906 matches
-
a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai auzit-o ca prin vis: Totu-i binghe când se gată cu binghe! Brava și mersi! Di acu hodinești-ti că mîinghe meri la școlă, eu slobodă Îs! Era aproape ziuă, când Victor a venit să-și ia băiatul acasă pentru a-l trimite la școală. A bătut În ușă, Ildiko l-a invitat În casă. Valerică, trezit din somn de câinele domnului Bella, a Întrebat: Cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putut de fată, pînă ce s-a enervat și l-a dat afară. O certitudine există. Margareta și-a scos pîrleala și chiar măritată fiind, n-a putut păzi prea bine darurile acelea date de Dumnezeu. Dar gura lumii este slobodă. O poetesă Roxana scria poezii de cînd se știe și în liceu a avut norocul să aibă un profesor de limba română care, la rîndul său, era și el un fel de poet. Nu putea oricine să aprecieze talentul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamne, între câte maluri mi-ai întins spinarea? (A)casă este locul în care te crezi așteptat. Ostenit, Petru dormea cu fruntea în cenușă. 6 zile a stat închis în beciul poliției. A șaptea zi, procurorul Ieremia l-a lăsat slobod pe motive medicale ("alienat mintal"). Prefectul a fost categoric: Fără urme, Ieremio, fără urme! El a executat ordinul întocmai și la timp. Bine ai făcut, mă, bine-ai făcut, ehei! Dacă ar fi după mine, te-aș premia pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat într-o herghelie de cai slobozi care au rupt oiștea Carului Mare și l-au abandonat pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
foame, mușcătură, nesaț. Șarpele, sferă rostogolită într-o gravitație a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt și când nu sunt, deopotrivă; întristarea, veselia, somnul, nesomnul nu pot argumenta decorul. Iubirea mi-a inundat ființa, ca pe o câmpie iarna peste care ninge cu îngeri. Ce fac? Îmi tai trupul de la mijloc, jumătate să-l las slobod printre cărnuri, iar jumătate îl împodobesc templu pentru draga mea? Între cele două capete pun graniță? Ajung la prorociile terapeutului!? Nu se poate! Rostea Petru în gând pagini întregi de incertitudini. Să știi, dacă vei umbla toată viața de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang mi se cuvine pe nemâncate, aici sunt înhămat la trăsura boierului: oiște, bici, zăbală, hățuri, țesală, paie pe săturate, uneori sunt lăsat slobod printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși, dragii tatii copilași! Ei sunt toată bucuria mea de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nu vreau să mă întorc în lume, chiar dacă Dumnezeu ar locui după fiecare fereastră închisă. Dumnezeu poartă vina gratiilor crescute în carne. Părinte, fă ce vrei cu mine! Bătrânul să-și ceară scuze de la cei care mi-au fotografiat inima slobodă. (Bunica a încercat sângele cum se încearcă apă pentru botez: a suflat de trei ori, a făcut semn peste valuri, a întins ștergar alb, bunica m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ia zi, a ciripit ceva porumbelul? Numai prostii, părinte Spiridon, numai prostii. Eu cred că ne-am procopsit cu un nebun, nu-i în stare de nimic. Ce să facem cu el? Are minte de copil. Să-i dăm drumul slobod prin pădure ne bate sfântul Stelian. Să-l îngăduim printre noi o grijă în plus. Eu zic să-l lăsăm în voia Domnului și să-l dăm în ascultarea părintelui Ioan. El este mai domol cu cei săraci cu duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată, țâțe slobode, sfârcurile ca prunele coapte pătau pânza, zâmbetul larg, buzele îmbietoare, obrajii rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe niște sfinte moaște. Degete de pianistă: subțiri, lungi, drepte, 10 îngerași crescuți din palme. Și-a ridicat un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ne-am ascuns pe unde-am nimerit ca să nu ni se audă suspinul. Ne-am pierdut pe rîturi, pe sub răchițile Văii Măriei. Așa i se spunea platoului ierbos din dreapta podurilor și de pe stînga Măriei - „rît“, ungurește „rét“, Întins generos și slobod pînă sub grădinile din satul de jos și nedespărțit de ele pînă În capătul de sud al așezării. Era pesemne zona inundabilă a gîrlei, lunca ei ori poate o fostă insulă, fiindcă, pe sub grădini, ieșea timid de prin tufe un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
arțarii, teii, gutuii popii și castanii directorului, cuiburile de berze și cozile coțofenelor În zbor, ne-am lăsat Învăluiți În norii de praf ridicați de camioane pe drumul pietruit și am acceptat măguliți escorta plină de simpatie a cîinilor mai slobozi. Ne-am minunat Îndeajuns că cele două biserici se Înălțau drept În fața colectivei agricole Drapelul Roșu, gîndindu-ne că toate așezămintele importante trebuie să se afle În același perimetru de vreme ce, În vecinătatea celor numite mai Înainte, se găseau școala, căminul cultural
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-sa că-l strigă cînd Gheorghe, cînd Gyuri. Ea Încerca să-l convingă că nu poate altfel, fiindcă lumea-i atît de plină și de Gyuri, și de Gheorghe, că nu poți s-alegi și-i musai a lăsa graiul slobod să strige numele care-i vine la Îndemînă. Într-o luni, la vreo două săptămîni după Paști, curtea primarului din Pișcari s-a umplut de jandarmi, de portărei, de oameni ai legii care s-au apucat să pună peceți și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
I se propunea acum șansa de a se răscumpăra și a deveni proprietar liber pe o bucată de pămînt generoasă, departe, În est, dar În același stat, căci pe atunci Suabia făcea parte din posesiunile Coroanei Vieneze. Candidații la viață slobodă și nedijmuită În cealaltă margine a Împărăției se Îmbarcau pe cheltuiala lor pe niște vase de lemn rudimentare - făurite parcă-n răspărul navigației, aproape cubice -, botezate de cei ce le vedeau legă nîndu se și plutind În jos pe Dunăre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
găsit. Omul s-a Întors peste un an, În SÎmbăta de Rusalii din 1921. Îl eliberaseră gărzile roșii. Ajunseseră cu mitralierele suite pe spinarea cailor În satul siberian În care fusese azvîrlit el și Începuseră a urla la oameni: „SÎnteți slobozi! Tot pămîntul Siberiei e al vostru!“ Al lor fusese și pînă atunci. Lumea era atît de rară, la fel și satele, că oamenii semănau În fiecare an În altă parte. Nu-i Întreba nimeni, nu dădeau socoteală nici unui vătaf, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În salonul unde se află colonelul Zdup, să-i vedem față În față pe amândoi... ― O soluție mai bună nu-mi imaginez, domnule profesor. ― Peste o jumătate de oră, să fii gata. Până atunci, treci prin saloane doar așa „cu sloboda”, cum se spune acolo la Pomârla lui tata Toader... ― Și a mea, domnule profesor. ― Întocmai. Da’ poate fi oleacă și a mea, dacă nu pretind prea mult... Drept urmare, Gruia a trecut prin saloane, Întrebând doar dacă e ceva deosebit și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care l-a supt de la mă-sa și să-i închidă gura definitiv... Pricepi ce-nseamnă asta, definitiv?... încheie Ticu și simulă cu mâna dreaptă tăierea beregatei. Mafalda îl trase îngrijorată și supărată de mânecă, fiindcă își dăduse frâu slobod la gură, când ar fi trebuit s-o facă pe niznaiul în privința fostului lider comunist, dar era prea târziu. Nando, lovit ca de o măciucă în moalele capului, rămase mai întâi fără grai, apoi revolta legitimă făcu să-i urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu stăreția. Tot ceea ce le spusese Grigore Gospodin cu câteva zile mai devreme era adevărat. Câteva maici care se bucurau de trecere pe lângă maica stareță o bârfiseră din nou în fel și chip, în ultima vreme "că gura lumii e slobodă", cum spusese odată maica Severiana, între timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească tot felul de zvonuri, iar unul din aceste zvonuri susținea că, de fapt, nu lupii le veniseră de hac celor trei glorioși militari de la răsărit. Nicidecum!... De unde lupi?!... Să fim, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe mine. Dar eu mă simțeam OK în pielea mea de mic depravat și datorită faptului că fratele meu îmi citise Micul Prinț al lui Saint-Exupéry și, cu imaginația mea slobodă, îmi închipuiam că Micul depravat e un fel de sinonim pentru Micul prinț, altfel era lipsită de noimă toată atenția aceasta specială de care mă bucuram. Până și cârjiștii de pe casa scării blocului meu își făceau timp să spună, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Antu l-a întâmpinat cu tăceri. I-a făcut semn să-l urmeze în capela lângă care aștepta El-Zorab... E o mică problemă, mister, cu El-Zorab. Atunci când lady era plecată prin lume, El-Zorab o zbughea către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas uimit atunci când am văzut-o coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]