477 matches
-
Chiril). Printre documentele referitoare la același conciliu cuprinse în culegerile latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decît cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriacă, armeană, etiopiană, coptă (în documentele conciliului de la Efes; autenticitatea lor e foarte îndoielnică). Amintim aici doar unele dintre ele, cu o semnificație particulară. Scrisoarea adresată călugărilor din Egipt (Epist. 1, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Nyssa, fusese editat, înainte de Pusey, ca un tratat Contra antropomorfiților. Bibliografie. Ediție a scrisorilor: PG 77, 9-390 este, așa cum am spus, depășită. Informații precise despre toate scrisorile și edițiile lor în CPG III, nr. 5301-5411. Epistolele păstrate în colecțiile sinodale sînt publicate în ediții critice în ACO I. Unele dintre cele mai importante, precum și o ediție a scrisorilor referitoare la antropomorfiți alcătuită pe o bază manuscrisă mai amplă decît aceea a lui P.E. Pusey (S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doua la „epistola dogmatică” de la începutul lui 430 (cf. p. 000); există și o altă scrisoare trimisă de Nestorie și de episcopii din tabăra sa în iulie 431, de la Efes, împăratului Theodosius al II-lea pentru a protesta împotriva inițiativei sinodale a adversarilor. O epistolă către Teodoret al Cyrului a fost extrasă din Actele conciliului și publicată de E. Schwartz. Alte două scrisori, păstrate numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sînt compuse cînd dramaticele evenimente de la Efes din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
act subscris apoi și de papa Vigilius (537-555). Această soluție, propusă de F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor ridicate de izvoare, dintre care unele vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici în documentele sinodale nu se găsește o mențiune în acest sens (doar canonul 11 arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Calcedon în 451, s-a salvat semnînd Tomul către Flavian al papei Leon și condamnîndu-i pe Eutihie și pe Dioscor. Tot restul vieții s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I, care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Vasile (dar și „alte scrieri”); în PG sînt reproduse 41
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una dintre culegerile de documente de la Efes) și pentru a alcătui o colecție latină de acte referitoare la criza de la Efes, intitulată Synodicon (în realitate, nu e vorba de documente sinodale, ci de scrisori personale ale unor episcopi și preoți); opera e denumită adesea Synodicon-ul de la Montecassino, întrucît cel mai important manuscris prin care ne-a parvenit provine de-acolo; titlul Synodicon adversus Tragoediam Irenaei i-a fost dat de Baluze
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cea din Palestina. O adnotare pe marginea unui manuscris al unei scrisori a lui Filoxen din Mabbug conține numele lui Ioan, menționat în legătură cu un sinod al teologilor neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Exactitatea notei a fost însă pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon, potrivit căreia acest conciliu era în perfectă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Exactitatea notei a fost însă pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar, împreună cu epistola sinodală, o apologie a conciliului de la Calcedon, potrivit căreia acest conciliu era în perfectă concordanță cu tradiția Părinților Bisericii; ar putea fi vorba (crede M. Richard) despre aceeași apologie combătută de Sever, căruia i-ar fi fost trimisă de Filoxen. Sigur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
După ce Petru a fost alungat în 478, Ioan a plecat în Palestina, unde i-a cunoscut pe Isaia și pe Petru Ibericul, episcop monofizit de Maiuma, aproape de Gaza. în 485, cînd Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sinodală lui Martirios, Ioan era la Ierusalim. După moartea lui Petru Ibericul la 1 decembrie 488, Ioan a devenit episcop de Maiuma. Opera sa, Pleroforiile, a fost scrisă în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, adică între 512 și 518, așa cum rezultă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
face să ne gîndim că acestea corespund celor două redactări ale operei în ansamblul său. în afară de Istoria lui Rufin și de scrierile lui Atanasie, Socrate s-a folosit și de alte documente referitoare la istoria Bisericii, precum culegerea de acte sinodale, publicată în jurul anului 375 de macedonianul Sabin din Heracleea, cronicile orașului Constantinopol și informațiile orale, cum sînt cele furnizate de mai sus menționatul Auxanon. Prima redactare ajungea pînă în anul 439 și fusese terminată la puțin timp după acel an
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se succedă în serii de două sau chiar mai multe, ajunge să precumpănească în raport cu povestirea istorică, ce pare firavă. Socrate emite judecăți în privința izvoarelor pe care le folosește, așa cum a făcut și în cazul lui Rufin. Chiar culegerea de documente sinodale alcătuită de Sabin este considerată în mod frecvent o sursă ce trebuie utilizată cu prudență; de altfel, el însuși intervine pe parcursul narațiunii pentru a judeca și a interpreta faptele, pentru a explica adevărata lor cauză. Chiar dacă uneori păcătuiește printr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
am spus, a fost scrisă în grabă și stilul ei reflectă acest lucru, ca să nu mai vorbim de inexactități, de neclarități și de erorile de cronologie. Adesea, cititorului îi sînt propuse pur și simplu niște documente istorice (mai ales acte sinodale) legate între ele doar printr-un comentariu sumar. Totuși, la fel ca și în cazul lui Socrate, pentru istoricul modern, tocmai în aceasta constă valoarea operei, adică în faptul că a pus la dispoziția cercetătorului simplele documente, neprelucrate după criteriile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care nu ne-a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin pînă la botez și la moartea sa în 337. A doua și a treia carte conțin multe documente și acte sinodale; în cursul relatării despre desfășurarea conciliului este introdusă și figura lui Constantin, care este, într-un fel, eroul acestei istorii: de altfel, după cum spune el însuși în prefață, Gelasie intenționa să relateze într-o a doua scriere nașterea lui Constantin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doar o „transmitere spirituală” (DECA, t. 2, s.v. Traducianisme) (n.red.). * Circumincesiunea sau perihoreza înseamnă mișcarea de întrepătrundere reciprocă a celor trei Ipostasuri ale Treimii (n.red.). * Citatele din Noul Testament sînt date, pe cît posibil, după traducerea lor în Biblia sinodală. Cînd textul biblic citat de autor este diferit de cel din Biblia sinodală, am dat prioritate traducerii din italiană. Spre exemplu, în cazul de față, începutul versetului 25, „Harul lui Isus Cristos...”, este citat de autor după versiunea greacă stabilită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perihoreza înseamnă mișcarea de întrepătrundere reciprocă a celor trei Ipostasuri ale Treimii (n.red.). * Citatele din Noul Testament sînt date, pe cît posibil, după traducerea lor în Biblia sinodală. Cînd textul biblic citat de autor este diferit de cel din Biblia sinodală, am dat prioritate traducerii din italiană. Spre exemplu, în cazul de față, începutul versetului 25, „Harul lui Isus Cristos...”, este citat de autor după versiunea greacă stabilită în ediția Nestle-Aland a NT, în timp ce traducerea sinodală urmează o altă versiune greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diferit de cel din Biblia sinodală, am dat prioritate traducerii din italiană. Spre exemplu, în cazul de față, începutul versetului 25, „Harul lui Isus Cristos...”, este citat de autor după versiunea greacă stabilită în ediția Nestle-Aland a NT, în timp ce traducerea sinodală urmează o altă versiune greacă (n.red.). * spirituali, în it., în orig. (n.red.). * cenobio, în it., în orig. (n.red.). * Eucheriu a fost episcop de Lyon (n.red.). * în original, abecedario, adjectiv care în italiană desemnează un tip de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
luată ca punct de plecare și etalon de traducătorii ulteriori, chiar dacă „mai îndreptându-se și curățindu-se de oarecare ziceri neobicinuite într-această țară”, cum se spune într-o ediție de secol XIX. Pot fi, în acest sens, menționate edițiile sinodale ale Bibliei, începând cu cea din 1914, versiunea din 1938 realizată de Vasile Radu și Gala Galaction și ediția jubiliară a Sfântului Sinod, „diortosită” de Bartolomeu Anania, în 2001. Apariția Bibliei de la București coincide cu maturizarea limbii române. Difuzată masiv
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
20 mai 1664608; de aici, probabil, îngăduința pe care o obține de a imprima cărți românești și chiar unele subvenții primite pentru acoperirea costurilor tipăririi), ce a fost, între 1682 și 1684, protopop al bisericii reformate din Sebeș și notar sinodal. I se pun în seamă mai multe cărți, unele tălmăciri 609, prilej de dezbatere, între învățați, a chestiunii originalității. Eu unul sunt, într-un fel, înclinat să-l văd pe Ioan Zoba urmând, în elaborarea predicilor strânse în Scriul de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doua jumătate a sec. XVII), cărturar, traducător. Protejat de principele Mihail Apáfi, preotul calvin Zoba, originar din Vințu de Jos (în Alba), este făcut în 1664 nemeș, împreună cu fratele său Oprea. Protopop la biserica reformată din Sebeș (1682-1684) și secretar sinodal, el reia tradiția tipăriturilor religioase în limba română. Sprijinit de principe și de mitropolitul Varlaam al Ardealului, instalează în 1683 o tipografie românească la Sebeș, mutată în 1685 la Bălgrad (Alba Iulia). Prima tipăritură aparținând lui Z., Sicriul de aur
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
voinței dată omului de Dumnezeu. Despre lucrările Conciliului de la Efes, vezi G.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Florentiae et Venetiis (1759-1798), continuată de J.B. Martin și L. Petit până la Conciliul de la Vatican (1870) (Paris, Arnhem, Leipzig, 1901-1927). Părinții sinodali au condamnat pelagianismul în ședința a IV-a din 16 iulie 431, cu câteva zile înainte de a fi aruncat anatema și asupra doctrinei orientale similare a nestorianismului. Atât Pelagius, cât și Nestor erau erudiți de mare cultură care încercau să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abia licăresc în mizeria nemiloasă a orașelor. Egumenii parveniți ai fostelor CAP-uri și ai noilor SRL-uri nu fac altceva decât să viseze la mitra de episcop, să ticluiască noi investiții financiare ori să rumege cu poftă ultimele bârfe sinodale. La mănăstirile „cu tradiție” din Moldova nu mai este o surpriză ca biletul de intrare să fie impus chiar și pelerinilor. În plus, când ai neșansa de-a te intersecta cu limuzinele ministeriale, parcarea e cu taxă. Abundă așezămintele de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sporirea duhovnicească a credincioșilor, cu iconografie ortodoxă și muzică bizantină, cu un naos lipsit de culori, difuzoare, neoane și microfoane stridente, cu o arhitectură care nu violează flagrant principiile mistagogiei ortodoxe, cu predici fidele Duhului Părinților... În ritm cu aspirațiile sinodale ale Bisericii, ASCOR-ul n-a avut nici statura, nici îndrăzneala de a crede că ar putea deveni un for vizibil în dezbaterea publică. Tinerii ortodocși au arătat foarte rar că pot discuta liber noutatea timpurilor de astăzi altfel decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altfel - ai celorlalte religii recepte din România comunistă? Dacă opera internă de ecarisaj în spațiul eclezial, politic, academic și cultural a eșuat lamentabil, care mai sunt atunci vocile inatacabile ale discernământului moral? Toamna smintelilortc "Toamna smintelilor" Guvernul la DNA și sinodalii BOR la CNSAS. În toamna anului 2007, aceste vești au constituit smogul depresiv al dezbaterii publice românești. Atât instituția chemată la administrarea binelui comun, cât și oamenii chemați la slujirea Binelui suprem escamotează confruntarea cu poverile trecutului. În ambele situații
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care, printr-un uz recurent, îi asigură oricărui retor ortodox o anumită credibilitate eclezială. Astfel utilizată, tradiția decade în tradiționalism și își falsifică misiunea. Fără să se limiteze la transmiterea unui „tezaur de credință” - rezumat în formula Crezului, în deciziile sinodale, tipicul liturgic sau tratatele exegetice și dogmatice ale Părinților -, Tradiția predă comunității Bisericii nu atât o metodă de lucru, cât mai ales o așezare sau, altfel spus, un cadru existențial pentru exercițiul de recunoaștere a adevărului. Tradiția transmite nu propoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și este foarte probabil ca și astăzi ele să furnizeze materialul didactic și catehetic de bază în toate școlile sau academiile teologice de tradiție ortodoxă. Până foarte recent, majoritatea familiilor de creștini români dispunea doar de aceste două versiuni- textul sinodal sau versiunea Cornilescu -, deși ambele sufereau de anacronism filologic și inconsistență teologică. La ce mă refer? În primul rând, la neputința multor credincioși „de rând” de a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]