274 matches
-
țară încă bogată și cu tot mai mulți cetățeni aduși de cârmuitori la sapă de lemn...) Câteva cuvinte lămuritoare despre titlul ales, mai precis despre binomul credință-fericire. Doar în strânsă combinație, adică generos alimentată de credință, fericirea nu este o sisifică zbatere și autoamăgire umană, respectiv o amarnică și nestatornică iluzie, așa cum se prezintă toate nefericitele fericiri pe care bieții pragmatici caută să le edifice cu ajutorul bogățiilor exterioare pe șubredul fundament al neliniștii lăuntrice. Iar neliniștea, o știm cu toții, este consecința
CREDINŢA – VESTITOAREA ŞI FĂURITOAREA ADEVĂRATEI FERICIRI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381011_a_382340]
-
să împărtășească semenilor lor gândurile și sentimentele lor nestingheriți de vreo cenzură. Sunt oameni absorbiți de setea interioară după cuvântul care înviorează, care pătrunde și identifică trăirea sufletului. Ce altceva i-ar țintui la truda scrisului, nu de puține ori sisifica, dacă nu dragostea față de cuvantul care în zborul lui spre înălțimi ne poate înzestra cu aripi.?! Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut și multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
Galați: Ion Chiric, Simon Ajarescu, Coriolan Păunescu, Violeta Ionescu, George Bârligea, Paul Sân-Petru și mulți alții...” * “Drumul continuă, cu alte manuscrise care așteaptă cu sufletul la gură. Și nici acum nu mi se pare mai ușor, dimpotrivă. E un urcuș sisific, cu o povară mare în spate și vârful muntelui nu se întrevede. Dar nu mă las bătută și o iau mereu de la capăt...” ... Citește mai mult Interviu cu Cezarină AdamescuSunt și câteva regrete care stăruie...Dar le acopăr repede cu
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Galați: Ion Chiric, Simon Ajarescu, Coriolan Păunescu, Violeta Ionescu, George Bârligea, Paul Sân-Petru și mulți alții...” * “Drumul continuă, cu alte manuscrise care așteaptă cu sufletul la gură.Și nici acum nu mi se pare mai ușor, dimpotrivă. E un urcuș sisific, cu o povară mare în spate și vârful muntelui nu se întrevede. Dar nu mă las bătută și o iau mereu de la capăt...”... XXX. COLIND PENTRU NICHITA (CEZARINĂ ADAMESCU), de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1079 din 14 decembrie
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
patimă creativă și are și avantajul experienței de jurnalist, cea ce face ca fiecare pagină din cărțile sale să devină un înscris ce își are locul său în arhivă. Că Arhiva lui Nicolae Băciuț este impresionantă, rod al unei munci sisifice în domeniul jurnalismului și în sfera literaturii, că Nicoale Băciuț însuși este un personaj fabulos în prorpia-i Carte (Pretexete și contexte), nu mai miră e nimeni. Nicoale Băciuț și-a luat porția de celebritatea literară de mai multe ori de-
NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE ŞI CONTEXTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374871_a_376200]
-
devine adevăr, ca un drum fix al poeziei-destin. (moartea, un fluture alb) “undeva în copilul din mine/zbura un fluture alb/ lăsând o dâră/un fel de drum/pe care/oamenii plecau...”" (Cristina Ștefan) * "Devine copleșitor acest adevăr, această căutare sisifică, metaforic vorbind, de a amplifica lumina, argumentându-i prezența cu umbra fluturelui alb, cum bine spune Teodor Dume încă din titlul volumului său de poezii.Aerul uman, curgerea duioasă a cuvintelor printre coordonatele afective, dezvoltate atât în plan vertical cât
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
încălzesc inimile... La ultima întâlnire s-a vorbit mult despre dumneata, ai talent, ești invidiat... -Mulțumesc pentru compliment, dar numai talentul nu-i de ajuns! La baza brumei de talent pe care mi-a dat-o Dumnezeu stă o muncă sisifică; poezia e șlefuire până la lucirile celeste! -Știu că ai dreptate... Mi-am încercat și eu condeiul în ale poeziei , dar... Veronica nu mai continuă, își aduse aminte pentru ce venise și-i zise stingheră: -Ne-am luat cu vorba și nu
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
auto)disciplină a politicienilor. Ajunși în acest punct, merită să facem un comentariu asupra titlului - inspirat! - al volumului de față. Turnul Babel al discursului politic se prăbușește cam la fiecare sfârșit de mandat, dar construcția este reluată - cu o tenacitate sisifică - odată cu fiecare nouă campanie electorală. Iar titlul ne sugerează două posibile cauze ale prăbușirilor: și consistența cărămizilor, dar și (ne)priceperea zidarilor. Pentru toate aceste lucruri, „Temeliile Turnului Babel” este o carte a cărei publicare la Editura Academiei este un
O PERSPECTIVĂ MODERNĂ ASUPRA UNUI FENOMEN VECHI DE CÂND LUMEA de RADU ENACHE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347941_a_349270]
-
liniști extreme. golul dintre mine și tine/ e viața mea mărturisește poetul în poezia ca un fel de pretext, și mai există și așteptarea - un alt cuvânt-repetiție care vrea să accentueze starea de disconfort produsă de solitudine, greul pe suflet, sisific, pe care poetul se obligă și se sforțează să-l ducă până la finalul existențial. La Teodor Dume ne întâlnim cu verbul suferinței. Repetiția este strunită în sensul evidențierii stărilor de sfârșeală, de anemie sufletească, de dificultate în a depăși aceste
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
am obișnuit prea mult cu rutină, cu ispitele și calvarul istoriei profane să mai putem visa la promisiunile istoriei sacre. Povară zilei a devenit datorie și ce nedumeriți și neconsolați am fi dacă ni s-ar lua de pe umeri bolovanul sisific. Noi ne-am obișnuit să urcăm muntele de piatră seaca al istoriei, chiar dacă îl urcăm în zadar. Noi ne-am obișnuit aici, ne-am linstit și ne-am împăcat cu soarta. Nu cu Dumnezeu, ci numai cu oarbă condiție, cu
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
o altă dimensiune, o lume unde timpul intra în starea de repaos spre a ne da răgazul o clipă să privim înapoi. Dacă nu este nimic sacru în om, daca nu poate depăși ispita și tirania apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale istoriei. Istoria profana este făcută de om
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
înapoi. Dacă nu este nimic sacru în om, daca nu poate depăși ispita și tirania apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale istoriei. Istoria profana este făcută de om și totuși istoria este prea puțin interesată de destinele individuale ale făuritorilor săi. ● Roată istoriei a alunecat iarăși într-un gol
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
hadn’ț even noticed, blind and confused aș they were. Aș they were dumb and deafened by the pealing stars, somebody, perhaps the Lord himself, turned them into swans. And șo the Minstrel roșe. CU OCHIUL ÎNTORS, OGLINDIND Melcii timpului sisific își sfâșie pleoapa. N-au mântuire, cumplită e vina. Fântână a secat de mult, desi se-aud, uneori, chemări din adânc. Cu ochiul întors, oglindind albastrul, coboară, argint lăcrimând. Lung și durut a fost drumul. Aproape-i Lumină. THE INWARD
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
a ajunge ei la tine (în expoziție sau în atelier), pentru a ajunge tu la ei (în sediul firmei) e necesară o inimaginabil de complicată strategie comportamentală. Terminată în rateuri. De la care se poate pleca iar la drum, cu aceeași sisifică perseverență (mai mult de o parte, a artistului, decît de cealaltă). Strategie care pune față în față două ființe atît de diferite ca alcătuire: una, foarte exactă în urmărirea, fără menajamente, a profitului, cealaltă, nu atît de exactă în atingerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Encyclopedia Britannica, Victor Turner În International Encyclopedia of the Social Sciences, Pierre Smith, Marcel Detienne și Paul Ricoeur În Encyclopedia Universalis, Marcel Detienne În Enciclopedia delle scienze sociali etc.). În aceste condiții, definirea conceptului de mit apare ca o muncă sisifică: notele comune sunt greu de găsit și sunt contrazise de numeroase cazuri particulare. Scepticismul exegeților răzbate din numeroase formule: „Nu există o singură definiție a mitului, nu există o formă platonică În funcție de care să poată fi măsurate textele concrete. Miturile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rostirea întrebărilor fără răspuns asupra hotarelor de nedepășit din condiția umană. Acceptarea misterelor inaccesibile (Psalmul mut), afirmarea necesității interioare căreia îi răspunde „fantoma” divinității (Psalmistul) stau alături de răzvrătirile când vitalist-dionisiace (Marele Cioclu), când patetice în tragismul viziunii de chin absurd, sisific, prin care este interpretat destinul (Haruri), și de certitudinea pribegiei și a căutării. Morții i se opune sacrificiul salvator, împlinit prin poezie (Poetului necunoscut). Lăsate să plutească în muzicalitate și imaginar, odată cu ieșirea de sub tensiunea concentrată a versului, sunt poemele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și național, a diferențelor și a defazării istorice în raport cu Occidentul. S-au pus astfel bazele unei importante direcții a cugetării social-politice românești, care a promovat ideea diferenței în defavoarea asemănării și etnocentrismul opus europenismului. Ideea de destin damnat la o muncă sisifică și cu rezultate incerte în lumea modernă este produsul captivant al dezbaterii culturale din România vreme de aproape un secol. Mai exact, din anii ’60 ai veacului al XIX-lea și până la instaurarea regimului comunist. Emil Cioran exprima într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
configurației specifice a lirismului macedonskian stau reacțiile unei structuri psihice complexe, scindate interior („sunt și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sau trec prin el” (Glăsuirea bufonului). Poetul se mișcă în sfere înrudite cu ale existențialismului, de care se desparte însă radical prin absența dezgustului de a trăi. Dimpotrivă, este dominat de propensiunea spre ironie și autoironie, ceea ce subminează absurditatea gesturilor sisifice, prezente mereu în lirica lui. Frecventă, metafora ploii are menirea de a reliefa o coexistență stranie, a dăinuirii și a extincției, sentimente perpetue, consolidate de convingerea, inspirată de Parmenide, după care ființa umană este constrânsă să accepte imuabilitatea universului și
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
al lui Iona, un Iona poet, locuitor al chitului care este poezia-trup, din care nu se poate salva, în care se crestează pe sine pentru a ieși în afara sa. Argheziana unghie de la mâna stângă devine aici un simbol al încercării sisifice de sfâșiere a spațiului conținător, în mod paradoxal identic cu eul-conținut: „dar eu cioplesc la o unghie grozav de mare” sau „eu acum vorbesc de sub unghii: ele au crescut deja/ nemăsurat de mari, poate mai mari decât capacele de la sicrie
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
colectivă, datorat unei disjuncții între ritmul rapid al civilizației și cel individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea, îi apare, peste ierarhii și clase sociale, un incurabil inadaptat, cu echilibrul lăuntric devastat de efortul sisific pe care îl face în vederea alinierii la ordinea mereu în metamorfoză a lumii exterioare. Acesta este teritoriul de emergență al figurației învinșilor, pentru care P. manifestă o adevărată predilecție, începând cu protagoniștii elegiaci din Scrisorile unui răzeș și sfârșind cu
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ale tale sau ale altora asupra unei lumi care se relevă cu forța evidenței. În fața evidenței, nu poți nici să ridici din umeri și cu o nonșalanță dezarmantă și fatalistă să spui „asta este”, nici să te aventurezi singular și sisific în repararea lumii și nici să evadezi într-un alt tărâm, unde speri că s-ar răspunde mai bine propriilor chestionări și dorințe. Cunoașterea despre universitate o face să devină o universitate reflexivă în expansiune. În încercarea de a observa
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
individualizată, ce trăiește cu maximă intensitate tragismul condiției umane. Eul liric se autoportretizează prin „dorul fără sațiu”, nestinsul alean și visarea „unei planete pierdute”, prin stări contemplative deci, dar și prin „nepace”, prin febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
meșteșug, siguranță prozodică, adecvarea expresiei la muzica fină a textului. În integrala traducerilor din Les Fleurs du mal - Florile răului, B. e prezent cu patruzeci și cinci din cincizeci de „variante” posibile, bilanț notabil. Poetul surprinde, în fine, cu un sisific proiect, angajând, în ultima parte a vieții, tălmăcirea trilogiei lui Dante; aborda Divina Commedia fără o inițiere specială, fără o pregătire „de școală”, în termenii lui N. Iorga, altfel întâiul în a-i consacra reușita, într-o prefață, publicată anticipat
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
lipsa spațiului de depozitare și de Împărțirea nepractică a locului dar, Încetul cu Încetul, din pricina unei predispoziții spre claustrofobie, a Început să aprecieze pereții de sticlă de pe Middlesex. Lefty spăla geamurile. Făcându-se util, ca Întotdeauna, și-a asumat sarcina sisifică de a menține Într-o stare impecabilă de curățenie toate acele suprafețe moderniste. Cu aceeași concentrare cu care exersa aoristul verbelor din greaca veche - un timp atât de obosit, Încât denumea acțiuni care poate nu aveau să fie Încheiate niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]