1,517 matches
-
a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o chestiune de noroc. Suprasărăcia este presărată din abundență cu legende, care cu timpul se transformă În miturile suprasărăciei. Să-l luăm de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și nimic nu te poate opri de la gândul răzbunării. Are destule resurse. Dacă s-ar fi Întors smerită călcând treptele din lemn, date cu baiț roșu, te-ai fi bucurat. Îți dai seama că vei lăsa fără viață cuvintele dacă vei continua să ameninți, și să gândești numai răul. Aminește-ți ce frumoasă era când pântecele se rotunjise binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochiul mereu treaz al Divinității. Mai sunt și corurile de cerșetori care mișună cu iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
milioane, dar o să le facă alde Oprișan, Mischie, Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, firește nu înainte ca premierul Năstase să dea casei lui Dumnezeu suta de milioane înmulțită în Parkul Dracului. Văz în fața ochilor, ca pe-o icoană, chipul smerit al lui Vanghelie de la 5 venind să-și mai facă o pomană și cu Biserica. Pentru toți aceștia, și mulți alții ca ei, Catedrala va fi Viloiul cel Mare, în care nu stă nimeni. Sunt destui cei dispuși să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care provoacă anxietatea. Depresia dispare. E un progres al regresului, să recunoaștem, Iordana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gând; obrajii scrijeliți de vânt piatra de moară macină bobul de grâu în intenția plugarului, piatra de om ține evidența desfrunzirilor în grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din inimă să ardă, norii din suflet să plouă. Am fost în casa ta, Doamne, nu m-ai văzut. Biserica era plină de Sfinți, de Îngeri, Cuvioși, Arhangheli, Mucenici și mai erau în casa ta, Doamne, câteva cete de demoni smeriți și mai erau niște hoți, tâlhari, desfrânați, farisei. Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că este atât de ușor să fii cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe de rost." Ce să le spun? Posibil că aici nu ajung ziarele, curent electric nici atât, chiliile sunt luminate de candele. Nu văd nici un cablu, nici un stâlp de telegraf. Adevărul este undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și smerit, purtând în mâini un lanț. El însuși a legat strâns gâtul Satanei, apoi mâinile la spate, l-a azvârlit în tartar, i-a pus piciorul sfânt peste grumaz și i-a zis: Toată vremea aceasta ai făcut multe rele; n-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Am încetat să mai plâng... îmi revenise vederea, dar nu-mi mai păsa dacă văd sau nu. De atunci am mers mereu cu tatăl meu după El. "Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este ușoară" spunea El. Nu mi-a venit să cred. Cum adică, noi suntem oameni liberi, n-am fost niciodată sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un "bună ziua" smerit, omul de serviciu depuse cu băgare de seamă paharul lângă sticla cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic să iasă. Dar, în momentul când trecu pe lângă Tarbacea, acesta își ridică fulgerător în aer mâna stângă, în care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ignoranță, au determinat ca, la destule case din Huțulie, portretul lui Franz Ioseph, frumos înrămat, să fie păstrat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare, încă multă vreme după căderea Imperiului, primind, în fiece zi de sărbătoare, ruga smerită a pământenilor. Totuși, prea cucernicul a admis ideea că a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în timp ce încerca să dosească într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc alb, fără de viață. Părintele și-a revenit numaidecât, dar nu înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de credeai că Dumnezeu nu are varianta desconsiderării rugii sale punctuale. După ce poruncea pentru fiecare în parte ceva, vocea devenea potolită și se ruga ca și cum ar mărturisi, smerit, ultima sa dorință: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei noastre, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre trebuie să zboare pe lângă cuib, Doamne! Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
porți patria pretutindeni; că tricolorul Ți-i drag și-Ți este mamă și tată în clipele supreme; că el Ți-i leagăn și mormânt; nădejde și reînviere!... Moartea Ta, Erou Necunoscut, fu învierea unui neam întreg, care astăzi și-ntotdeauna smerit se-nchină înaintea mormântului Tău, și ca vestalele neadormite, de-a pururi va priveghea, să nu se stingă flacăra sacră și lumina nădejdilor noastre de la căpătâiul mormântului Tău, mormânt singuratic și modest precum a fost și viața Ta!... În Tine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se revarsă nădejdile de mai bine și năzuințele înalte! Pe Tine Te slăvește cerul și Ți se pleacă pământul Românesc! De Tine se cutremură dușmanii și se-nfioră văzduhul! Poporul român închinându-se înaintea sfântului Tău mormânt, Te roagă cu smerită evlavie: Străjuiește, veșnic, destinele neamului nostru! Insuflă-ne virtutea tăriei în vremi de primejdie și coboară-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale care ne duse la biruință! De-a pururi, fii slăvit Tu, Eroul Necunoscut și Arhanghel al națiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
încă nu s-a scris. El obișnuiește să spună așa: Fiecare experiență și fiecare întâmplare își au locul și timpul lor. Trebuie doar să te afli acolo. Când în cele din urmă sosește, mănâncă repede și neglijent, fără acea atenție smerită pe care o merită de fapt mâncarea făcută de Eva, apoi pleacă iute să scrie la calculatorul din odaie. Adeseori simt o mare îngrijorare pentru Manfred și existența lui nestatornică. El trăiește ca și cum timpul ar fi prea scurt, lumea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10). Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viața și mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect, ci ca Persoană liberă, smerită și iubitoare, deoarece Fiul Se dăruiește Tatălui prin ascultare smerită și Se dăruiește oamenilor prin iubire milostivă, vindecând orice boală și orice neputință din popor și iertând păcatele celor care se pocăiesc. Întruparea, scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
la noi” (I Petru 1, 10). Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viața și mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect, ci ca Persoană liberă, smerită și iubitoare, deoarece Fiul Se dăruiește Tatălui prin ascultare smerită și Se dăruiește oamenilor prin iubire milostivă, vindecând orice boală și orice neputință din popor și iertând păcatele celor care se pocăiesc. Întruparea, scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea Așadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive și smerite a
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
ascultare smerită și Se dăruiește oamenilor prin iubire milostivă, vindecând orice boală și orice neputință din popor și iertând păcatele celor care se pocăiesc. Întruparea, scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea Așadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive și smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne‐a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălțăm la El, la viața cerească. De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S‐a
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
asupra Sa, prin împreuna‐pătimire patimile fiecăruia, și până la sfârșitul lumii pătimește mistic pururea pentru bunătatea Sa, după analogie cu pătimirea fiecăruia. ”3 Sensul vieții se descoperă prin dăruirea de sine Prezența tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci și smeriți, „în acești frați prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37‐40) se explică prin iubirea Sa milostivă și smerită pentru fiecare ființă umană. Taina omului‐frate ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
Matei, introducere, traducere, indici și note de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 584. 5 Ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic astăzi la noi și prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neaju torați. Prin urmare, mai ales în aceste zile, să urmăm îndemnul „colindului sfânt și bun”: „Și-acum te las
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
a unei statui cu alta. Existența simbolică, în efigie, cea care prelungește o prezență determinată, și cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva insemnelor, a statuilor
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
Cum așa, nu sunt bani?! Dar rrromânii noștri verzi care se bat cu pumnul în piept la televiziunea liberă că vor ridica o biserică pentru fiecare victorie a echipei de fotbal favorite, aceștia ce fac cu banii?! Am întrebat o smerită față bisericească, la un parastas oarecare, mai mult ca să știu și eu cum raționează biserica, am pus, așadar, întrebarea aceasta naivă: " - Părinte, e permis ca hoții să ridice biserici?" Mă refer strict la hoții de drumul mare, la tâlhari, la
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]