623 matches
-
noi în luna martie. Un vânt rece a început să sufle. Straiele ei subțiri că zefirul și iubirea nu au apărat-o pe tânăra soție, de frig și umblând pe urmele soțului Mărțișor, până seara a înghețat. A devenit un sloi de gheață, rece și fără chip. Venind acasă Mărțișor a aflat despre cele întîmplate și tare s-a mai mâhnit. Așa îndurerat cum era s-a dus la mai marele sau frate-Anul și l-a rugat fierbinte, daca nu o
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/Varvara_magdalena_maneanu_m_varvara_magdalena_maneanu_1394610635.html [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
scumpă lui soție într-o floare de primăvară din fosta ei împărăție. Anul, fratele mai mare al lui Mărțișor, după înfocatele rugăminți ale tânărului îndurerat s-a milit de ascesta și i-a îndeplinit dorința. A transformat dintr-o suflare sloiul de gheață într-un gingaș ghiocel. De atunci tânărul Mărțișor este bucuros că în primele zile ale lunii martie să se întîlnească cu iubita lui soție Brîndușica. Ea revine printre noi an de an întruchipata plină de puritate, în fragilul
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/Varvara_magdalena_maneanu_m_varvara_magdalena_maneanu_1394610635.html [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
Mergeți într-o vizită și vedeți că cine deschide, fie vă îmbie, fie vă strânge grămadă inima, vă sperie și vă izgonește. În ce o privește pe Gabriela Firea, dacă ea este cea care deschide, chiar de-ar avea un sloi de gheață pe suflet oaspetele, restabilește fără apăsarea așteptării, pe loc, o căldură umană, o atmosferă de afectivitate, un mod de familiaritate ce dă încredere și apropie! Iată primarul pe care-l vrea orice comunitate și iată o dovadă a
UN CALCUL AL SUCCESULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1465663343.html [Corola-blog/BlogPost/364753_a_366082]
-
i se întoarce la loc. Finalul aduce cu sine și ambiguitatea specifică literaturii fantastice. Ceea ce părea a fi autentic se dovedește a fi fost numai un vis din care se trezește și află că în cădere se izbise de un sloi, leșinase și a fost pescuit cu greu cu ajutorul prăjinilor, că a făcut dublă pneumonie care l-a ținut timp de două săptămâni la limita dintre viață și moarte. Tot timpul aiurase ceva despre Crăiasa apelor, despre Radu și o crăpoaică
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de cioburi și de dealuri... Iar grofii, rromii, ungurimea, rușii, șvabii, Ovreii, aromânii, apatrizii ce vor pământul babii Și-al moșului din sate vândute pe hârtii Vor blestema blestemul de gheață-n ghețării... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de sloiuri? Ne ningi cu închisori din ziduri de la poluri, Ne congelezi de vii femeile și pruncii, Blestemul preoțesc l-arunci pe semnul crucii... Iar jaful de moșie, cu acte-n tribunal Sub ochii orbi ai legii ce vinde munte, deal, Pădure
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/Blestem_de_siberii_manifest_romeo_tar_romeo_tarhon_1329102198.html [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
să ia trenul din gara Ulmeni. Ca să ajungă la gară și înapoi acasă, trebuia să treacă Someșul de două ori pe zi, iarna pe râul înghețat, iar în celelalte anotimpuri cu barca sau cu podul plutitor, de multe ori printre sloiurile de gheață, cu noaptea în cap. Gândul că vom pleca în ceea ce era pentru noi o adevărată expediție, ne fura somnul și ne trezeam, sora mea Valeria-Ana și cu mine, dis de dimineață. Nu mergeam foarte des în pădure, deși
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/Miniexpeditii_in_padurea_chelintei.html [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > EMILIA, PRIETENA MEA Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 441 din 16 martie 2012 Toate Articolele Autorului Întregul peisaj se sufoca de alb. Uneori Dunărea era plină de sloiuri care făceau câte o mișcare fulgerătoare. Când unele dintre ele se loveau de mal sau de câte un ponton, scoteau parcă suspine de suferință prin capetele lor colțuroase... Spectacolul vizual și auditiv se cerea contemplat : imensitatea albului cât vedeai cu
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Emilia_prietena_mea_constanta_abalasei_donosa_1331964175.html [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
îți scârțâia sub picioare la fiecare mișcare. De rămâneai un moment în loc, auzeai de departe muzica zăpezii. Soarele privit în apa Dunării, părea parcă închis într-un cadran pe care încerca să-l rupă. Valurile mici cu zbaterea încetinită din cauza sloiurilor, îi refăceau de fiecare dată conturul în care aveau să-l țină captiv până spre sfârșit de martie. Drumurile toate erau acoperite de covorul alb al zăpezii uneori pufoasă, alteori colțuroasă, iar crengile copacilor parcă gemeau la cea mai ușoară
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/Emilia_prietena_mea_constanta_abalasei_donosa_1331964175.html [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
sunt mulți Cum e mamă, mierea, scoasă din prisacă Dulce, aromată, cu parfum de tei? Lumea este rea, viespile m-atacă Și piedut sunt mamă, doar între femei Cum e tată focul, ce te încălzește Iarna, pe când gerul ne îngheață sloi? Auzi fiecare, lemn care trosnește Dar nu ai ureche, să ne-auzi pe noi Cum se poate mamă, să suspini în noapte Când pe pernă capul, cu greu iți așezi? Chiar de sunt departe, mi-ești prezentă-n fapte Nu
CUM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1474482615.html [Corola-blog/BlogPost/384370_a_385699]
-
foca sudică elefant și foca antarctică cu blană. Corpul focii este fuziform (hidrodinamic am zice, similar cu forma aerodinamică a păsărilor). În apă și pe uscat, pentru deplasare, se folosesc de flippers. * Cum se căznesc micuții pinguini, sărind de pe un sloi de gheață pe altul... Parcă ar fi niște boboci anemici de rață. Cum își fac vânt în apă și se-aruncă pe țărm, ca niște misile de pluș! * Totul e legat în natură, interdependent. Dacă și animalele se bat pentru
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florentin_smarandache_1460801358.html [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
ruptă din rai. Este liniștea dinaintea facerii sau clipa de venerație de la deschiderea unei biblii, în care e scrisă doar geneza, noi unde suntem? Apă curată, se naște o silabă de cristal, încerc să îmbrac viața de la margini. Clipele devin sloiuri, iar sloiurile se sparg în stele, tu lovești, nu vreau să te pierd! Pășesc usor pe cărarea din epistole, pășesc cu grijă, să nu stric minunea unui veac de așteptare, te pretuiesc. Cerul deschide foi de timp, pe care le
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1485885061.html [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
rai. Este liniștea dinaintea facerii sau clipa de venerație de la deschiderea unei biblii, în care e scrisă doar geneza, noi unde suntem? Apă curată, se naște o silabă de cristal, încerc să îmbrac viața de la margini. Clipele devin sloiuri, iar sloiurile se sparg în stele, tu lovești, nu vreau să te pierd! Pășesc usor pe cărarea din epistole, pășesc cu grijă, să nu stric minunea unui veac de așteptare, te pretuiesc. Cerul deschide foi de timp, pe care le rupe fărâme
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1485885061.html [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
dus prin gerul groaznic tremurând de gol și frig C-un tupeu fatal obraznic, între noi zidind un dig. Nu-mi pot rupe dorul mare și iubirea ce-i purtam Dar privesc sperând în zare transformat în virus-spam. Inima (un sloi de gheață) bate răscolit prin piept Aruncându-mă-ntr-o ceață, dor pribeag, rănit adept. Vag instinct de conservare m-a lăsat uitat în timp Simt în piept durere mare, iarna-i rece anotimp. O pandoră-mi dă speranța de-a se-ntoarce
SIMFONIA UNUI AMOR UITAT ÎN STIGMAT DE CASANDRĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1462984187.html [Corola-blog/BlogPost/378510_a_379839]
-
afectiv în ea! Ani de zile învățase să devină mai bună, mai puțin egoistă, mai inventivă, mai... pentru el. O surprinsese atunci când începuse remarcile nefavorabile în legătură cu înfățișarea ei, dar și pentru asta făcuse multe. În zadar! Se izbise de un sloi de gheață refractar la comunicare în mod voit. Interpretase comportarea bărbatului ca pe o pedeapsă... o pedeapsă pentru propriile-i frustrări... Măcar să-i fi zis de ce merită sancționarea! Ori poate nu era vorba de vreuna?! Să nu fi fost nici
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1452412549.html [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
DOR.) Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Struguri de catifea, îmi umplu licoarea nebăuta, încă, Din cupă, ce jumătate-i plină cu veninul tău, Păstrat în pivniță inimii tale reci, ca sloiuri de gheață polara, Nici gând să poți, să o dezgheți, atât de rece e, și-atât de-amară. Cruste de mucegăi, se-adună, peste-a timpului scurs, Prin paharele vieții murdare, stropi de dulce-amar, Din vinu-ți nebăut de-atâta timp
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1396646863.html [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
din veac Și sfinxul moare cu-ncetinitorul Curg relele ca dintr-un sac Și nu știm ce ne-aduce viitorul Suntem de stele mai aproape Dar și mocirla e cu noi În care vin să ne îngroape Străini cu sufletele sloi Se poluează mările de oameni Se sinucid balenele pe maluri Se vând în stradă false idealuri Și nu mai ai cu cine să te-asameni A intrat deșertul în orașe, Pătrunde-n casă și pătrunde-n noi Dincolo de templele incașe, Se
SE UMPLE LUMEA DE NEOLOGISME de ION UNTARU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Se_umple_lumea_de_neologisme_ion_untaru_1348631748.html [Corola-blog/BlogPost/343850_a_345179]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > CAPITULARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sloiuri Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de
CAPITULARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Capitulare_george_nicolae_podisor_1329548640.html [Corola-blog/BlogPost/346777_a_348106]
-
de cioburi și de dealuri? Iar grofii, rromii, ungurimea, rușii, șvabii, Ovreii, aromânii, apatrizii ce vor pământul babii Și-al moșului din sate vândute pe hârtii Vor blestema blestemul de gheață-n ghețării... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de sloiuri? Ne ningi cu închisori din ziduri de la poluri, Ne congelezi de vii femeile și pruncii, Blestemul preoțesc l-arunci pe semnul crucii... Iar jaful de moșie, cu acte-n tribunal Sub ochii orbi ai legii ce vinde munte, deal, Pădure
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Doliu_alb_peste_oras_grupal_romeo_tarhon_1391157028.html [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
pe Adam Eva heruvii serafii - iar la urmă a râs - vesel ca un copil - aplecat peste ghizdurile înalte ale Întregii Creații STRĂINILOR DE DACIA sleios străin obraznic - tontoroiul îl joci peste strămoșul sfânt mormânt: e joc de crimă jaf - inimii sloiul cu care-mi zgârii duhuri din pământ tot Kogaionul l-ai trezit - smârdoare! când mi-ai pocit limba din Soare și Cuvânt: mii tarabostes au ieșit din floare sub hore calcă strâmbu-ți legământ opriți din ceasuri - zeii-apasă-opinca: din șarpe negru
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adrian_botez_1421881231.html [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
frici, mai scuturăm perdeaua La geamul viu al iernilor din noi, Înghesuiți în vechiul mușuroi, Ce-și cară fericirea cu ocaua. Prin visele-adunate în convoi, Sulemenim ades cu bidineaua (Strângându-ne la zâmbete cureaua) Și soarele, pe chipul său de sloi. Degeaba imităm caligrafia Destinului, în vechiul său zapis! Oricâte ploi ne-ar stoarce fantezia, La poarta nopții nu-i nimic de zis, Când din cenușă s-a „născut” mumia Infernului cu iz de Paradis. (din volumul "Suflete de ceară", Editura
ATINȘI DE FRICI, MAI SCUTURĂM PERDEAUA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1489228701.html [Corola-blog/BlogPost/375696_a_377025]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TARIFUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Frigul ce de-afară vine - Giulgiul nopților de iarnă Se așterne peste mine, Sloiuri peste inimi toarnă. Singur mi-s uitat de lume Și-nghețat în sentimente, Iarna are-un vag renume De depresii impertinente. Te-aș ruga iubită doamnă Să revii din nou la mine; Ai plecat încă din toamnă Tu, femeia lui oricine
TARIFUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1427212305.html [Corola-blog/BlogPost/357780_a_359109]
-
gri a lui arcadă... Octombrie-și cade ploaia... gri în stradă ! Aer îngreunat de-atâta gri. Topirea plumbului apasă greu pe noi, Privirea noastră-ncepe-a adumbri De-atâta gri de plumb, griul de ploi... Octombrie-și cade ploaia... rece sloi . În zare, vârf de munte e în gri . Coroană de oțel duce pe a sa frunte. Roca mângâie brazii-ncepând a aburi, Dantela Geei fiind zeilor punte... Octombrie-și cade ploaia... să-i înfrunte . 13 oct 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică
OCTOMBRIE-ŞI CADE PLOAIA... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1444718678.html [Corola-blog/BlogPost/382305_a_383634]
-
bateți potcoviri de stele și din vise Să zămisliți, la doruri, un toiag Pentru cărări ce nu pot fi ucise. Viorel Gongu Mai lasă-mă... Îți scriu de-ntâmpinare și risipă, Când zarea dintre noi adoarme stinsă Dar zimți de sloiuri mușcă din aripă. Iar zgomotul e-o liniște învinsă. Mai lasă-mă să-ndur descumpănirea, Sutana nopții ne ascunde-n poală Uitarea mai profundă ca orbirea Apoteoză-n cer pictat cu smoală. Îți scriu de mângâiere și de luptă, Metafora
SA NU-L UITAM...CELE MAI FRUMOASE POEZII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 by http://confluente.ro/ioana_voicila_dobre_1407690204.html [Corola-blog/BlogPost/366485_a_367814]
-
mi-a rămas suflet de-o glumă - dar și-aceea-n rate... CONSTATARE au rămas pitici și munții de-atâta osândă venerabilii-au dat lumea naibei în orândă păsări se târăsc cu viermii îngroșând noroiul ceru-i scufundat sub luturi delirându-și sloiul licărește putregaiul peste bărbi de sfinți plouă-n două cu pucioasă florile-au dat dinți doar moroii - neamuri ploii stau posaci pe mal cântecele și scaieții se scurg la canal... clănțănit de stele rele zbate prin tufiș circul lumii se
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu veți putea să-mi răstigniți cuvântul Nici la altar păgân, nici în scripturi Și nu-mi veți mai răstălmăci nici gândul Aproape mort din mine, în torturi! Sunt ca un sloi de gheață ce descrește Spre limită pastișelor de azi Și-acesta doar în mine se topește Până la rădăcinile de brazi. Pereții mi-i zidesc în detestare, Fereastră fumurie de pământ Îmi va păstra lumină asta mare, Pe care numai eu
GLOANŢE DE ARGINT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1475209782.html [Corola-blog/BlogPost/371433_a_372762]