617 matches
-
scumpă lui soție într-o floare de primăvară din fosta ei împărăție. Anul, fratele mai mare al lui Mărțișor, după înfocatele rugăminți ale tânărului îndurerat s-a milit de ascesta și i-a îndeplinit dorința. A transformat dintr-o suflare sloiul de gheață într-un gingaș ghiocel. De atunci tânărul Mărțișor este bucuros că în primele zile ale lunii martie să se întîlnească cu iubita lui soție Brîndușica. Ea revine printre noi an de an întruchipata plină de puritate, în fragilul
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
câțiva milimetri, fiindcă vântul adormise și el odată cu ploaia, a fost izbit în dosul palmii de la mâna dreaptă, între degetul inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui nuc prizărit în livada prunilor, apoi a strigat cu glasul pierdut la Florica, o
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
se târî spre ușă și, tot după vreo două clepsidre, reveni aducând pe umeri un fel de buștean cu formă de om. Doar că avea culoare prunei coapte. Era, constată Deceneu, într-adevăr Huni, marele preot egiptean, însă acum înghețat sloi. Marele preot hiperboreu luă măsuri de urgență! Îi mai cârpi indolentului Rocar vreo două palme, însă fără efecte vizibile asupra vitezei de mișcare, puse o țundră de blană peste bietul Huni și începu să-l reanime turnându-i pe gât
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
Eram un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de respirații visam la ziua-n care, fâlfâitul aripilor neajutătoare... ar fi devenit un zbor, spre furtuni de nisipuri calde. Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada îngheța în rânjetul meu. sursa foto: internet Referință Bibliografică: O viață cu gust de zăpadă / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1286, Anul IV, 09
O VIAŢĂ CU GUST DE ZĂPADĂ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349914_a_351243]
-
rușine Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și ciripesc de tremur ca să scape. În urmă vine seara. Ziua trece. Fatalitatea albă înnoptează. Fântâna-și face sloiuri apa rece Sub geruri viața agonizează. *** Referință Bibliografică: E răstignită chiciura pe brazi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349937_a_351266]
-
Să îndulcim cu-n vers amarul, Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm, Din vise să-mblânzim coșmarul Și-apoi, cu stele, să brăzdăm Iubirea-n cea mai pură formă, Iubirea-n haine de smarald, Cea care viața îți transformă Din sloi de gheață-n suflet cald. Să investim în banca vieții Un sentiment nou apărut, Ne dăruit publicității, Născut numai dintr-un sărut, Pe care n-ai cum să-l ascunzi, Pe chipuri să stea încrustat, Fără vreun credit sau dobânzi
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
Marin Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXVII Iarna la Moș Vreme Pe împărăteasă o cuprinsese un sentiment de frică. Ea avea puteri supranaturale și putea să facă tot felul de vrăji, transformând sloiuri de gheață în stafii, oameni în insecte, flori în pietre și invers. Putea dintr-o suflare să facă palate sau un palat să-l transforme într-un sloi de gheață. De altfel, cu aceste puteri reușise să pună stăpânire pe
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
avea puteri supranaturale și putea să facă tot felul de vrăji, transformând sloiuri de gheață în stafii, oameni în insecte, flori în pietre și invers. Putea dintr-o suflare să facă palate sau un palat să-l transforme într-un sloi de gheață. De altfel, cu aceste puteri reușise să pună stăpânire pe această țară. Cu aceste puteri își însuflețise slujitorii, transformând stafiile de fum și abur care pluteau peste ghețurile din Țara Vânturilor Veșnice. Cu forțele ei de vrăjitoare amețise
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
pe Adam Eva heruvii serafii - iar la urmă a râs - vesel ca un copil - aplecat peste ghizdurile înalte ale Întregii Creații STRĂINILOR DE DACIA sleios străin obraznic - tontoroiul îl joci peste strămoșul sfânt mormânt: e joc de crimă jaf - inimii sloiul cu care-mi zgârii duhuri din pământ tot Kogaionul l-ai trezit - smârdoare! când mi-ai pocit limba din Soare și Cuvânt: mii tarabostes au ieșit din floare sub hore calcă strâmbu-ți legământ opriți din ceasuri - zeii-apasă-opinca: din șarpe negru
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
o azvârl cu biciul pe fereastră!” În fine, baba FRIGUROASA era înfofolită cu șapte broboade peste care mai avea o căciulă cu urechi. Din broboade abia își făcea loc un nas borcănat, cu brumă la nări, iar la gură două sloiuri de gheață. Avea pe ea nouă cojoace, de arăta ca un cubuleț bondoc, împiedicându-se de ele când le târa prin zăpadă. Dar ițele împărăției le țesea Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor armatelor sale, de care ascultau
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea, marea era una și aceeași cu zarea... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Caracatița timpului, poem de Al.Florin
CARACATIŢA TIMPULUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366000_a_367329]
-
prezentă însăși securea are coadă din lemn inima noastră este arborescentă nu o răni, nu-i lăsa, te rog, niciun semn în ea stau scrise cuvinte de viață de moarte ea nici nu vrea sa audă n-o transforma în sloiuri de gheață... cu iubirea ta pe veci se inundă ea, încă e vie, iubește! Referință Bibliografică: Copacul în frac / Roberta Sanders : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Roberta Sanders
COPACUL ÎN FRAC de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366020_a_367349]
-
cum stă chestiunea cu vrăjitoarea cea rea. Viscorilă și Nămețilă se uitară ca blegii unul la altul. Șeful le luase caimacul. Împărăteasa privi mândră la generalul ei: - Vai, sunt încântată de faptele tale vitejești, generale! Meriți cea mai înaltă decorație: “Sloiul de gheață cu filigran de aur și colan”. Împărăteasa făcu un semn și slujitorii îi aduseră pe o pernă roșie măreața decorație: un colan de aur suflat în pulbere de diamante, de care atârna un sloi de gheață într-o
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
cea mai înaltă decorație: “Sloiul de gheață cu filigran de aur și colan”. Împărăteasa făcu un semn și slujitorii îi aduseră pe o pernă roșie măreața decorație: un colan de aur suflat în pulbere de diamante, de care atârna un sloi de gheață într-o montură cu filigran de aur. - Apropie-te, eroule! îi zise împărăteasa luând colanul pe care îl agăță de gâtul gros al generalului. Și îi sărută fălcile dolofane. Viscorilă și Nămețilă se zgâiau ca tâmpiții la această
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
credincios numai stăpânei mele, Primăvara! - Aaa! răcni turbată împărăteasa. Dușman nenorocit! Îmi calci împărăția, mi-aduci o veste rea, iar eu, ca o nebună, doresc să-mi fii iubit? În temniță cu tine! Nu știu ce mă reține să te prefac în sloi afurisit. L-ar fi strâns de gât, l-ar fi biciuit cu harapnicul dintr-o suflare, l-ar fi prefăcut într-un bolovan de gheață, sau de piatră, sau într-un vierme pe care l-ar fi înghețat, apoi l-
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
pentru-a putea pricepe Cum vine iarna, plină de zăpadă, Cum norii vor, din nou, pe noi, să cadă, Cum e ninsoarea și de unde-ncepe. Devine toamna, repede, corvoadă, Când gerul se zorește să ne-nțepe Cu țurțuri și cu sloiuri, cu-alte țepe, Mereu e pus pe ceartă și pe sfadă. Iar anotimpul vine-n mare grabă Și își întinde toată stăpânirea, Voința noastră este tot mai slabă, Ni se topește-ncet împotrivirea. Nimic nu spune, nici nu ne întreabă
ASEDIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365421_a_366750]
-
vrut, să-l vadă nervos, să spargă farfurii, să-și descarce sufletul, să alunge frustările. În loc de asta găsise un soț: calm, rece, calculat,cu mintea limpede. I-a oferit o lecție. Bănuia că undeva sub bunătatea lui, se afla un sloi de gheață, care ținea mai mult la aparențe, decât la fericirea lor. Șerban, considera că o căsătorie odată încheiată prin ”da-ul” spus în fața ofițerului stării civile, este pentru totdeauna, iar cei doi să facă toate sacrificiile, pentru ca aceasta să
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
bateți potcoviri de stele și din vise Să zămisliți, la doruri, un toiag Pentru cărări ce nu pot fi ucise. Viorel Gongu Mai lasă-mă... Îți scriu de-ntâmpinare și risipă, Când zarea dintre noi adoarme stinsă Dar zimți de sloiuri mușcă din aripă. Iar zgomotul e-o liniște învinsă. Mai lasă-mă să-ndur descumpănirea, Sutana nopții ne ascunde-n poală Uitarea mai profundă ca orbirea Apoteoză-n cer pictat cu smoală. Îți scriu de mângâiere și de luptă, Metafora
SA NU-L UITAM...CELE MAI FRUMOASE POEZII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/366485_a_367814]
-
se bucura când vedea că ceea ce rămâne sunt forme care se prind ca și niște rădăcini pe pământul afânat. Acum mâinile lui tremurânde încercau să o aducă la piept pe ființa care i-a dat viață și care acum era sloi. Colegii de clasă se uitau când la sicriu, când spre căsuța de unde scoseseră moarta. Era mică, doar cu o cameră și un holișor îngust, cu două geamuri și ele destul de mici, la care, în loc de sticlă, era un celofan zdrențuit. Ce
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
energia-mi creatoare când soarele răsare-n zare... Prietenoasă, creativă, captez atenția oricui, sunt despotul prietenos sau arogantul ce-și înclină balanța în favoarea lui. Pot fi tot ce-mi propun în taină, când am resursa necesară. Sunt rece ca un sloi de gheată emoții nu-mi citești pe față. În clipa când aleg bărbatul, voi străluci ca briliantul, sunt caldă, fină, senzuală și receptiv pasională. Rămas-am singură în cușcă... atenție, leoaica mușcă! Motto: Oamenii, faptele și lucrurile au o singură
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
zboară fulgii, Iar cei cei mai dulci se-aștern în rime, pare-mi-se, Ningând cu vată ca de zahăr templul Rugii... Sunt avalanșa care vine către voi, Sunt valurile înghețațe ale mării, Sunt bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă
CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346576_a_347905]
-
drumul la lupi să iasă-n drumul mare În haite adunați, să urle a-nfometare Ai pripășit tot nordul cu oastea lui de ger Hain să se împlânte în blândul nostru cer Te-ai prăbușit în ape, le-ai prefăcut în sloi Și-ai omorât și mieii fătați în grajd, de oi Și cât ne-am mai dorit o iarnă fermecată Cu zurgălăi, cu frâie și pârtii lungi de vată Cu fulguiri domoale și chiote pe deal Cu sănii înaripate și nechezat
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
tăceam, tu mă sorbeai din ochi Și toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă Și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă Și toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea Să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta Și ți-ai promis să te lași de sculptat. Ți-ai cumpărat vopsele și un șevalet, Să găsești alte modele
VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346717_a_348046]
-
CANDELĂ-N NOAPTE Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 733 din 02 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului E iarnă pe dealuri, e iarnă și-n noi Iar floarea din suflet îngheață și ea; Amurguri se zbat prinse-n recele sloi, Fuioare de dor cufundate în nea. Aprinde o flacără-n inima ta, Să pâlpâie-n spuza durerilor vechi, Agață-mi speranța în colțuri de stea Ori leagănă-mi vise-n pământul străvechi. Aprinde bujorii-n sfielnicul dor, Cutremur de patimi
CANDELĂ-N NOAPTE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345692_a_347021]
-
rușine! Zadarnic niște vrăbii se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și ciripesc de tremur ca să scape. În urmă vine seara. Ziua trece. Fatalitatea albă înnoptează. Fântâna-și face sloiuri apa rece Sub geruri însăși viața-agonizează. *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: E răstignită chiciura pe brazi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352216_a_353545]