1,034 matches
-
în tușa de oboseală dusă de un vrăjitor de la frunte spre ochi. în aliajul poemului indivizibil dintre noi converg treptat nuanțe cu sonoritate de orgă. Astăzi..., 13 iunie soarele e altfel, vede sfințenia din om cum se ridică-ncet, prin sinuosul drum al descărnării soarele înțelege ca un părinte cum suferința desface frica. Revelația este aproape, obsedantul cifru stă să se deslege lumile paralele se vor intersecta. "Diminuată ca o tanagră", așa te-ntrevedea poetul în coșmarele de îndrăgostit clarvăzător, demult
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
nivelul tematic și tipologic, cât mai ales cel poetic (sau mai degrabă poietic) al scriiturii romanești propriu-zise. Astfel, Ciuleandra lui Rebreanu este pusă într-o nouă lumină prin comparație, printre altele, cu romanul Crimă și pedeapsă, ochiul critic urmând linia sinuoasă a asemănărilor și deosebirilor, cu precădere cele de natură tehnică, naratologică. Dacă ecoul dostoievskian este la Rebreanu unul implicit, constând într-o viziune de multe ori consubstanțială cu cea a scriitorului rus, în romanul Rusoaica al lui Gib Mihăescu, filonul
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
ani mai înainte). De aici însă, firele se rup: dacă Andruhovîci e un scriitor de vînă pur estică, care-și caută și găsește rădăcinile într-o fabuloasă (și cu posibilități fabulatorii) istorie familială, lui Stasiuk, în peregrinările (salturile) lui pe sinuosul traseu geografic al Europei Centrale, îi lipsește cumva spiritul, vîna, credința. Pierdut în spațiul ale cărui limite le caută, Stasiuk își pierde rădăcinile ori și le rupe singur (e mai curînd un revoltat) și, odată cu ele, consistența central-europenității. Stasiuk, căutător
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13655_a_14980]
-
străbăteam bărăganul destinului măsurând pânzele orizontului pictate cu dureroase tăceri. Cu priviri obosite în jur percepea foșnetul vieții; perechi de mici vietăți ale câmpiei, din vizuini aruncau curioase priviri, mici străluciri dintre tufișuri țepoase la acele creaturi rătăcitoare pe poteci sinuoase. Se întrebau curioase: ,,Să ne temem oare?” Păreau mai degrabă ciudate făpturi pierdute ce-și căutau visurile-n van rătăcite și acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
a oferit șansă de a-și începe carieră de scriitor că la carte, nu a regretat niciodată, nimic. Și aceasta pentru că a făcut doar ceea ce a crezut că merită cu adevarat. Drumul pe care l-a parcurs a fost unul sinuos, dar a acumulat astfel, o experiență diversă, utilă mai tarziu, ca romancier. Ca jurnalist, s-a situat întotdeauna printre cei mai buni, știind din instinct, să stea pe verticală. La începutul anilor 70 devine colaborator la Radio România și la
SINGULARITATEA UNOR TABLETE CONTRA DISPERARII . INTERVIU CU MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360613_a_361942]
-
a oferit șansă de a-și începe carieră de scriitor că la carte, nu a regretat niciodată, nimic. Și aceasta pentru că a făcut doar ceea ce a crezut că merită cu adevarat. Drumul pe care l-a parcurs a fost unul sinuos, dar a acumulat astfel, o experiență diversă, utilă mai tarziu, ca romancier. Ca jurnalist, s-a situat întotdeauna printre cei mai buni, știind din instinct, să stea pe verticală. La începutul anilor 70 devine colaborator la Radio România și la
SINGULARITATEA UNOR TABLETE CONTRA DISPERARII . INTERVIU CU MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360613_a_361942]
-
unui om pasionat de știință și nu numai, spre o carieră încununată de realizări impresionante, dar și de cunoscut preocupările sale curente, privind păstrarea și conservarea culturii și limbii neamului său, aromânii. 63 de ani de exil, urmând o traiectorie sinuoasă, presărată cu temeri și inedit, cu întristare și exaltare, cu reușite și eșecuri s-au scurs într-o manieră în care, optimistul și temerarul luptător a ieșit învingător în fața tuturor piedicilor. Dumitru Sinu are ocazia să-l cunoască pe Tiberiu
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
venit să plâng... Poli s-a întors acasă și eu am rămas cu C.S.M. la Herculane”. Profesorul Ionescu avea - și mai are încă - „ochi”: valoarea lui Munteanu era indiscutabilă, dovadă selecționarea sa pentru naționala de juniori a României. Un drum sinuos Vine și vremea încorporării și Munteanu ajunge, unde altundeva, la Steaua București. Ce-i drept, într-o bună companie. În Ghencea sosesc deodată cu el Gică Popescu sau Sabău, viitori colegi de echipă națională. Nu apucă însă să joace nici un
Agenda2005-35-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284135_a_285464]
-
fotbaliștii - „pe bară” timp de șase luni. Rămâne însă la Sibiu, unde alcătuiește împreună cu Gheorghe Mihali (coechipier și la F.C. Olt) o excelentă linie defensivă. Amândoi ajung la Dinamo, unde reușesc în 1992 primul lor titlu de campioni. Un parcurs sinuos, cu perioade nu întotdeauna ușoare, dar cu o stabilitate absolut necesară în viața privată: „În 1991 a încetat din viață și mama mea, dar mi s-a născut fetița, Bianca. Familia mi-a adus întotdeauna echilibru și contează enorm pentru
Agenda2005-35-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284135_a_285464]
-
se întâlnesc trei frontiere, cele ale României, Serbiei și Ungariei. Vineri dimineața, cei doi au pătruns ilegal pe teritoriul Serbiei. De acolo, vroiau să treacă imediat în Ungaria, spre a ajunge mai târziu în Austria, însă linia de frontieră, destul de sinuoasă, le-a jucat o festă și s-au pomenit din nou în România. Acum, cei doi sunt cercetați pentru trecere ilegală a frontierei de stat. săptămâna infracțională În perioada 1-8 aprilie 2005, pe raza județului Timiș au fost înregistrate următoarele
Agenda2005-15-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283587_a_284916]
-
îi dezmierdase fiecare centimetru din ființa ei. Se iubise cu codrul, cu cerul, cu muntele. Se dezbrăcase de tot ce era lumesc și devenise una cu natura. O nouă zi, deveni prilej de vizită la cabana Trei Brazi. Un drum sinuos, dar plăcut turistului îndrăgostit de natură. Mai aveau puțin și ajungeau la următorul popas: Cabana Poiana Secuilor. Știau că se apropiau de finalul celor șase kilometri care îi despărțeau de Cabana Trei Brazi, când întâlniră trei cai, odihnindu-se la
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Muzicianul Horia Moculescu, într-o viață de cântec, deși propria viață i-a trăit-o uneori altcineva și a trebuit să lupte adesea încleștat, pentru o sinuoasă libertate, a compus o muzică în cea mai mare parte reflexivă, prin care artistul se exprimă pe sine în afinitate cu flacăra iubirii, cu torentul afectiv al unui spirit numai și numai tânăr, numai și numai luminat de bunătate, numai
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
sus, aceasta este cunoscută de către publicul cititor românesc și criticii literari din România, în studiile efectuate, ca fiind unica reprezentantă a literaturii naționale actuale. În articolul de față, creionez schematic, câteva din concluziile reieșite în urma cercetării, ce tratează acest subiect sinuos. O tendință ce se manifestă în literatura română din ultimii ani este orientarea preponderentă spre jurnalele literare, o specie literară aparte a genului memorialistic, ca formă de confesiune subiectivă, prin care se conturează o istorie colectivă, asemeni pieselor unui puzzle
”CONSIDERAŢII PRIVIND CÂTEVA ASPECTE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383991_a_385320]
-
acele desene ce parcurg spectrul dintre dinamismul liniei trasate cu mână liberă și ascetismul desenului din schița de arhitectură. Între acestea, lucrarea Born head down este cea care anunța mai multe serii de desene și picturi centrate pe formă organică, sinuoasa. Din octombrie 2013 și până în prezent am urmărit două modalități de expresie: pictură în pastel cerat cu elemente grafice, pe de o parte, si desen în tus, pe de alta. Elementul comun al acestora este o tratare esențializata a formei
A avut loc vernisajul Expoziţiei de arte plastice “Geometrii lirice” – Voicu Dragomir [Corola-blog/BlogPost/92965_a_94257]
-
decovil, care străbătea cei aproape douăzeci de kilometri până la destinație în aproximativ trei ore. Cu un tren bun puteai călători, cam în același răstimp, de la Lugoj la Craiova. Drumul parcurs de decovil era foarte pitoresc, șerpuind pe marginea unui pârâu sinuos, flancat de păduri bătrâne, cu copaci plecându-și crengile până la suprafața cursului de apă. Ici-colo, praguri de stâncă sileau pârăul să se arunce zglobiu în „bulgări fluizi”, vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului. Pe măsura apropierii de destinație
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
cunoștea; nici ebraica sau idiomul barbar al maurilor. În efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
farmec. Coborî pumnalul. Sub mâna lui, trupul lui Veniero zvâcnea vlăguit. Slăbi strânsoarea, lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atât de aproape încât în oglinda retrovizoare nu i se mai vedea decât grila radiatorului. De câteva minute bune Cristian Toma căuta un loc unde să tragă pe dreapta ca să-l lase să treacă. Însă pe drumul forestier îngust și sinuos ce se încolăcea în jurul muntelui așa ceva nu se prea găsea. Cristi nu se grăbea, dimpotrivă chiar voia să meargă mai încet ca să poate observa detaliile de pe drum. Camionagiul însă avea treabă, el nu avea timp de pierdut. Nu-l claxona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să rostească, înainte ca celălalt să închidă. Ce s-a întâmplat, domnule? îndrăzni să întrebe șoferul. Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale, se vedea drumul sinuos pe care veniseră. Separate cam de o sută de metri unul față de celălalt, cele trei camioane întorseseră și porniseră înapoi. Mergeau repede, în spatele lor se ridica câte un nor de praf purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru investigație. Cel mai firesc era să-i dea ordin de întoarcere la serviciu, pentru ca imediat să regleze conturile deschis, fie că era pensionarea forțată, fie că era demiterea, dar experiența îi arătase că firescul era prea simplu pentru mintea sinuoasă a ministrului de interne. Își amintea de cuvintele inspectorului, obișnuite, dar expresive, Nu-mi miroase a lucru bun, spusese el când i-a vorbit despre fotografia pe care o predase bărbatului cu cravata albastră cu buline albe la postul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
amintește de cea a sângelui fiert. Pe malul celălalt, se văd ferestrele mari ale unei clădiri înalte, laboratorul Uzinei, unde inginerii se străduiesc să descopere cum să aducă mai mulți bani patronului lor. În dreapta parcului lenevește un râu îngust și sinuos, Guerlante, al cărui nume spune multe despre cursul său încetinit, cu vârtejuri și flori de nufăr. Apa inundă totul. Parcul Castelului e ca o mare țesătură îmbibată. Ierburile cresc fără încetare. Un loc făcut să atragă răul. E ceea ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apărut un punct negru care s-a lățit Încet, alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule... Pe urmă s-a lăsat, dintr-o dată pe vine lângă un gard, gâfâind extenuat. Pașii din față s-au oprit și a auzit cum cineva Își muta ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
albe, nu proză: „Deci, Walter Arensberg, Alfred Kreymborg, Carl Sandburg, Louis Untermeyer, Eunice Tietjens, Clare Shanafelt, James Oppenheim, Maxwell Bodenheim, Richard Glaenzer, Scharmel Iris, Conrad Aiken, Vă trec numele pe listă Ca să puteți trăi Fie și numai prin nume, Nume sinuoase, de culoare mov, În Juvenaliile Operelor mele complete.“ Amory a hohotit de râs: - Premiul „Panseluța de fier“! Pentru aroganța din ultimele două versuri, te invit la masă. Amory nu era Întru totul de acord cu condamnarea În bloc de către Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că ăia 10 pfenigi pentru a urca păreau niște bani cheltuiți cu chibzuială de către oricine ar fi vrut să se asigure că nu e pe cale să cadă într-o capcană. Cu acest gând în minte mă îndepărtam pe un traseu sinuos de Sectorul Păsări către lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni nu-i chemă. Ajunseră acum destul de-aproape de suprafața ușor vălurită a unei fețe a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-a fost drag? întrebă comandantul. — Pot, zise pilotul. Frânele merg. — Nu se vede nici o localitate, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]