265 matches
-
Șoferul spuse că va trece imediat să-l ia, că Într-un moment de neatenție a guvernantei băiatul fugise de acasă, chiar acum venea să-l ia. Le-a venit inima la loc; se uitau unii la alții zîmbind, Înfiorați, sleiți, ușurați; rămaseră nemișcați și continuau să se uite unii la alții zîmbind, În timp ce Carlos zbura cu Mercedesul. Julius Îl aștepta liniștit la intrarea Colegiului Belén. Îl văzu venind atît de tulburat Încît se grăbi să-i spună că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în oceanul secat, sufocată sub chestia asta pe care acum trebuie s-o inhaleze. Cea mai mare ființă vie, aproape Dumnezeu, turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce care nu iartă pe nimeni..." Odată formulată ipoteza, perora la nesfârșit. Îi plăcea să povestească filme văzute acum zece ani sau să relateze cu amănunte ucigătoare cel mai idiot incident petrecut la serviciu ori în piață. Cândva, o întrebase sleit: "Nu-ți dai seama că nu te ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e preferabil să ai de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
emoția. Nevastă-sa ținea dinții încleștați fără să-și ia ochii de la Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
replici vă vor fi suficiente pentru a vă edifica. Nu știu dacă la mijloc e scleroza sau așa a fost toată viața, în orice caz impresia pe care o lasă mi se pare neîndoielnică: Are nevoie de guvernantă. Cristescu zâmbi sleit și celălalt completă lăsîndu-se pe spate: ― De aceea am și pus-o să răspundă la telefon. E complet "nevinovată", înțelegeți ce vreau să spun. Pe vremuri, în cazuri din astea neamurile te puneau sub interdicție. " Da, își zise maiorul, îmi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca ea să audă, ori să bage de seamă, pe declanșator... Se frânse dintr-o dată. În fața maiorului nu se mai afla femeia fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura căscată. ― Am impresia că trăiesc un coșmar, declară sculptorul. Barba îi crescuse, arăta sleit, dar se liniștise. " Nu ești departe de adevăr", reflectă Grigore Popa. Se simțea epuizat, avea o singură dorință. Să doarmă măcar un ceas. Doru Matei continuă: ― Mă întreb dacă merită. Îmi vine să-mi iau lumea în cap! Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce? — Napoleon-san... Gaston privi în urmă și, la lumina palidă a felinarului de pe stradă, își zări câinele, sleit, fugind din răsputeri după mașină. Gaston își lipi fața de geam și strigă: — Aaaaaa! Napoleon-san!... Dar Napoleon era prea bătrân și bolnav. Nu vedea pe unde merge, așa că s-a ciocnit de un stâlp. În cele din urmă a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu parcurgerea drumului rămas, fără să cădem pradă descurajării, ne costa nemeritat de mult. După trei zile și trei nopți petrecute astfel, fără să ne-ncrucișăm cu cineva și având norocul să nu plouă, trupurile ne erau zgâriate, supte și sleite. Gaila nu se simțea bine și avea atacuri de febră. În a patra noapte am adormit terminați, până și Rodoald, care trebuia să ne păzească. Am fost treziți de strigătele lui Gumbert. Un lup mare și negru îl înșfăcase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i pun în furci pe toți cei de la cuhnii, pe toți intendenții. Cineva tot o să mărturisească! Am clătinat din cap descurajat, în timp ce Arioald părea sleit. M-am întors la cuhnii și am întrebat cine era prieten cu ajutorul de paharnic. Toți au dat înapoi. Angajat de doi ani, știa să prepare bine vinul și era foarte curat; drept care își câștigase funcția pe care o îndeplinea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut. Cu glas abia auzit, Gaila l-a chemat la ea pe Rotari, apoi și pe mine. Sleită, s-a uitat la amândoi, ne-a luat și ne-a sărutat mâinile, arătându-și deznădejdea. - De ce trebuie să mă despart de bărbatul pe care-l iubesc și de prietenul meu credincios? Așa cum obișnuiam în astfel de clipe, am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în înserare. Din susul fluviului, de dincolo de ostrovul cu sălcii lascive, cu ramurile împreunate, cu trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându-se pe cer. Totul în jur dormea adânc, parcă muri; O cucuvea își strigă numele o dată de două ori... apoi, tăcu, totul se liniști
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai mult. Adică exact intenția mea de bună-credință de a nu pune Țara la cale, cum Îndeobște se exprimă românul În astfel de situații, ci de a Încerca s-o punem pe picioare, ținând cont că e tot mai bolnavă, sleită și epuizată, că zace, trântită, În pat. Însă tu, după o noapte, presupun, albă În care sfetnicul a fost Ileana, ai decis să contramandezi Întâlnirea noastră de joi. În consecință, mă anunți și telefonic, miercuri, că nu mai vii să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fii în dureri (Stănică se gândea, firește, la niște dureri morale), să dăm țării copii pentru apărarea granițelor. Însă nu mai putea fi nici o îndoială. Olimpia nu mai era capabilă să-i dea alt fiu, mijloacele ei generatoare erau sleite. Se știe că Napoleon și-a frânt inima și, pentru a-și asigura un succesor, a divorțat de Josefina. Ei bine, avea să facă și el acel gest sublim. Stănică nu vorbi nimănui de divorț, dar vorbi de cazul lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ușurința sa. Posibil de a fi tras, de către critica rigidă și acefală, din vremea sa, prin țărâna amară a batjocurii... Puțini vor înțelege că darul cu care va fi... marcat acel domn... va produce o mutație... finală în lumea sleită a creatorilor de Artă... Omului despre care vorbesc i se va oferi darul de a crea Artă așa cum respiră. Nu știu exact... în ce direcție se vor... cristaliza manifestările lui, dar el va face artă chiar și prin simpla lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către statuie, ca să surprindă cel mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urechi, îl simțeam vibrând prin porii pielii, prin rădăcina părului, prin rănile neînchegate. Pe urmă, dintr-odată, nu l-am mai auzit. El continua să curgă, fără îndoială, ca o apă freatică, dar mă obișnuisem. Așa cum mă obișnuisem cu mâncarea sleită, cu bătăile în miez de noapte ori cu jegul care mi se scorojea pe la încheieturi. Ai fi zis că, nemaiauzind zgomotul în care mă scufundam ca într-un aluat otrăvit, puteam simți, în sfârșit, liniștea. Or, nu era deloc așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era în fundul curții și gardul era mai înalt decât privirile trecătorilor. Se ascundea în magazie când venea poștașul cu pensia, poate că de-aia prinsese dușmănie pe bietul băiat, uneori mai dispărea în crucea nopții și se întorcea în zori, sleit. Într-o noapte a plecat și s-a întors după un an, cu fața tăbăcită și privirea crucișă de om care trecuse prin pușcărie. Acum nu se mai ferea, învățase drumul și mai știa că Melania și Coltuc nu aveau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțească fără leac, își strângea brațele de la un umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii sleiți abia dacă-i puteau umple scobitura pieptului. Gura era însă neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dibui o sticlă de plastic din cutia ținută ca portbagaj. Băgă un furtun subțire în rezervor, supse din el până simți gustul uleios, apoi puse furtunul la gura sticlei și ținu așa până ce firul de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită, rezemată de zid. Privi peste poarta ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise, făcând lanțul să zuruie. Lămpile de pe pereți erau stinse, becurile se arseseră și nimeni nu mai catadicsise să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ani, cu ocazia conferinței unui heideggeriolog german în fața unui amfiteatru plin de studenți, delatorul de pe vremuri, care, micuț și estropiat, își purta pe culoarele vaste ale facultății, alături de secretul prost păzit, pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate pe jumătate în pantofi, m-a lăudat ca pe unul dintre "heideggeriologii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în genul ăsta. Lucrul mi s-a părut firesc. Din recuzita lichelei face parte ambiguitatea întreținută între
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sunt dragoste, ci companionii săi nedespărțiți. Poeții, care, precum spunea Rilke, mint mult, au adâncit confuzia dintre cele două fenomene. Voi face referire la sonetul care oferă o definiție paradigmatică a dragostei În limba spaniolă, dată de Lope de Vega: Sleit și Îndrăzneț, chiar cu mânie, ești aspru și duios, și rece, darnic, cinstit și trădător, viteaz, fățarnic, vioi, tânjind, trăind o moarte vie; loc, tihnă doar Întru iubire-ți fie, vesel și trist, Înfumurat, slugarnic, viteaz, fugar, și-apoi plângând
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]