643 matches
-
reținere. Reținerea e sinonimă cu a bate pasul pe loc, chiar cu regresul. Cu alte cuvinte, eram deja sătui să ne tot repetăm, obosiserăm. Nu era oboseala aceea care apare În cadrul relațiilor interumane, ci una fizică, de parcă corpul ne era sleit de puteri. Bărbatul Își fixase ca reper În viață imaginea sa din momentele În care nu era obosit, ceea ce era de Înțeles, și se folosea de ea ca etalon pentru a analiza calitatea experințelor pe care le trăia. Eul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tribul ciudatelor, încîntătoarelor făpturi s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al frunzelor pe veci întristat! Dar zvonul s-a dovedit de minciună. După ierni pustii cătușele de argint ale fântânilor prinseră să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează cu caicul său la mal, părând, cu fălcile încleștate, ca se autoadevoră: "Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei,/ Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite,/ Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite/ Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel./ Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el." Domnișoara Hus, apelând din nou la sursele fabulosului magic, despre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la o porțiune destul de abruptă. S-a descurcat destul de bine, dar la final simțea că picioarele nu o mai ascultă și nu-i mai ajunge aerul să respire și l-a rugat pe Jacques Balmat sa fie mult mai lent. Sleită de puteri, Marie a trebuit să fie luată de subsuori și ajutată să meargă. A ajuns în vârf aproape leșinată, dar acolo și-a revenit, după cum povestea Payot, și a îmbrățișat cu privirea orizontul imens. Devenită eroină a Chamonix-ului, Marie
MARIE PARADIS – PRIMA FEMEIE CARE A AJUNS PE VÂRFUL MONT BLANC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364596_a_365925]
-
a înfrânat, nu a trăit cumpătat atunci când ar fi putut face acest lucru, când puterile trupești și spirituale îl ajutau, va avea de suferit mai târziu pentru aceste greșeli, iar izbăvirea nu-i va mai putea veni de la un trup sleit de puterile sale prin excese și dezechilibre. Lipsa ostenelilor și a nevoințelor de voie, liber asumate conduce la primirea celor din nevoie de îndreptare și întoarcere, de pocăință și mântuire. Din această perspectivă, suferințele mai sunt socotite și "toiagul Judecătorului
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
ți spun. Ne-am riscat viața... PALOȘ:(amuzat) Ha, ha, ha! Ce-mi zici? Viață!? Dar noi suntem morți! PRINȚESA: Noi trăim o nouă viață, aproape eternă și ne-a fost dat să umblăm numai noaptea, deoarece lumina zilei ne sleiește puterile. Ți-ai slujit cu devotament stăpânul, dar nu mai ești supusul lui vodă! Te afli în împărăția mea fără posibilitate de întoarcere. PALOȘ :(curios) Nu înțeleg ce hram porți și de ce îți sunt ursit? PRINȚESA:(îl mângâie cu gingășie
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
din 10 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din pămant am fost făcut Și-n pămant mă voi întoarce Ostenit de toate căte-am dus, Vin să-mi pun tărănă peste trup, Ca o pătura, cu care să-n velesc Trupul meu, sleit si omenesc. Dar voi lăsa sufletul să zboare Către cerul luminat de soare Cănd prea sfănta Ta chemare, Îmi va fi izbăvitoare! Scriu acum, o ultimă scrisoare. Rănduri calde, dulce îmbrățișare. Viața ca un vis, o lumănare, Pălpăind in sfeșnicul
SCRISOARE DE RĂMAS BUN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363301_a_364630]
-
și viețile celor din jur. S-au prins mai strașnic cu rădăcinile lor firave de amintiri, de dorințe, de gânduri, și au rămas împreună, până ce vremea le-a albit părul. Acum, când roșul din asfințit se prelingea pe trupul lor sleit de puteri, un ultim dans părea să le readucă tinerețea din suflet. Și s-au prins, într-un final, de mână. Și au dansat cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere rece le-a înălțat avântul, s-
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
a întâmplat. Lumea Soniei părea o groapă fără fund, unde omul se scufundă și se desprinde de lumea mare din jur. Și totuși se simțea bine în acest loc. Adormi în câteva secunde. Oboseala drumului și grija revederii i-au sleit puterile. Dormi buștean până dimineața. S-a trezit pe la zece și ceva. Domnea o liniște suspectă. Nu știa dacă Sonia s-a întors și dacă băiețelul doarme sau a ușchit-o undeva. Era atât de bizar că se află aici
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
10 august 2011 Toate Articolele Autorului Urcă la înălțime ca să îți dai seama cât de adâncă îți este valea - (Viorel -Muha) Am plâns atâta Doamne și m-a bătut vânt Și-am fost doborâtă cândva, la pământ; Trupul mi-era sleit, simțeam că mă sfârșesc; În Valea Plângerii speram să Te găsesc! Aveam ochii plânși, credeam că-am să mor Și... am pierdut multe nopți în pridvor, Căci, îmi plângeam soțul și pe al meu trecut... Sunt doisprezece ani, de când l-
ÎN VALEA PLÂNGERII de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360801_a_362130]
-
a fost cel mai trist, cel mai greu Crăciun din viața mea. Dragă cititorule, unde crezi că poți petrece cel mai urât Crăciun?? Eram în spital de multă vreme...de luni întregi. Se apropia Crăciunul și suferința copilului meu mă sleise de ultima fărâmă de putere. Spitalul de copiii este cel mai urât loc ce poate exista în lume. Pe pătuțuri mici, îngerașii încarcerați în perfuzii, amețiți de medicamente, gemând de dureri neștiute nici măcar nu te privesc. Îi simți că trăiesc
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă a soarelui”, „Salbă de stele”, „tăceri de
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
bine una de alta cu centurile, am pornit sistemul pneumatic al costumelor și ne-am dat drumul în gol. Efortul de a ne ține capetele deasupra apei înghețate și de a ne feri de stâncile de pe fundul ei, ne-a sleit de puteri mai curând decât am sperat. Am înghițit câteva guri mari de apă cu iz metalic și sunt convinsă că sora mea a înghițit chiar mai mult. Am văzut-o la un moment dat că a renunțat să mai
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
MĂRȚIȘORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului După chef lung și joc pe jar În zi de Dragobete, Mă ațipeam sub un stejar, Sleit de mândre fete... Și doar simții ca peria Din spate-un ram, pe haină... - Ci numai nu te speria, Am să îți spun o taină... C-amu e vremea, altfel ba, M-a liniștit copacul... Ăst lucru nu te întreba
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
de ani, se întâmplă ceva deosebit. Și nu fu un cutremur, un uragan, un fulger devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau istoviți de atâta drum, sleiți de puteri, de foame și de vântul stepelor. Cei doi începură să urce cărările anevoioase și întortocheate ce șerpuiau mereu, în zigzag, și mai aveau destul până să ajungă sus de tot, la cetatea cea albă de pe înălțimi. Cine erau
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger- Irina Lucia Mihalca Undeva în timp, ascult Vangelis, efigia zâmbetului tău rămas în palma mea, o frunză memoriei furată, monada oglindită în creatoarea diadă. Esența de caprifoi prin culorile toamnei și-a mistuit sufletul, sleit de putere, prin căutări de la izvoare sau începuturi. În inima lor și-au scris poemul bucuriei, ekphrasis, miniatură în mantia unui înger coborât pe urmele pașilor lor din constelația cosiței dedicată zeițelor. Șoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute, adie poemul singurei
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
vis la care cine știe când ai fi nădăjduit să-ți fie “programat” de noroc și destin ... Peisaje diverse și eclatante, uriași bulgări de lumină erau împinși și topiți sub pleoape de un Sisif nevăzut și parcă satisfăcut și deloc sleit de vreun efort că ne-a deconspirat mirarea, înlemnirea personificată într-o ignoranță așteptată, angajat special al unor servicii de “efecte speciale” pentru a întărâta și a capta definitiv vizitatorii, de la fereastra camerei mi se înfățișau nefiresc două hoteluri și
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
nesigur, întrebător - „Nelămurite gânduri și greaua zbuciumare. Servindu-le în palmă, le-aruncă-ntre gunoaie. A meritat, crezi oare, această frământare, Tutunul ars în pipă și-un fir de lumânare?” (zădărnicie) sau „Citesc din cartea lumii neînțelese rânduri, Reci frământări de suflet, sleite de cuvinte. Îmi rătăcesc cărarea prin tot atâtea gânduri, Purtat de duhuri negre desprinse din morminte, Pe-nvolburate Stixuri cu risipite vaduri La sărbătoarea morții, atent să iau aminte” (coșmar) și el, Will își aduce aminte, și tu (autor) ți-
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
ȘTEFAN DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 875 din 24 mai 2013. SENS mergem pe o câmpie albă și pe abis și vorbim cu Tine în vis vremea noastră, Doamne, când mai vine se sleiește cerul de Tine de când așteptăm sub deal a ruginit în noi orice mineral și dealurile s-au zbârcit și și-au dat drumul în zenit mergem rupți și sfâșiați prin pustie poate dincolo de zare să fie Doamne și de atâta
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
văzut în fundul lumii avea chipul genunii când s-a apropiat pe dealuri și pe afară era primăvară și-am ... Citește mai mult SENSmergem pe o câmpie albă și pe abisși vorbim cu Tine în visvremea noastră, Doamne, când mai vinese sleiește cerul de Tinede când așteptăm sub deala ruginit în noi orice mineralși dealurile s-au zbârcitși și-au dat drumul în zenitmergem rupți și sfâșiați prin pustiepoate dincolo de zare să fieDoamne și de atâta drumni s-au făcut sufletele scrumo
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
cap în cap, duce la concluzia că SUA va fi, în sfârșit, recuperată din mâinile dușmanilor! Wow, Wow, Wow! Un discurs plin de fraze hibrid, de tip ceaușisto-vadimisto-becaliano-băsescian la un loc. Des auzit și prin Europa! Donald descrie o Americă sleită de puteri, aflată pe patul de moarte, plină de sărăntoci, clasa de mijloc fiind furată la greu, o Americă cu o infrastructură învechită din cauza irosirii trilioanelor pentru stabilitatea, finanțarea și îmbogățirea altor state? Imagini preluate, parcă, din trailerul „Ziua Independenței
TABLETA DE WEEKEND (185): DONALD de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368771_a_370100]
-
-se covrig și urlând de durere, Romelia o rupse la fugă pe mijlocul străzii, în direcția din care venea mașina. Un scârțâit puternic de roți făcu sângele fetei să-i înghețe în vine. Mastodontul se opri foarte aproape de ea, înțepenind. Sleită de puteri în urma șocului și a spaimei prin care trecuse, simțind că a scăpat de starea de pericol, dar realizându-i amploarea, urmările ce aveau să-și pună pecetea pe viața sa, fata eliberă ultimele resurse de adrenalină văzând mașina
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
vânturi, de fulger de ploi, Iar moartea ma-ncearca, mă prinde , mă frânge. O mâna întinsă spre tine ridic, Te rog, lângă mine rămâi ! Mi-e frică în noapte. Tu-mi zici:,,Nu-i nimic!" Și pernă mi-asezi căpătai. Sleit de putere trupul întins Stă agățat strâns de tine , La fel cum pe cruce Iisus este prins. În brațele tale mi-e cald și mi-e bine. Îți caut privirea, de ea m-ancorez, Caut răspuns la-ntrebare: În noaptea
NOAPTEA DE SMOALA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349989_a_351318]
-
prin păr cu beteală aurie, fuior de beteală căzându-i peste coapse prin părul mătăsos până la glezne, ea la brațul lui, cavaler și mire...Se jucau de-a nunta, seara, noaptea, până oboseau și apoi se trăgeau pe la casele lor sleiți de somn și de foame, dar beți de-atâta dragoste... Sau el când venea în vacanțe și Colo-n cimitiru cu cruci risipite / Te plimbă adesea cu gânduri uimit e/ Alegeți o cruce, alege-un mormânt / Și zi: aici doarme
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]