11,710 matches
-
examinare a ceea ce el însuși a numit viața modernă a sufletului. Influențat de contactul cu teatrul lui Ibsen și Strindberg, cu filosofia lui Nietzsche, Munch abordează teme generale ale existenței: vulnerabilitatea individului, imposibilitatea de a crede, dragoste câștigată și pierdută, singurătatea pe drumul căutării propriei identități. Rezultatul acestor explorări este ciclul Friza vieții expus pentru prima oară la Berlin în 1902. Dansul vieții (1899-1900), centrul de greutate al seriei, are un subiect oarecum similar cu tabloul lui Gauguin "De unde venim? Cine
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
după revoluție să se întoarcă acasă și să își reia viața dinainte (inclusiv bărbatul). Sufletul ei este o combinație de nostalgie și frustrare, iar tonul scrisorilor ei adesea sarcastic. Într-un fel fiecare dintre aceste personaje trăiește o dramă a singurătății, așteaptă cu înfrigurare scrisorile, singurele capabile să dea existenței lor necesara dimensiune afectivă. În tumultul vieții cotidiene, scrisorile sunt șansa acestor oameni de a se regăsi pe ei înșiși, de a plonja în amintiri, de a iubi și de a
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
în frustrările existențiale, în blazarea sexuală și alienarea erotică a femeii milenariste. Ca să-mi pun degetul la tîmplă și să filozofez, există, probabil, tendința de a circumscrie o criză postadolescentină, aceea a dezabuzării, a relațiilor multiple cu pontaj sexual, a singurătății postcoitale, a angoasei unei maternități nedorite și a fanteziilor homofobe, dar cred că Diana Geacăr este prea înfierbîntată și mult prea tînără (literar vorbind) pentru a aborda, cu rezultate notabile, o temă atît de mare și de delicată. Nu beneficiază
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
că întunericul ne cuprinsese cu împărăția lui. Când am privit în urmă rămăseseră doar un foc, ce licărea în fața unui cort de campanie, o undă pe apa Borcei peste care se prelingea umbra unui om, prinsă-ntr-un cartuș de singurătate... Gh. Frangulea/ UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
regină medievală din țările de jos, trestie unduitoare, freamăt continuu, noapte în loc de zi. De cum apare în lume devine prizonieră, în litere de aur poate fi țintuită. Adesea coboară între văi, se-apleacă spre stânga, rămâne un timp în propria-i singurătate. Poezia este asociată mai întotdeauna cu tristețea. Bucuria din poezie este legată de suferința fericirii. Furtuna este învinsă, vrăjită de cântec, obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
lacrimilor care adastă pe pervazul unei ferestre, când privirile neauzite sunt întotdeauna dimineața spre nord sau spre est. Pe de altă parte, nu există risipire mai mare în lume decât cea dovedită de poezie atunci când se arată tuturor, cu vorbele singurătății, într-o sărbătoare continuă, într-o 6 mie de fețe vizibile și invizibile din rândul poporului de poeți. Poate fi văzută poezia dimineața dormind în haine roșii, până când soarele se reașează pe osiile timpului, spre a se consuma întru ardere
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
cugetare având valoare de simbol, exprimată de marele prelat cu privire la ființa trecătoare a omului și relațiile sale cu semenii: „Existăm în lume prin prietenii pe care ni-i facem și pe care învățăm să ni-i păstrăm. Altfel ne înghite singurătatea.” Așadar, iată o scriere literară memorabilă, cu totul specială prin modul în care a fost gândită și elaborată, care îndeamnă la reflecție adâncă asupra destinului unui mare OM, la rememorarea personalității și a operei pilduitoare a Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
în spațiul public? - La nivel comunitar, comunitățile religioase sunt cele care și-au dovedit durabilitatea în timp. În multe locuri, sunt singurele forme de agregare comunitară care mai există. Gândiți-vă că sociologii deplâng disoluția familiei moderne și post-moderne, că singurătatea și boala macină bătrânii care locuiesc în sate având copiii plecați la oraș sau, și mai rău pentru ei, în străinătate. În această situație comunitățile religioase sunt singurul loc în care oamenii își mai regăsesc demnitatea umană, în care se
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
În această situație comunitățile religioase sunt singurul loc în care oamenii își mai regăsesc demnitatea umană, în care se întâlnesc, se cunosc și se recunosc ca aparținând aceleiași comunități. Parohiile îndeplinesc funcția de coagulare a comunității, sunt un antidot împotriva singurătății, sunt mijloace de întrajutorare spontană a cetățenilor. Statul este obligat nu numai să vadă, ci și să recunoască aceste lucruri. Nu are voie și nu are motiv să se amestece în viața lor de zi cu zi, însă este dator
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
mă înțelegi când îți spun că nu există sfârșit pentru că există cuvânt și pietricelele s-au transformat în nisip, iar vântul înfometat le-a luat cu el le-a pierdut pe alte drumuri și ele s-au amestecat cu alte singurătăți cu alte mâini întinse în gol cu alte stele în agonie în ce limbă ți-am vorbit până acum în ce limbă ai tăcut în ce limbă te pregătești să pleci cu tot cu îngeri cu tot cu vechea rouă cu tot cu vechea rană că
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
său din viitor clipele incluse pretutindeni (aripioare de îngeri în supa dorinței) ni se transmit și ne inspiră Sugestie cu liniștea morții într-o mână și cu neliniștea vieții în cealaltă echilibrez partea nesupravegheată de nimeni încerc să însăilez strigătul singurătății doza mea de responsabilitate goliciunea mea tristă și neconsolată și sugerez oricui să renunțe
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
În mine drumurile se zbat ca peștii în plasă mucezește absența iar cîțiva admiră dîra de sînge a privighetorii ucise pe cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat la visare. STRĂZILE Nimeni n-a dat ordin și totuși magnolia a
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale celor care-și scandează singurătatea străzi care duc în ceruri străzi care duc în pămînt străzi inerte și întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
M-ai rugat: ajută-mă să ies din labirint salvează-mi viața eu credeam în lumea în care m-am născut în lucrurile pe care le puteam vedea, atinge: rareori am pus întrebări cu glas tare și prea puține în singurătate. Purtam hainele bune, mărgele de rubin de când ai venit călcam parcă în vis m-ai rugat să-ți salvez viața, am simțit că pot ... cine pusese în mine promisiunea asta? Acum reveneau parcă vorbele cu două tăișuri ale ghicitorului. Eu
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind otrava morții din cupe amare pe buzele mele haine prea strâmte vătămătoare vise stârnite din corn tot trupul topind focuri mistuitoare prin fibre în insuficientele mări mai
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă. Printre resturi de mâncare, nu găsesc casa. Poate ghiftuirea de sine, autodevorarea până la ultimul os. e desenată pe ziduri din carne de om: singurătăți și pustietăți care nu și-au găsit la timp cuvintele într-o lume care să rimeze cu zgomotul armei de vânătoare...
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
Stoica Ce importanță? în fiecare zi nu se întâmplă nimic, Timpul doarme indiferent, Obosit de uitare Și de eternitate; Dar fără să se întâmple ceva, Ființa mea se desparte de sine, În fiecare zi, în fiecare ceas, Înfășurându-se în singurătate; Atunci ți-am spus că sunt de-o seamă cu munții Și asemenea lor mirui cerul, Și tu ai crezut; Apoi ți-am spus că sunt de-o seamă cu marea Și asemenea ei limpezesc depărtările, Și tu ai crezut
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Mircea Cipariu până la urmă oricum am potrivi cuvintele singurătatea n-are nevoie de oglinzi și pudriere de colecție încep curățenia de primăvară cu obloanele trase fără să îți aud vocea fără să îți văd chipul tu vei intra în casa mea ca un soare iertător ca un Nou Ierusalim
Scrisoarea a XII-a by Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/4725_a_6050]
-
fericiți din creierul meu vor pune pe facebook scrisori de iubire scrisori de iertare trag linie nu mai e timp și loc de calcule și găuri negre „orice veste rea e o terapie pentru a fi mai bun!” ( Din volumul singurătatea vine pe facebook de Dan Mircea Cipariu, cu desene de Mihai Zgondoiu, în curs de apariție la Editura Brumar)
Scrisoarea a XII-a by Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/4725_a_6050]
-
Les poèmes à venir sont pour vous et pour moi et ne sont pas pour tout le monde.” e.e. cummings Îndepărtare se dedică Oanei Mihai Simțul depărtării se dobândește odată cu îndepărtarea: cum ar fi plecarea ta peste ocean sau singurătatea piramidelor în imensul deșert care ne desparte pe viață. Depărtarea e o ființă care locuiește în noi, se răsfață în visele și insomniile noastre traversate de ninsori sau de ploi. Este ziua în care privim înapoi. Deșertul care se gândește
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
anunță lumea nouă spre care navigăm. iar tu spui: nu-i nimic, m-așez într-un colț stau cu chirie la păianjenul care și-a întins cortul. vom plăti împreună utilitățile. în loc de gaz avem tristețe și-n schimbul apei calde singurătate. în rest, avem de toate. aprodul purice sînt zile cînd trece pe aici deratizarea după ea vine plictiseala nu mai bîzîie în cameră o muscă și nici țînțarul nu le mai cîntă un cîntec de leagăn. dar înainte să se
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
pe care le iubesc instrumentele mele de scris duc spre același drum: cunoașterea de sine ca o călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez din statistica suferințelor mari într-un regat de singurătate unde pot visa cu ochii deschiși universul mă consumă cu păcate și incertitudini până când o gaură neagră îmi va striga numele și va adăuga în dreptul meu „un OM eliberat” facebook dreams (I) ultimul meu simț e visul cu el voi
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
pești din lume trec fără ideologii și turbulențe prin papilele mele gustative prin trahee prin plexul solar ca și cum cu toții ar fi Particula lui Dumnezeu transparența lor e tot mai luminoasă tot mai hrănitoare tot mai plină de iubire ( Din volumul Singurătatea vine pe facebook)
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
chibrit țigara și privind prin fumul învăluitor albastru). într-o poezie chiar îi spuneam unei tipe de care eram îndrăgostit după al nu știu câtelea mail la care nu-mi răspundea că voi fi mereu cu ea în momentele de singurătate momentele cu nimic altceva decât singurătate bla bla clint eastwood privește departe prin fumul țigării și prin femeia frumoasă din fața lui mai încolo va fi ceva mai brutal va stâlci nasuri va rupe guri afară e tot mai noapte sub
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]