212 matches
-
sine stătătoare, de-a cărei fundator și strălucit interpret se poate privi L. Tieck. Pentru o rezolvare deplină a acestei probleme atât de grele se cere atât priceperea deplină a întregei opere de artă în relațiunile sale generale, spețiale și singuratece cât și puterea de-a determina esact toată mulțimea diferitelor personalități prin versatilitatea vocei și de-a le reproduce în sufletul auditorilor ca pe niște figuri vie. Prelectorul dramatic are așadar să plutească oarecum asupra întregului op de artă, totodată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l {EminescuOpXIV 334} prezinte cu claritate și intuitivitate vădită - asta e-un lucru ce se-nțelege de sine; apoi se mai înțelege de sine și cerința care rezultă din cea precedentă, ca adică: să nu ni dea numai trăsuri, lumini singuratece ale tabloului, ci, printr-o concepțiune unitară, pricepută și vie a tuturor momentelor conținute în esența materiei, el să ni dea o icoană formulată într-un întreg determinat în sine cu artă. După aceaste indicațiuni scurte și generale vom cerca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
între cele spețiale și generalul opului. Va să zică caracterul nu se poate concepe clar și cu siguranță dacă actorul nu-și va da cont mai întîi de ideea piesei și dacă el nu-și va aduce la conștiință intențiunile poetului pentru singuratecele figuri ale dramei. Cu cât actorul va fi mai mult în stare de-a pricepe dintr-una opera poetică și de-a cunoaște din configurațiunea ei organismul unui principiu cert și creatoriu cu-atîta mai precis i se vor prezinta și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
concepțiunea ideală va vedea întrupată întreagă acea pasiune a sufletului îndreptată asupra bunurilor lumești, iar în suma trăsurilor lui singulare va vedea numai icoana concretă a speției de oameni, iar nu fenomene întîmplătoare or manitestațiuni de viață a unui individ singuratec. Astfel la figura lui Shylock o concepțiune ideală se ridică la intuițiunea jidovimei maltratate, înjosite, apucate de interesele ei materiale și adânc supărate pe creștini. Concepțiunea ideală condensează așadar aceste trăsuri caracteristice într-un singur tablou mare, pe care apoi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
raportului dintre realitatea sensibilă și idee. Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual[ului], sânt în realitate foarte rare. Ceea ce însă în realitate {EminescuOpXIV 342} nu e decât un fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne prezinte altceva decât efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și sensibiliza cele privite înăuntru prin intuițiune. Mai întîi ar trebui să se distingă prin ton fundamental antiteze caracteristice generale, în deosebirile lor desemnate cu trăsuri mari. Va să zică actorul ar avea aicea tema de-a 433r afla tonul fundamental la singuratecele categorii deosebite: a caracterelor eroice, a sceleraților, a figurelor antice și moderne de un caracter cu totului ideal, a naturelor de juni; entuziaste, înamorate, cavalerești, în fine a caracterelor bărbătești circumspecte și dirigeate asupra intereselor lumești, și, după ce va fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
am cercetat-o conform ideei sale, ea ridică înaintea privirei intuitive acel punct simplu de viață din care apoi se dezvoltă caracterul organic însă. Această intuițiune (concepțiune) e rezultatul adîncirei în ideea întregului op de arte și în relațiunile individelor singuratece din el. Această icoană predată fantaziei trebuie acuma să se manifeste în realitate, trebuie însă ca să se conserve prin toate fazele mișcărei sale ca o viața unitară în sine. De-aceea e înainte de toate condițiunea absolută a oricărei esecutări a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-o singură viață organică. Fără această mijloc[ire] privitorul nu vede decât scene fără vreo legătură adevărată și necesară între ele, mișcări sufletești izolate fără o viață individuală unitară. Mijlocirea de speția primă împreună într-o unitate vie vorbirile singuratece a caracterului în cari acesta se relevează în vremea prezenței sale pe scenă; însă astfel încît fiece vorbă succedentă să se prezinte cu rezultatul impresiunei totale pe care-a produs-o cei ce coagează asupra individului. Caracterul, prin vorba vie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rolul lui la valoarea sa deplină și de a-l pune în armonie cu organizațiunea întregului op de arte. O direcție care ar corespunde pe deplin cu ideea misiunei sale are îndatorirea ca să aducă astfel la o unitate toate reprezentările singuratece a unui op de arte întreg, încît să pătrundă un singur ton prin totalitatea lui și ca toate puterile să fie-ntrebuințate la o colaborare corectă și ajustată în întregul organizațiunii vii. Cantitatea de luare-aminte, diligență și silință în repetițiile și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuițiunei și cugetărei pure, cari acestea două se pun în aplicație și produc noțiuni abia venind în contact cu cele dentăi. O asemenea adurmecare a primelor silințe pe cari puterea noastră de cunoștință le face spre a ajunge de la percepții singuratece la noțiuni generale este fără-ndoială de mare folos, și avem a o mulțămi celebrului Locke că mai întîi au deschis drumul unor asemenea cercetări. Însă niciodată nu vom ajunge astfel deducțiunea, noțiunilor pure apriorice, căci aceasta nu se află
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în adunarea poporului e pedepsit cu moartea". - Lib[anius]. Era pentru a împiedeca ca secretele republicei să nu fie divulgate. (Montesquieu L. I. [IJ, C. II) [TEORIA CULTURII] CULTURĂ ȘI ȘTIINȚĂ 2255 Fiecare om cult va avea în fiecare caz singuratec o judecată determinată, ba chiar justă asupra împrejurărei: dacă cutare sau cutare îi este asemenea lui sau trebuiește numărat între cei neculți, dacă cutare sau cutare faptă e demnă or nedemnă de un om cult; ba mai fiecine va fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale proprii. Merită a fi relevat expres cum că se vorbește și despre cultura unui popor; aicea însă vorba are o-nsemnătate cu totului alta decât dacă e vorba de cultura în sens propriu și strict a l unui om singuratec. Cum că romanii și grecii se țin de națiunile culte n-a vrea nimenea să ne-o dispute. Între cultura unui popor pricepem suma întregei sale vieți spirituale, aspirațiunile și făptuirile sale în artă și știință, moravurile și obicinuințele sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
opere și manifestațiuni a culturei, noțiunea ei e cu totului diferită cîndu-i de popor vorba și cîndu-i de oamenii singulari. Și mai esențial e că cultura publică sau națională consistă din niște elemente foarte importante, cari nu sânt opera oamenilor singurateci ci-s comune absolut tuturor; acestea-s elemente ale spiritului poporului pe care, comparîndu-l cu alte spirite ale popoarălor, îl numim cult, precum sânt de es. moravuri, religiuni, maniera de-a privi lumea și îndeosebi limba, care-i oglinda tuturor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unui om încît e în starea de-a lăsa fără frică în sarcina afectului dirigerea voinței, fără de-a cădea în pericolul că va sta în contradicțiune cu deciziunile acestuia. De aceea la un caracter frumos nu sânt morale faptele singuratece, ci caracterul întreg e astfel. Nu poți să-i faci un merit din una din ele, pentru că o îndeplinire a stimulului intern nu poate fi numită merit. Sufletul frumos n-are un alt merit decât acela că există. Cu o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atmosferei, sânt în continuă circulațiune. Pe când acidul carbonic care plutește în aer îndeplinește într-o generație multe cercuri, trecând bunăoară din atmosferă-n plantă, din plantă-n animal și din animal iar în aer, nefiind nicicând proprietatea reală a ființei singuratece și nepetrecând nicicând mult timp în acelaș loc, masa totală a acidului carbonic se mișcă într-o circulație mai lentă și mai mare între pământ și aer. El se ridică din pământ la un capăt al curbei ca gaz elastic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nimănui renunțarea, fiindcă gândul instabilității nu se poate depăși decât de puțini, în pustie. În deșert, ca și în societate, instabilitatea lucrurilor ți se oferă cu aceeași aromă dureroasă. Când te gândești că nimic nu s-a ales de marii singurateci și că iluziile lor au fost mai mari decât ale celor naivi sau ignoranți! Gândul renunțării este atât de amar, încît este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă. Cine n-a simțit în momentele de amărăciune și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare ziarist prezent în zonă nu a catadicsit să îi întindă o mână. După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului meu, primită de la bunul meu prieten, Cătălin. E, acolo, o casă singuratecă, ițită într-un vârf de munte plin de zăpadă, din Finlanda. Presupun că în susul scandinavic nu se prinde susurul OTV și, în general, nu găsești prin zonă picior de dâmbovițean. Firul campaniei electorale, despicat în patru de jurnaliști Trei zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
mână, ea și-a băgat căpușorul în fustele mele. Unul din cei trei m-a împins cu patul puștii și m-a obligat să cobor din șaretă. M-a târât, lovindu-mă fără încetare cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copii ai familiei Cozmei fuseseră executați cu toții împreună cu încă vreo câteva zeci de deținuți care se revoltaseră împotriva hranei mizerabile care o primeau numai ciorbă de varză și mămăligă mucegăită. Tăcerea se lasă odată cu seara care învăluiește din nou casa singuratecă, cu mult în afara teritoriului localității ucrainene XЛИБOKА. În sfârșit, dintre buzele Dorei care e cutremurată de grozăvia istoriei Teodorei și Minodorei iese doar o întrebare trunchiată : Minodora ? Cum a trăit ea vestea asta ? Teodora pare surprinsă de întrebare și răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
confidențial și, de altfel, lucrul nu i se părea de un interes deosebit. întorsese spatele urâtei și atâta tot. De cum umblase fata bine în picioare, Lică se distrase tirînd-o de mână după el. Așa cum zbura el peste lot, era totuși singuratec. Deși apropiat, nu era prietenos. Cu bărbații făcea afaceri și nu se putea lega prea mult. Femeile îi erau devotate, dar el nu le lua în serios și nu avea încredere în ele decât pentru treburile femeiești: pentru cârpit, cusut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dată toată bogăția infernală a iubirii peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Parnasului este îndreptățită. Imaginea placată, distribuția naiv simetrică a materialelor, "insolubilitatea în aer", sânt caracterele producției de atunci. Însă Parnasul nu e cuprins tot aici. Caracteristica unui Hérédia sau Leconte de Lisle este concepția unei anumite Grecii (Grecia emisă de singuratecul și ciudatul Louis Ménard, profesor de greacă): academică, decorativă... Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierând dinamic ființele și ridicând extatic un cer platonician. Legătura dintre această primă frază și a doua? E căutarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Singur Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate - Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratec, - Pe vatră-n para slabă, în jăratec, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal. Trudit Iubito, și iar am venit... Dar astăzi, de-abia mă mai port - Deschide clavirul și cîntă-mi Un cântec de mort. Și dacă-am să cad pe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-mă-n pace... De-acum... Auzi, ploaia plânge pe drum Pe un adânc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
unui mic pantof într-un parc de demult... Adorm... ascult... Afară, la fereastră, toamna a spus : - Of !... Cu voi(1930) Cu voi... Mai bine singuratec și uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de humor... * Liceu Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]