3,476 matches
-
între scriitură și viață sau incompatibilitatea lor constituie pentru foiletonist o preocupare constantă, accentele tari, puse pe viziunea poetică, pe căutarea iluminărilor, pe "pathos"-ul ce stă în temeiul poeticii", pe hieratism, dar și pe "condiția senzuală a creației", pe sintaxa expresivă capabilă să emane eufonii și epifanii, să delecteze prin caligrafii delicate și vii în același timp, explică de ce la Al. Cistelecan nu se vede, chiar dacă există, pledoaria pentru congeneri. Abilitatea de a detecta poezia acolo unde se află, indiferent
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
și farmecul ei. Infailibilitatea e imposibilă și inumană, dar gustul sigur și diagnosticul exact sînt mană cerească pentru critic, iar Al. Cistelecan le probează cu succes pe amîndouă. Prețuind scriitura poeților, criticul o cultivă și pe a sa, construind o sintaxă deopotrivă caligrafiată și semnificativă, ale cărei mărci stilistice îl fac ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea de limbaj ar aluneca în verbozitate, în manieră obositoare, într-atît stă
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
poezia lui Romulus Bucur) o prezență insidioasă a ceva ce se poate numi "deziluzia discursivă, neputința versului de a scutura inerțiile realului și de a se strecura în capilaritatea acestuia"; dar asta e posibil numai dacă se operează cu o "sintaxă inflamată, gonflabilă și arborescentă" (la Gabriel Chifu), pentru că dacă poezia se salvează din "situații mimate" și își recapătă "capacitatea de asistență" în situații limită (ultimele poeme ale lui Marin Sorescu), ea își reface legăturile cu existența. Poeții lui Al. Cistelecan
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
purtătoarea capitalului simbolic al șefului ei. Urmarea nu se lasă așteptată, modestul solicitant se îndoiește de necesitatea apelului său, oare ce-l apucase, chiar așa?, pînă la urmă nu era ceva foarte important. Un transfer de putere într-o ipocrită sintaxă socială, cu atît mai rafinată cu cît celălalt a fost redus la statutul de persoană neînsemnată. Interesul mimat sugerează că necunoscutul ar face mai bine să renunțe. Nuanță repede sesizată și confirmată de preferința pentru a reveni mai tîrziu. O dată
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
a limbii române, pe care o utilizează pentru a traduce materiale publicitare și instrucțiuni tehnice. Un asemenea mesaj - de prezentare a unui procesor - e un condensat incredibil de erori, la toate nivelele - de la punctuație și ortografie pînă la lexic, la sintaxa frazei și la coeziunea textuală (am intordus diacriticele, pentru a ușura lectura, dar am lăsat ca atare erorile de ortografie din original, inclusiv scrierea cu cratimă a conjuncției căci): "în timp ce în unele saptamîni calitatea proocesoarelor fa fi mediocră, fapt ce
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă a unui text vetust (după Henri Murger) era structură firavă a unei sintaxe muzicale a cărei originalitate nu avea pentru noi nici un sens estetic. De unde să fi știut atunci că Puccini nu-și uita niciodată modelele: pe Mozart, pe Verdi, pe Wagner! Pe fiecare din aceștia îi iubeam fără explicații. Important era felul
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să ne lase săraci! Vai de mine ce grosime și mojîcie!!! ia te uită
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
apropiați de Balzac și de Stendhal, în raport cu Proust, care, nu numai cronologic pare că este gata să-l ajungă din urmă pe Faulkner. Exagerînd oarecum. Aceeași topică stufoasă a frazei; aceeași vertiginoasă succesiune a incidentalelor; aceeași degrigoladă a gramaticei și sintaxei avînd, filologic, prăpăstioasa derulare a unei fisurări atomice. Cuvîntul - incomparabil al lui Faulkner - poartă, într-adevăr, pecetea epocii moderne, nucleare. Impactul îl resimțiră, în proză, literaturile mai tinere, ca a noastră, mai puțin formată decît cele majore; și în consecință
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
care și în Young Poets of a New Romania (Forest Books, London & Boston, 1991). Primul poem, care dă și titlul volumului, anunță într-un fel un discurs poetic încărcat de aerul grav al marilor teme, iar la nivel formal, o sintaxă proprie, uneori anarhică: "Tu încă te poți defini prin acest adevăr:/ pe cînd se va goli și nu se va pierde/ sau/ pe cînd se va goli fără să ia forma tapetului sau/ numaidecît muncilor simple/ nici sîngele nu va
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
ideilor, cu numeroase observații pertinente și un lăudabil efort de promovare a clarității și a preciziei ca principii motoare. Partea a treia a cărții tratează structura textului. Pornind de la combinarea cuvintelor în propoziții și fraze, ne amintim cîteva noțiuni de sintaxă și, ceea ce mi se pare mai important, principalele calități ale unui stil plăcut: proprietatea termenilor, claritatea, concizia, varietatea structurilor sintactice și a cuvintelor folosite, eficiența ("eficiența stilului se măsoară prin puterea autorului de a-și face cititorul să înțeleagă cît
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
Oostendorp, Mul 1996). Nevoia de dialog cât mai apropiat de acela din situațiile obișnuite este evidentă și transpare, între altele, din "graba" replicii - atunci când este posibil -, iar în această rapiditate și "apropiere" între replici se vădește șí ceea ce am numit "sintaxa dialogată". Numai semnalarea acestor inadvertențe, deci o perspectivă clar umanistă și de cunoaștere a realității umane a dialogului, a generat conștiința "problemei" și încercările tehnice, inginerești, de depășire a acestei situații (mai întâi prin înlesnirea rapidității propriu-zise a schimbului de
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
IV-lea, mulți dintre cei mai mari episcopi ai săi sunt discipolii oratorilor și aduc cu ei preocupările pe care le-au învățat la școală. Încă de atunci, creștinismul are literații săi, preocupați de un vocabular cizelat și de o sintaxă ireproșabilă. Dar aceștia nu sacrifică niciodată fondul pentru formă. Nepreocupați de măiestria expunerii, nu scriu decât atunci când au ceva de învățat; nu au timp de pierdut pentru simpla plăcere a urechilor sau a ochilor. De asemenea, ei realizează perfecțiunea artei
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
prezent în Statele Unite, colaborînd cu filozofi ai științei și ai culturii, ținînd prelegeri la celebra University of California-Irvine (un fel de pepinieră de "împămîntenire" pe sol american a creierelor europene), scriind și publicînd volume concepute direct în limba engleză (chiar dacă sintaxa rămîne inevitabil germană...). Wolfgang Iser a devenit un nume aproape american în ultimii ani, nu pentru că ar locui permanent pe Noul Continent, ci pentru că a adoptat și adaptat un profil intelectual american, așa cum există el în momentul de față. Cea
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai clar în exprimarea ideilor, mai coerent
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
a Internetului. Nu dispun de suficient spațiu pentru a rezuma în detaliu analiza lui Birkert, dar mă voi opri la acele aspecte care mi s-au părut cele mai importante. Textul tipărit operează conform unei logici lineare, controlate de imperativele sintaxei limbilor naturale: citind, parcurgem un traseu mental de la o configurație simbolică la alta, și pentru aceasta avem nevoie de atenție și concentrare. Tiparul este un topos al privatului și intimității, căci lectura unei cărți ne face să ne retragem în
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
că un cititor de astăzi, ca să înțeleagă uneori articolele lui Caragiale, ar trebui să facă un efort deosebit, nu numai de atenție, dar chiar de înțelegere, recurgând la dicționar, ca și cum ar avea de a face cu un autor străin. Nici sintaxa, nici frazarea, nici ritmul, nici relația adjectivală, atributivă, nu mai sunt ca azi, și în fond nu trecu de atunci decât un secol și ceva. Să luăm un exemplu. Printre sumedeniile de teme al căror subiect este ce-i talentul
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
o ursită. Ca orice străfulgerare ea nu a fost decît întrezărirea bruscă, de către spirit, a unui drum pregătit pe îndelete. Puștii din "Alpin" au învățat pas cu pas gramatica muzicii de cameră. Au fost puși să facă multiple exerciții de sintaxă interpretativă. Li s-au trezit sentimente, orgolii, nebănuite energii. Și iată că un poem sonor ne săgetează inimile. Dacă în urmă cu zece ani Bucureștiul nu avea nici un ansamblu de percuție, azi se fălește cu existența a două asemenea entități
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
și absurdul, comportamentul mecanic, atitudinea și relația tensionată dintre vagabond, omul de rând și reprezentanții instituțiilor, toate acestea își găsesc corespondent în proza satirică rusă sau central-europeană: Hrabal, Capek, Haarms sau Ilf și Petrov. Însă Nichita Danilov este trădat de sintaxa poetică, aș zice. Dialogurile, reveriile, halucinațiile lui Bikinski, pe alocuri de efect, ingenioase, absurde sau pline de haz sunt, de fapt, metafore de moment, scurte fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
lingvistă (dispărută în anul 2003) de-a lungul întregii vieți, în volume colective și reviste de specialitate. Cunoșteam multe dintre ele dinainte, pentru că erau repere sigure ale domeniului: sintetizînd direcții și idei fundamentale de cercetare (ca și cartea ei de sintaxă a oralității, Subordonarea în frază în româna vorbită, 1980), au fost adesea citate și comentate. Reunirea lor în volum (editorii anunță cel puțin un al doilea) e o idee excelentă, pe de o parte pentru că le face mai ușor accesibile
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
lungirea vocalei din silaba finală, e foarte tranșantă, arătînd cum sînt percepute diferențele regionale chiar de la un sat la altul: "ei așa vorbește mai pă lung"; "noi rîdem de ei"). Magdalena Vulpe a studiat caracterul popular al limbii pe baza sintaxei, elementul cel mai stabil, dar și cel mai neglijat de cercetătorii precedenți (de obicei atrag atenția fonetica și vocabularul). A scris mult în domeniul dialectologiei (interpretarea și dificultățile de transcriere, arii de răspîndire a perfectului simplu sau a unor cuvinte
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
pe piața românească. Comentariile on-line preiau în mod evident sursele tradiționale, oferind o oarecare varietate de tipuri și nivele valorice: de la analize literare oneste și corecte, până la stîngace transcrieri din vreun caiet vechi ale comentariilor dictate de profesorul de liceu. Sintaxa textului � cu fraze scurte, întreruperi, cuvinte sărite - trădează adesea sursa din urmă. Limba și stilul� acestor producții � nocive în sine, pentru că substituie gîndirea individuală și exercițiul de redactare prin simpla copiere � este deci cel al atîtor alte texte similare tipărite
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
față este auster, oarecum solemn, academic, fără să forțeze nota înțelesului de proprietate confirmată, toate textele critice propuse sunt de o bogăție informațională impresionantă, revărsată într-o paletă diversă de formulări. Dacă aș spune că succesul criticului se află în sintaxa prozatorului care știe să articuleze și să alterneze impresia de lectură, cu sentimentul și raționalul, n-aș greși prea mult. Poate că modelul Călinescu să se afle în procesele de gândire și, desigur, de structurare a dezbaterilor. Dar permanentele teoretizări
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
--- Iulian Caragea (cu Biciclistul sălbatic, Editura Tracus Arte, București, 2012) se ține - cu program și înverșunare - cît mai departe de sintaxa laxă a cotidianismului autenticist pe care se bizuie mai toată junimea lirică. Ca să se vadă cît mai bine că el o ia în răspăr, Iulian vorbește cu eliptice, contorsionează topica și se joacă de-a vocabularul învechit ori rafinat culturalicește
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
complexează de propria cultură poetică și nici nu se rușinează s-o etaleze prin decalcuri (de orice tip) ce fac aluzie la obiceiele de versificație ale lui Barbu, Arghezi ori Stănescu. Doar că la Iulian aceste apucături și întorsături de sintaxă sunt de joacă, nu de principiu poetic; sunt rafinătățuri, nu responsabilități. Mai stă, firește, și ironia (autoironia) de pază, ca nu cumva caligrafia densităților, obținută prin elipse și alăturări brutale de notații, să dea în bombastice ori patetice. Așa că Iulian
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]