5,222 matches
-
trimite atașat șcevaț; a primi atașat sînt structuri reduse, reorganizate, acceptabile; plasate la începutul frazei și urmate de "vă rugăm să primiți", ele răstoarnă logica gramaticală, printr-o inversiune neobișnuită și prea complicată. Problema principală e totuși de natură nu sintactică, ci semantico-pragmatică. Mi se pare că în normele politeții lingvistice românești marca suplimentară de insistență (vă rog) însoțește în mod prototipic oferte favorabile interlocutorului, materiale ("vă rog să primiți aceste flori") sau verbale (urare, salut, compliment: "vă rog să primiți
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
prin analogie un -o de legătură: socio-politic, economico-social, greco-latin. Pentru vorbitorul de limbă română, fabulospirit trimite spontan la un compus de tipul fabulo-spirit, mai curînd decît la o fuziune între fabulos și spirit. Și mai importantă este relația semantică și sintactică a componentelor. De obicei cuvîntul-valiză se bazează pe un raport semantic preexistent între cuvinte care sînt fie sinonime parțiale (polițian), fie antonime (glocalizare); e mai rară relația sintagmatică, de tip determinat-determinant; oricum, și aceasta trebuie să aibă deja stabilitate, să
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
cuvinte care sînt fie sinonime parțiale (polițian), fie antonime (glocalizare); e mai rară relația sintagmatică, de tip determinat-determinant; oricum, și aceasta trebuie să aibă deja stabilitate, să fie un clișeu ușor de recunoscut. În cazul lui fabulospirit, condițiile semantice și sintactice nu sînt, în mod evident, respectate: cuvintele fabulos (la care se pare că s-au gîndit autorii termenului, conform unor declarații publice) și spirit nu au o relație stabilă în limbă, iar sintagma pe care ele ar putea-o eventual
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
și dexteritate printre zeci și zeci de autori și, referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum Provinciile imaginare, Ion D. Sârbu și timpul romanului, Literautra română postbelică între impostură și adevăr, Nicolae Oprea își permite totuși surprinzătoare neglijențe sintactice, tip o frază din două propoziții susținute fiecare printr-un gerunziu, dar fără predicat verbal (p. 23); folosește dezinvolt termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii, în opinia noastră, "remagizarea literaturii", "magism", "basmic" ș. a. în fine, tentativele sale
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
Apoi pentru că talentul propriu-zis literar, cu alte cuvinte scriptic, nu admite, în genere, garanția norocoasei fluențe verbale. Și totuși, confirmând o intuiție, Radu Cosașu publică, în 1978 o carte care, așa compozită cum e, instituie, în plină epocă a evazionismului sintactic, o anume poezie retorică. Culeasă din nou în recenta ediție de Opere - spre mirarea celor a căror acoperire de lectură alternează strict între gazetărie și proză - Povești pentru a-mi îmblânzi iubita se dovedește, fără exagerări, extraordinară. Dacă, lucru știut
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
unei limbi române insuficient cunoscute, cu speranța că din acumularea formelor de dicționar va rezulta oricum un sens global. De altfel, la răspîndirea actuală a acestor formule e foarte posibil să contribuie un model birocratic internațional și în particular tiparul sintactic al unor construcții din engleză (cu inevitabile diferențe de topică, dar cu posibilitatea juxtapunerii). Și alte formule realizează trepte succesive de juxtapunere, lipsind mai multe elemente de legătură: "lider sindical mineri Valea Jiului" (Antena 3, 2.XII.2007); "reprezentant casă pariuri
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
îmbogățirile de limbaj al unui romantism târziu (Brahms, Liszt, Reger, Franck), sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Șostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca într-o sacră liturghie sunt pomenite multe din cele cca. 250 de fugi pe care le moștenim de la I. S. Bach. Fugi pentru orgă, pentru clavecin, pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
descrierea construită cu migală a înfruntării militare decisive dintre Cezar și Pompei. Preocuparea stilistică este secundară la Cezar, iar autorul nu caută nici un moment să-și Ťînfrumusețezeť scrierea. Tropii sunt ca și inexistenți, fraza se susține doar prin rigoarea construcției sintactice. Atunci când apar, procedeele de stil au un rol strict funcțional." Urmăriți cât de departe poate merge austeritatea acestei formule literare. În text, în intensitate și - vă livrez o cheie de lectură - în timp: "Obișnuita sărăcie a discursurilor lui Cezar dovedește
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
îmbogățirile de limbaj ale unui romantism târziu (Brahms, Liszt, Reger, Franck) sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Sostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca într-o sacră liturghie sunt pomenite multe din cele cca. 250 de fugi pe care le moștenim de la I. S. Bach. Fugi pentru orgă, pentru clavecin, pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
viitor, chiar dacă se va produce peste un secol, va fi de sute de ori mai mare decât al generațiilor de oameni care vor fi trăit pe Pământ de la înălțarea piramidelor și până azi. Iată deci că nepotrivirile de natură lexicală, sintactică, morfologică și de topică, vor fi cât se poate de explicabile. Uite că, dacă vreau, pot să demonstrez că sunt și profund! (Doamne, sunt surprins de ce obsesii mai am și eu! Ei, recunosc că din când în când, chiar și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
glas tare, textul este și nu este, și nu reușești să-l atingi. În plus, profesorul Uzzi-Tuzii își începuse traducerea orală nesigur dacă avea să fie în stare să combine cuvintele, revenind asupra fiecărei fraze că să-i ordoneze despieptănările sintactice, manipulându-le, până când se șifonau complet, mototolindu-le, ciopârțindu-le, oprindu-se asupra fiecărui cuvânt pentru a-i ilustra folosirile idiomatice și conotațiile, acompaniindu-se cu gesturi învăluitoare, invitându-te parcă să te mulțumești cu echivalențe aproximative, întrerupându-se pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ceară și ochii înroșiți de pe paginile volumului său, lectura e o operație discontinuă și fragmentară. Sau, mai bine zis, obiectul lecturii e o materie punctiformă și pulvisculară. În desfășurarea scrierii atenția cititorului distinge segmente minime, alături de cuvinte, metafore, grupuri sintactice, pasaje logice, particularități lexicale dovedind o încărcătură de semnificații extrem de concentrată. Sunt ca particulele elementare ce compun nucleul operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
joc. Această culturalizare cu forța, în final, te încarcă artistic, uneori mai mult decât poți suporta. Mijloacele folosite sunt numeroase. Sarcasmul, ironia și umorul, tensiunea extremă, lirismul, domesticul și obișnuitul, tragicul eșecului, visul și (ne)realizarea, semnificativul, aberația formulării, ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și al sufletului omenesc. Atât de complicat și imprevizibil, în care "Geografia urletului gunoierilor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
afară, nepecetluită; - Capitolele 8,2-22,5: partea pecetluită. Secțiunea 8,2-22,5 nu constituie un șir de viziuni coerente, legate una de alta după o logică narativă. Nu, Apocalipsa are un caracter poetic; altfel spus, imaginile se înșiruie paratactic, nu sintactic. De aici și dificultatea unui singur tip de lectură. Totuși, câteva linii de forță există, și ele pot fi reperate. Nu puțini interpreți au sesizat repetarea mai multor secvențe de-a lungul viziunii majore (8,2-22,5). Bornkamm însă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Göttingen, în curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic în tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1. note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2. note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM, și b) citate din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exerciții de retroversiune româno-germană. Și pentru atâta lucru îți sacrifici bună parte din noapte? Nu-i păcat? Nicidecum, că maniera asta de lucru îmi înlesnește însușirea la un nivel superior a ambelor limbi. Metoda comparativă la nivel lexical, morfologic și sintactic este cheia marilor succese în plan lingvistic la scris, vorbit, citit, potrivit unor cerințe maximale. Bine-bine, dar ceea ce scriai era sub forma unor terține și catrene. Nu întotdeauna, că am lucrat și pe texte de proză, nu numai pe poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
subliniate din secvență: Cărțile de ficțiune pe care le citim ne ajută să empatizam cu cei din jur și să ne adaptăm mai ușor la diverse situații de viață, arată cele mai recente studii psihologice. 4 puncte 4. Precizează funcția sintactica a cuvintelor subliniate din secvență: În urma unei cercetări realizate [...] pe copii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani, psihologii au observat că aceia care au fost expuși mai mult timp la literatura pentru copii decât la desene animate televizate
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
traduce engl. style guide și se referă la un ansamblu de indicații pentru editori, traducători etc. Un asemenea ghid stabilește normele unui anumit tip de text, de la punerea în pagină și punctuație până la alegerea unor termeni sau a unor structuri sintactice. Am constatat, pe un site al Uniunii Europene (publications.europa.eu), că titulatura International style guide era tradusă în română Ghid stilistic interinstituțional, în vreme ce alte limbi făcuseră un efort mai mare de adaptare și transparență (franceză: Code de rédaction interinstitutionnel
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
de reluarea prin anadiploza a finalului de vers: "La poalele muntelui,/ Muntelui pleșuvului" (p. 95, din balada Toma Alimos), "pentru Genarul" în loc de "pentru că Genarul..." (p. 186 din basmul Făt-Frumos din lacrima, de Mihai Eminescu), situație în care se anulează raportul sintactic din context. Greșelile de punctuație acoperă și ele aproape toată gamă posibilă: punctul apare în locul virgulei, aceasta din urmă, uneori cu valoare stilistica, apare acolo unde n-ar trebui sau e pusă acolo unde nu e nevoie de ea. Alteori
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
de la „onoarea mea" la „situația care m-a-njurat", apoi la „clondirul cu trei chile mastică prima", ajungând la „venisem tomn-atunci". Nu trebuie să ne inducă în eroare pronumele relativ care. Nu are rolul de a introduce posibile relații de subordonare logică. Sintactica gramaticală, nu este folosită, ci doar mimată de moftangii. Retorica lor conține numai contradicții în care terțiul este acceptat cu seninătate. Admiterea contradicției, arată Piaget, este determinată fie prin amnezie (subiectul uită pe parcursul discursului premisele, ca în Căldură mare), fie
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
1857 și Doamna Chiajna - 1860), autorul întoarce spatele prozei de ficțiune pentru a cultiva noua sa formă de literatură. Din acea clipă, artificiul se instalează ca principiu de bază în scrisul lui Odobescu. Fraza se transformă în perioadă, echilibrul ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formulările vor fi cît mai depărtate de exprimarea curentă; în schemă se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme și regionalisme, într-o țesătură lexicală rebarbativă ce nu putea fi nici atunci înțeleasă fără ajutorul glosarului de un
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
din cele mai ciudate elemente lexicale, ea corespundea totuși, în ecou, idealului estetic junimist: se încadra în mod evident unui stil "serios", bine dominat de autor, fără patetisme romantice, era destinată doar oamenilor cultivați. Ponderea, varietatea lexicală, proprietatea termenilor, eleganța sintactică reprezentau exact ceea ce Maiorescu dorise să instaureze în cultura română. Fără să fi fost maiorescian, Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist, plecînd de la propria sa intuiție culturală și lingvistică. De fapt el a cultivat un
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
a frazei și a versului, urmărind în ultimă instanță să realizeze astfel o tălmăcire muzicală. Nenumărate sunt dificultățile de ordin lingvistic întâmpinate în versiunea de față - adevărată piatră de încercare a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
un smoc de păr roșiatic. Parodia de atitudine e clară. Prin mimarea codurilor fidelității față de cuvântul sacru, ăia devin credibili, iar limbajul - autonom. (Într-un singur caz această autonomie duce la eșec, în capitolul intitulat Candelăreasa. Prea sedusă de libertățile sintactice periferice și de sonurile melodice ale dezacordurilor, aceasta ajunge să uite, de la o frază la alta, că, în chiar începutul confesiunii sale, amintise despre o perioadă, scurtă, dar temeinică, de studenție la Litere.) Motorul întregului roman nu e, prin urmare
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
se produc pe alocuri alcătuiesc "planeta" lirică a lui Mircea Petean. E vorba de o zonă "tradiționalistă", în variantă transilvană, însă reconstituită într-o cheie modernă care, dincoace de straturile unei memorii ancestrale, aduce anxietăți subtile, un joc metaforic și sintactic ce-o integrează prezentului. Prea puțin se păstrează din mesianismul, exhortația, solemnitatea paradigmei, în favoarea unor tonalități relativizante, a unor ambiguități mai peste tot prezente. Cu toate acestea, spiritul locului, incomodat de realitatea imediată, dar totodată stînjenit de tendința "demitizantă", își
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]