem pe Lucy acolo chiar mâine. A zis ceva de programul lui Ted și de nu știu ce sindrofie la clubul din oraș. Presupun că putem lua mașina ta, nu? Conduc eu, dacă tu nu te simți în stare. Acum mă duc la anticariat, să îi spun lui Harry că trebuie să mă învoiască. Te aștept acolo. A presto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spre coșul pieptului. Acum încerc să-mi dau seama de ce Dumnezeu băusem iarăși în ajun (pentru asta trebuie să mă uit spre ceas; n-am greșit spunând în ajun, era trecut de două, deci în ajun): trebuie să fi fost sindrofie sau vinerea libației... Stilul ăsta boem de trecere a timpului trebuia să-mi încarce lumea compensatorie, onirică, cu imagini de genul patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu ochii micșorați de concentrare, pe prietenul Mikali, care devenise deodată interesant pentru ea după ce aflase că lucra pentru CNN-Türk și după ce T. o lămurise că sienen-ul ăsta nu era un serviciu secret, era un post de televiziune - dar la sindrofie Mikali nu apăruse, parcă ar fi vrut să-și arate disprețul pentru maniera romanului lui T., din care citise fragmente disparate într-o după-amiază la birou. Singurul lucru care lipsea ca să fie o nuntă erau însurățeii și nici T. nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de mâncare avea să distragă atenția celorlalte femei. Numai că Julia nu luase în considerare îndărătnicia lui Susan. Eu și Julia ne-am dus la magazinul lui Jimmy Choo, fiindcă ea voia să-și cumpere niște pantofi pentru una din sindrofiile alea simandicoase la care se duce tot timpul. Chiar înainte să apucăm să intrăm înăuntru, a văzut o pereche în vitrină și i s-a pus pata pe ei. Julia se chinuia de zor să atragă atenția chelneriței, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe care trebuia să îl ocupe de la bun început. De unde știi că se epilează și-acolo? Păi, dacă nu se epila, îi vedeam părul, zice Daisy și-mi dă o mână de ajutor. Asta înseamnă să vii singur la asemenea sindrofii, oftez eu ridicând valiza și punând-o pe pat. Nu numai că nu ți se dă o cameră doar pentru tine, ci te și obligă să o împarți cu tot felul de ciudați. Ce bine era dacă mă invita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi rupt de Asia și se va fi prăbușit de cealaltă parte, ca o stâncă, în bazinul Atlanticului, revărsând un alt tsunami năprasnic, cel de grație, către orizontul diametral opus, al globului pământesc! Îți închipui, tu, prietene, ce fanfare, ce sindrofii, ce catastrofe titanice, minunate, mărețe, extraordinare, groaznice, se-apropie, de să te ștergi undeva, cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit! Te-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
face de lucru, ca de obicei, la gherghef și nu îți comunică decât o veste anodină : că a achitat datoria la băcan sau lăptar, iar miercuri se împlinesc cinci săptămâni de când bietele fete nu au mai fost invitate la o sindrofie. Poate e mai bine așa, pentru că altfel tot nu aveau toalete noi, cu care să poată ieși în lume... Niciun cuvânt însă despre acatistele pe care le dă la biserică să nu rămână bietele copile nemăritate, în căsuța aceasta de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și, după o toaletă sumară, cu mintea încă toropită, am coborât grijuliu scara de lemn, în timp ce restul casei continua să se repauzeze, numai ca să-mi pot urma tabietul ! Numai pentru ca să închin câteva ore solitudinii și să fiu întărit sufletește pentru sindrofie, ca un Anteu care a atins pământul... Ce deziluzie !... Și măcar dacă ar fi cineva mai puțin agasant ! Marie-Liliane, de pildă... Dar într-un asemenea caz, Sophie s-ar fi cuvenit să fie la curent și să-și aștepte prietena
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă am rămas burlac este din cauză că nu mai există o a doua Sophie.“ La toate sindrofiile, în zori, cherchelit, el nu uită să repete această frază. Și surâsul ei măgulit, fără nici cea mai mică intenție de ironie ! Lăcomia femeiască ce o face să nu se îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reverul hainei. Nici atunci când răbdătorul tată o dă jos și o lasă să facă în jurul gheridonului câțiva pași, ținând-o de mână, grijuliu și stângaci, ea nu catadicsește să se poarte cuviincios, ca o persoană ce ia parte la o sindrofie. Un spectacol de prost-gust, observă nemulțumită tânăra mamă, care face salonul nostru asemănător cu o petrecere de mahala. Dar tot a mahala ar aduce și o contrazicere în public cu soțul ei pe acest subiect, unde, ca și în altele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mironescu, care își tamponează îngrijorat fruntea pleșuvă : fierbințeala pleoapelor îi lasă impresia că febra i-a urcat deodată, periculos de mult. Va mai întârzia aici câteva clipe, apoi va merge să se repauzeze în dormitor și să-și schimbe, pentru sindrofie, ținuta. Ați văzut-o cumva la înmormântare și pe acea tânără văduvă a colonelului Albu despre care s-a vorbit atât ? Doamna Mironescu întinde madamei Ana ceașca de ceai neterminată. — Cineva, stimată doamnă, mi-a arătat-o într-adevăr... Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doamnelor măritate. Pentru că dacă ai să te uiți la el mai atent, ai să vezi că pericolul unui embonpoint îl pândește ! Pășind în vârful picioarelor, Margot traversează salonul. Dacă ar fi întrebată, ar răspunde că merge să se prepare pentru sindrofie. Din păcate însă, deschide și închide ușa, fără ca nimeni să o întrebe nimic. Poate chiar fără ca nimeni să o observe ? S-a lăsat o liniște atât de mare, încât tic tacul pendulei, apoi scârțâitul pantofilor domnului Ialomițeanu se aud deslușit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
veut pas s’assumer aucune responsabilité... Atunci va gândi ea ce e de făcut, doar nu are rost să se turmenteze de mai înainte... Dar pentru acest nefericit tête-à-tête și-a pierdut siesta și acum riscă a pierde și plăcerea sindrofiei... Și nu-i de ajuns că Ștefan își adună atât de încet hârtiile, celălalt iată-l cum încearcă să-l antreneze într-o conversație nouă... Ah, cum de este Titi capabil să o sacrifice pentru legile prudenței ? ! Pentru că numai din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzut ceva ! Concluzia : nu a văzut nimic și nici de bănuit nu bănuiește ! Dacă a bătut câmpii atât, a făcut-o pentru că așa îi e felul. Aceasta însă nu trebuie să schimbe nimic din ceea ce a hotărât : să plece înainte de sindrofie. Numai astfel venirea neanunțată capătă o încheiere cuviincioasă ! Iar dacă se va trezi mâine cu Sophie, venind inopinat și intempestiv, într-o birjă de piață, cu capul înfășurat într-un voal des și puțin strâmbând din nas la mirosurile de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț evantaiul și nimeni s-ar părea că nu observă gestul tău de scuză grăbită, gestul de scuză că mergi să te prepari pentru sindrofie, că ai să revii - ai să revii ? Mergi spre ușă cu pași grăbiți, cu dinții strânși, cu nările atât de larg deschise încât simți cum ochii ți se albesc, când pui mâna pe clanță auzi cum se prăvălesc în spatele tău
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te înduplece. Așa că înclină-te încă o dată și spune-i politicos cum stau lucrurile : — Desigur, aș merita a fi pedepsit pentru lipsa de cuviință cu care... Dar oare ce pedeapsă mai mare poate exista decât a fi lipsit de strălucitoarea sindrofie ? Din nefericire, obligațiuni presante... Profesorul înaintează în salon, ce tăioasă continuă să-i pară, și după atâția ani, lumina electrică ce albește fețele și le face nefirești ! își duce ca un copil batista la ochii obosiți și, când îi deschide
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat prea mult Profesorul Mironescu plimbările cu sania, și nici măcar cu trăsura, dar mai ales picnicurile, și îndeosebi seratele dansante și sindrofiile, în ultimii ani pur și simplu a refuzat să mai iasă, dar poate că și boala ! Dar iată, totuși, că domnul Ialomițeanu are astă-seară obligațiuni și tocmai de aceea a și venit la noi mai devreme și de aceea nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lor insinuațiuni dezertorului, el se apleacă pe rând, curtenitor, în fața lor, poate mâine seară vor vorbi despre el, curiozitatea fiecăreia fiind ațâțată de vorbele celeilalte, și astfel îi vor explica fiece gest mai greu de înțeles. Dar poate că întâmplările sindrofiei de azi vor fi atât de palpitante încât nimic nu va mai părea destul de interesant la domnul Ialomițeanu - pentru a mai fi explicat. însă tocmai pentru că s-a întâlnit atât de des cu eșecul, încât nimeni nu este mai abil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar până unde poate ajunge lipsa de solidaritate românească ! Am avut o strângere de inimă amintindu-mi acel atât de mal à propos discurs pe această temă ce l-am ținut în obositoarea după-amiază de acum doar zece zile, dinaintea sindrofiei. Penibilă nu mi-e amintirea celor rostite, ci a auditoriului ce îl găsisem... Titi Ialomițeanu ! Privind harta pe care am instalat-o în salonaș și pe care seara, de obicei, fixăm cu stegulețe înaintarea în Transilvania, ne-am neliniștit amândoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zile, ce trebuie să fi fost foarte dificil de obținut, odată ce se anunțase mobilizarea. De altminteri, singură a mărturisit că pentru permisie a lucrat domnul Ialomițeanu și de aceea ea l ar fi cultivat atât de insistent în după-amiaza dinainte de sindrofie. Acum însă, doctorilor, asaltați cu răniți și bolnavi adevărați, li s-a făcut frică (presupun) a-l mai ține pe Spiridon internat. Nu mai rămâne așadar decât să se facă iarăși apel la domnul Ialomițeanu. Dar Sophie, care a promis
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din invitați - privește aceeași grădină cu priviri diferite, după cum diferit va fi comen tariul fiecăruia asupra celor petrecute (un început de infidelitate a soției). Drama plutește în aer, dar nu izbucnește, totul se petrece civilizat cu câteva ore înainte de o sindrofie și cu câteva zile înainte de intrarea României în război. Și în ciuda acestor drame suprapuse (cele mici, individuale, și aceea a unei întregi țări), plutește ca o fericire peste acest salon și peste această grădină, cu atât mai ciudată cu cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]