452 matches
-
orientarea lor spre realitate. Dacă trec în vorbire, unitățile limbii sînt antrenate în comunicare și, prin aceasta, sînt inserate într-un enunț sau într-un discurs. Ca atare, actualizarea este o operație proprie discursului și realizării contextelor ce ilustrează axa sintagmatică a limbii. Actualizarea devine astfel, cum arată Eugen Coșeriu, o operație cuprinsă în categoria determinării și constă în dirijarea semnului lingvistic spre obiecte, dirijare realizabilă cu ajutorul actualizatorilor și avînd scopul de a conecta semnificațiile (sau conceptele) virtuale la aceste obiecte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în perspectiva teoriei lui Leonard Bloomfield - care consideră orice formă flexionară ca alcătuind un lexem independent -, actualizatorii nu sînt identificabili și ei rămîn nerelevanți în cazul metodei de analiză dezvoltate de Noam Chomsky în primele sale lucrări, în care axa sintagmatică este acoperită de structuri de tipul grupurilor nominale și verbale. Fiind elemente esențiale în structura discursivă în cazul limbilor flexionare, actualizatorii se cer identificați și evaluați atunci cînd se realizează a n a l i z a d i s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiate acțiunile narate, care reprezintă descripțiile acțiunilor din realitate, și nu trebuie manifestată tendința de a reface realitatea ca atare, lucru de altfel imposibil. Prin aceasta se pot recunoaște unele stereotipii în activitățile umane și construirea unor modele tipologice și sintagmatice prin care sînt ele înregistrate. O asemenea perspectivă conduce la posibilitatea de a constata în ce măsură contribuie acțiunea (narată) la alcătuirea unui text (literar), care este frecvența și tipul acțiunilor, precum și modul în care le redă autorul (ca acte prin care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pot identifica în lista formelor lexicale. Pe baza indexului, se poate realiza statistica textuală, dar a n a l i z a d i s c u r s u l u i vizează o altă perspectivă, cea a relațiilor sintagmatice, care are în vedere laturile funcționale ale cuvintelor, domeniu în care analiza automată nu este decît în mică măsură operantă. Aceasta se întîmplă deoarece este imposibil ca un calculator să se poată programa pentru a înțelege o limbă, cu toată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiectul ei este constituit totdeauna din unități de conținut ale textului. De aici, au luat naștere trei discipline diferite, între care se remarcă analiza funcțională, ce propune o teorie generală a structurării tematice, fie la nivel paradigmatic, fie la nivel sintagmatic. Ca atare, această analiză nu studiază motivele ca atare, ci rolul lor structural în dinamica textelor, ceea ce presupune transformarea motivelor în funcții. Ea s-a concentrat asupra unui anumit tip de text, povestirea, un domeniu care devenise de mult timp
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sintactice variabile: cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze contrastante aflate în raport de coordonare sau subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau tematic), o structurare internă și o ierarhizare a materiei sale, constituindu-se ca strategie discursivă, în dependență cu intenția de comunicare a enunțiatorului. Prin extensie contextuală și amplificare și prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a l i z a d i s c u r s u l u i, asemenea determinări sînt valorificabile atît pentru aprecierea discursului în general, cît și la nivelul analizei fiecărui component al lui, îndeosebi cînd acesta are extensiune sintagmatică. V. descendență, plan al textului, timp. DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; GA 2005; BUSSMANN 2008 RN AȘTEPTARE. Prin așteptare se înțelege starea sau situația în care se află cineva cînd presupune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
află în relație cu autonimul are alt statut, fiindcă face parte din metalimbă. În mod obișnuit, cuvintele sînt actualizate în enunțuri, iar, prin vecinătatea cu alte cuvinte, își concretizează semnificația prin sens; astfel, carte, de exemplu, apare într-o structură sintagmatică precum: am lăsat cartea (sau cărțile) pe masă (nu le-am pus în raftul bibliotecii). În cadrul unui dicționar însă, carte se opune unor explicații metalingvistice precum: clasa morfologică ("s. f."), definiția ("scriere tipărită pe mai multe foi legate împreună"), enunțul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a fost structurat într-o disciplină distinctă denumită axiologie. A. J. Greimas a propus însă folosirea acestui termen în semiotică pentru a numi modul de existență paradigmatică a valorilor, în opoziție cu ideologia, care are în vedere maniera de aranjare sintagmatică și actanțială a lor. Axiologia a devenit astfel suportul realizării vorbirii prin operațiile de actualizare și se atestă prin realitatea sintactică și narativă, încît sistemul ei de valori este orientat spre universul discursiv proiectat de limba concretizată în discurs. De
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile de dispersie ale fenomenelor care cuprind ansambluri ale variațiilor rezultare prin vecinătatea dintre cuvinte. S-au distins și cîmpuri sintactice ale cuvintelor care corespund rețelelor de articulații frastice și sintagmatice care circumscriu sensul. În semantica discursivă, P. Guiraud a numit cîmp stilistic configurațiile textuale distinse în discurs, care asigură unui cuvînt o accepțiune sau conotații particulare. În a n a l i z a d i s c u r
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interferențiale și presupoziții: Prietena mea are probleme. S-a reapucat de fumat (în cea de-a doua propoziție este sesizată o dublă presupoziție: prietena a fumat înainte; prietena s-a lăsat de fumat); 2) metaregula de progresie prevede introducerea în sintagmatica discursivă a unui raport optim între temă și remă, între continuitatea tematică și progresia rematică. În cazul în care frazele succesive au o singură temă, în dezvoltarea căreia sînt incluse diverse informații (reme), se realizează tipul de progresie cu temă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de cuvinte ca fenomen lingvistic aflat la granița dintre gramatică și vocabular are la bază două direcții interpretative: una de factură empirică și una de factură frazeologică. Ca noțiune empirică, "colocația" desemnează juxtapunerea obișnuită și recurentă a cuvintelor în plan sintagmatic. În sens foarte larg, termenul colocație se referă la grupuri sau la îmbinări de cuvinte cu grade variabile de coeziune internă sau sintagme recurente în vorbire sau scriere care satisfac anumite necesități de expresie și care, conformîndu-se sistemului unei limbi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005. AR CONFIGURAȚIE. Cu semnificația lui generală, cuvîntul configurație redă ideea de "aspect al unui obiect, rezultat din organizarea elementelor componente și din relațiile dintre ele", idee care, aplicată la domeniul științei limbii, permite realizarea unor denumiri sintagmatice precum configurație semantică, configurație sintactică, configurație argumentativă și altele, care au circulație în unele doctrine lingvistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În teoria discursului și în a n a l i z a d i s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un discurs. Din această perspectivă, colocația ar fi un sinonim pentru coocurență sau, mai degrabă, o specie a ei. Totuși, F. J. Hausmann a stabilit că, din perspectivă discursivă și, deci, sub aspectul analizei discursului, colocația se definește ca asociație sintagmatică non-lexicalizată, prin contrast cu construcția fixă (cuvînt compus, locuțiune, expresie). Există, totuși, construcții libere în care unitățile constitutive realizează o anumită afinitate între ele, astfel încît, unele nu indică un sens deplin decît prin contaminare, în virtutea unor utilizări frecvente. Astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în virtutea unor utilizări frecvente. Astfel, în sintagma fumător înrăit, semnificația "incorigibil" pentru înrăit este posibilă datorită relației cu fumător. În alte situații, colocația presupune că fiecare dintre elemente contribuie la semnificația ansamblului, precum în stradă aglomerată. În astfel de construcții sintagmatice, colocațiile sînt diferite de coocurențele accidentale prin care se înțeleg complexele în care distribuția elementelor este foarte puțin frecventă. Coocurența poate deveni obiect al a n a l i z e i d i s c u r s u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și realitatea extralingvistică sau referentul semnului lingvistic, adică un obiect, un proces, o calitate etc.: clădirea din față; aleargă mai bine decît ieri; vinul alb este sec. Uneori, desemnarea constă în identificarea unei echivalențe între două unități lingvistice cu extensiune sintagmatică diferită sau aparținînd unor niveluri de limbă diferite. Desemnarea este astfel faptul de a asocia în mod ocazional o unitate (sau o secvență) lingvistică cu un element din realitate, fără a fi obiectul unui act prealabil sau al unei obișnuințe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de tipuri de interpretare (in)variabilă sau alternativă. Gestica se află în strînsă legătură cu canalul vizual, deosebindu-se de semnele lingvistice prin anumite caracteristici semiotice. Ea nu aparține vreunei gramatici, dată fiind lipsa existenței unor reguli stricte de organizare sintagmatică. Prin excelență, polisemia gestuală este interpretabilă în context și este motivată de implicitul din intenționalitatea comunicativă a locutorilor. Astfel, activitatea verbală și gestuală a locutorilor poate să denote o anumită emotivitate, reală sau disimulată, poate să ilustreze și/sau să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contureze și să structureze un sistem bine închegat de gesturi care să se fundamenteze pe existența unui limbaj gestual autonom sau pe texte gestuale de sine stătătoare. Segmentarea gestuală din planul expresiei, axată pe lipsa de unitate gestuală din dimensiunea sintagmatică, ridică probleme în ceea ce privește investigarea discursivă și coerența metalingvistică. V. gestualitate, proxemică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. CC GESTUALITATE. Mult timp neglijată de lingviști, gestualitatea (caracterul gestual) are uneori un rol important în transmiterea informației enunțului și, de aceea, a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează la subiect (locutor), considerat ca reper în cadrul situației. În gramatica generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau prin paranteze, a structurii de constituenți ai unei fraze generate. Astfel, indicatorul redă relațiile ierarhice dintre diferite categorii de constituenți care intră în structura frazei, ceea ce, în principiu, reprezintă funcțiile sintactice din gramatica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificațiile) și unitățile formale (expresiile). În consecință, cunoașterea atribuită de limba istorică (sub forma semnificației) fiecărei forme lingvistice nu se prezintă în același mod ca în cazul cunoașterii organizate pe terenul științelor și, de aceea, semnele lingvistice (și echivalentele lor sintagmatice), care sînt funcționale în limba populară, nu se pot clasifica din punctul de vedere al conținutului lor (al semnificației) într-o manieră riguroasă și consecventă, precum semnificațiile care corespund noțiunilor științifice. În limba istorică (populară) se atribuie, de aceea, formelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezintă un caz special al metonimiei, dar aceasta se deosebește de metaforă, fiindcă ea are la bază analogia sau asemănarea dintre obiecte. Potrivit lui R. Jakobson, la fel ca metafora, metonimia este unul dintre elementele esențiale ale vorbirii și ține de sintagmatica discursului. De altfel, în lingvistica cognitivistă, metafora și metonimia sînt considerate concepte centrale pentru categorizarea realității, deși, în realitate, ele nu sînt fenomene exclusive ale limbii. În enunț, metonimia cunoaște diferite variante în funcție de relația dintre obiectele ale căror nume sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare existente în lingvistică. El formulează o serie de postulate de bază, plecînd de la recunoașterea imaginilor și reprezentărilor pre-construite în relația dintre interlocutori. În semantică, microuniversul este perceput drept un ansamblu semantic ce generează diferite discursuri în care se materializează sintagmatic prin izotopie. În organizarea semantică a discursului, microuniversul nu admite decît intertextualitate și sincretism semiotic, spre deosebire de "universul discursului" care vizează constituirea unei contextualități globale a enunțurilor. V. dialogism, obiect al discursului, schematizare, univers al discursului. GRIZE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ușor înlătura. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, cele două moduri de existență ale parantezei pun probleme deosebite. Paranteza retorică implică axa sintagmatică și se înscrie într-o perspectivă normativă care privește folosirea limbii în conversație, în vreme ce paranteza tipografică este un semn de punctuație care presupune întreruperea continuității enunțiative și sintactice. În ambele cazuri însă, analiza trebuie să facă față cel puțin unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în semnificația de bază ideea de ordine (stabilită) după care se desfășoară o activitate. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, acest cuvînt apare de obicei în construcții sintagmatice specifice, care vizează orientarea de principiu a acestei analize. Se distinge astfel, un program de sens, care este un corespondent dinamic în procesul producerii sensului pentru unitatea minimală denumită sem sau trăsătură semantică (în analiza structurală). Această noțiune a fost
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MAINGUENEAU 2002. LC RELEVANȚĂ. În vorbirea obișnuită, prin relevanță se înțelege "faptul de se distinge, de a se remarca" sau "trăsătura de a fi important, însemnat (care face evident"). H. P. Grice a folosit însă acest cuvînt într-o construcție sintagmatică destinată unei teorii pragmatice de inspirație filozofică. El a considerat că, între maximele care întemeiază principiul cooperativ, ce presupune colaborarea dintre indivizi și asigură coerența în continuitatea discursivă, există și o maximă a relevanței, care solicită ca orice intervenție într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]