330 matches
-
rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim?! Un coate-goale! Un sărăntoc! Un măscărici obraznic!... Auziți: "Moșia mea e spada!" Unde s-a mai pomenit boier fără moșie?! se slobozește Negrilă. Îi mai smintește mintea și grecoteiul de Zamblako Comnenul, cum că niște "înțelepți din vechime" cică ședeau într-un butoi și propovăduiau că toți oamenii, ar fi chipurile egali! scuipă Isaia cu scârbă. Grecoteiul aista nu-i întreg la minte. Îl smintește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai smintește mintea și grecoteiul de Zamblako Comnenul, cum că niște "înțelepți din vechime" cică ședeau într-un butoi și propovăduiau că toți oamenii, ar fi chipurile egali! scuipă Isaia cu scârbă. Grecoteiul aista nu-i întreg la minte. Îl smintește și pe Vodă, parcă nu-i el smintit îndestul. Aiștea-s nebuni de legat! întărește Negrilă scuipând și el, cu sete. Boier și țăran ne bagă în aceeași oală! De-om merge tot așa, boierimea moldovană să-și cânte prohodul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ușii mi s-a pus un nod în gât și mi-a venit să urlu de furie neputincioasă. În fond, de mult ar fi trebuit să mă aștept la asta. Și încă mă număr printre cei norocoși. Alții s-au smintit. Mama celor doi veri ai lui Șaga care învățau la Pitar Moș se duce la botezuri și la nunți împreună cu servitorii și îi îndeamnă: „Spuneți-mi Jeanne“. Alta repetă întruna: „Bărbatul meu, bijuteriile mele, banii mei“. Eu, slavă Domnului, sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce a fost mai frumos și mai folositor omului, fusese deja adunat de bunii noștri buni. Mai departe s-au fost duse numai daruri de ispită, aur, argint, rubine și mărgăritare și alte bogății care au menirea mai mult să smintească firea omului decât s-o înfrumusețeze. Daruri pe care moșii noștri Cârțâroșeni n-au pus niciodată preț. Iar Prea Marele nostru Dumnezeu, văzându-se cu mâna goală S-a întors necăjit din drum și S-a ridicat din nou la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-al veacului sfârșit.” Iar Iisus a glăsuit: „Dragii Mei, vor fi războaie, Om pe om o să despoaie, Neam cu neam o să se bată, Nu va fi sfârșitu-ndată, Lipsuri, boale - o grămadă Peste oameni au să cadă. Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci, S-o răci de tot iubirea Și-o spori nelegiuirea, Frați ucide-vor pe frați, Fii vor omorî pe tați, Foc se-ntinde peste lume Și durere fără nume Care n-a fost de când
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și-n eshaton Mesia a venit și evreii au crezut că-i Socrate! Cel puțin la această concluzie parțială ajungem dacă citim motivația din Talmud referitoare la răstignirea lui Iisus: "L-au crucificat în ajunul Paștelui pentru că practica vrăjitoria și smintea pe Israel" (Talmudul Babilonian, Sanhedrin, f. 43a). Este oare întâmplător că un alt evreu al vremurilor noastre, Kafka, a scris că Mesia va veni când n-o să mai fie nevoie de El? Dacă n-au avut nevoie de El acum
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la orizont, că utând cerul stelelor fixe, în vreme ce Stolz sfârșește cântând (prost) la vioară, în salonul conjugal. O boală letală: vanitatea Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Lovește în proști (care devin fuduli) ca și în deștepți (care devin proști). Smintește, în egală măsură, pe urâți și pe frumoși, pe talentați și pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de dileme. Și educatorul, și cel educat trebuie să accepte un set de reguli, un fond de geometrie, fără de care orice efort modelator devine o negociere sterilă, o subtilă coreografie a neputinței binevoitoare. Permisivitatea practicată orbește sfârșește prin a-i sminti și pe pedagog, și pe învățăcel. La limită, actul formativ însuși poate fi pus, dilematic, sub semnul întrebării, cu rezultatul unei generale destructurări. 5. Când e vorba de onoarea proprie. Comportamentul nedemn, necinstea, slugărnicia, sperjurul nu pot fi justificate prin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
șarpe. Se leagă mușcătura între două lespezi de piatră, după ce s-a presărat pe ea soc pisat. Nedormire (insomnie). Se bea înainte de culcare o ceașcă cu apă în care s-au muiat flori sau capsule de mac roșu. Obrinteală. Se smintește făină de cucuruz în apă rece, iar terciul obținut se aplică pe locul inflamat. Se leagă cu lână neagră nespălată. Vara, cînd dă frunza de curechi, se poate întrebuința și aceasta. Oftică. Hrean amestecat cu miere de stup se unge
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
deasupra unui ceaun cu lapte clocotit. Aburii din ceaun pe care-i inhalează bolnavul fac șarpele să coboare din foalele acestuia și să coboare pe gură afară. Smintirea laptelui. Dacă rândunele în sbor trec pe sub burta vacii, laptele acesteia se smintește. Atunci, în diminețile următoare vaca se va mulge cu mâinile nespălate și o ceașcă se dă pe râu. Dacă laptele se serbezește în continuare, se dă pe râu, mulsoarea din trei zile de vineri consecutive. Sperietură. Copilul se vindecă de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mult decât îndoielnică, era „anormală“ - tot ce-i tipărit e minciună, așa se spunea. Cât despre scrisul cărților, era mai periculos ca o boală. Mama îmi explica de ce e îngrijorată: e lucru știut că de la scris omul ajunge să se smintească. Pe deasupra, ei îmi mai și finanțau scrisul acesta despre trecutul meu și împotriva prezentului lor, plătindu-mi chiria și mâncarea la oraș.Faptul că scriam le distrugea iluziile pe care le aveau despre viitorul meu, spulberând perspectiva oricărei „profesiuni“ onorabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
electorale pe d. vornic Scarlat Roset, apoi [...] au ales deputat dintre proprietarii mari acestui district pi D. vornicii Petru Mavroeni și Nicu Catargi. Alegirea s-a desăvârșit în cea mai mare liniște și adunarea s-a disfăcut fără a se sminti cât de puțin buna orândueală. Sara, doi din membrii consiliului municipal di aice, urmați de o numeroasă cîtime de cetățeni, între care erau și mai mulți proprietari d-ambele clase, veind la otelul d. deputați, i-au urat cu strigăte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al veacului sfârșit Iar Iisus a glăsuit: - Dragii mei vor fii războaie Om pe om o să dispoaie Neam cu neam o să se bată Nu va fi sfârșitu-n dată Lipsuri, boală o grămadă Peste oameni au să cadă Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci! S-o răci de tot iubirea Și-o spori nelegiuirea Frați ucide-vor pe frați Fii vor omorî pe tați Foc se-ntinse peste lume Și durere fără nume Care n-a fost de când
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
care au refuzat să mai intre în Sfânta Mănăstire, considerând solicitarea Sfințiților Părinți drept un afront personal adus la ce?... Au considerat, probabil, inutilă intrarea lor în Sfânta Mănăstire Secu, într-o ținută decentă, tocmai pentru că misiunea lor de a sminti, era astfel eșuată? Sunt mulți cei care fac neorânduială în Sfânta Biserică, uneori sau, mai ales, în timpul Sfintei Liturghii, provocând sminteala celor evlavioși, provocând confuzie în rândul celor care intră pentru prima dată în sfântul lăcaș, provocând o stare de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
să vă temeți: Temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți.” (Luca 12, 4-5). Cine să fie, oare, cei care au această putere? Cei care smintesc și trupul și sufletul. Cu privire la acești cumpliți ucigași, Mântuitorul este foarte categoric: “Și cine va sminti pe unul din aceștia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
gheenă; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți.” (Luca 12, 4-5). Cine să fie, oare, cei care au această putere? Cei care smintesc și trupul și sufletul. Cu privire la acești cumpliți ucigași, Mântuitorul este foarte categoric: “Și cine va sminti pe unul din aceștia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare.” (Marcu 9, 42). Practic, uciderea sufletească presupune din partea făptuitorului
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
a risca triplarea prețului de cost al mărfii printr-un surplus la transport, presupunând că ar exista căi de comunicație practicabile cu portul aflat în stadiul de proiect? Unde sunt nesăbuiții ce vor construi acest port și populația maritimă destul de smintită pentru a-l locui? Un port între Odessa și gura Sulinei, acest șenal al porturilor de pe Dunăre! România pretinde deci să rivalizeze pentru comerțul pe Marea Neagră cu Rusia și să-și facă ei înseși concurență! Într-adevăr, am crede că
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu se va ridica vreodată la altitudinea sa, chiar dacă, într-adevăr, tendința faptică a epocii coduce tocmai la forțarea cu mijloace exagerate a metamorfozei. Se exagerează cu aceste exagerări, decalaje, metamorfoze. Nimic senzațional. S-ar rușina și Prometeu. S-a smintit ordinea lucrurilor: creatura devine creator. De ce nu? Unii numesc asta nihilism, în ideea că ordinea morală a lumii și a omului nu mai este ea însăși fundamentabilă moral. Ar fi foarte grav dacă ar fi așa. Dar și vid de-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Domnul Hristos, pe oricine le poftea și venea ca să le ceară". Desigur, îmbrățișarea fără rezerve a seducției reificate nu este lipsită de consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însă copil din flori". Neavând avere, flăcăul nu se poate căsători, astfel că singura posibilitate rămâne moara lui Călifar. Monologul tânărului, înregistrat cu fidelitate de narator, este un amestec de naivitate și de infatuare specifice vârstei: "Ce vorbă! Să te smintești când ai vedea înainte-ți prăpăd de comori și de odoare. Numai să le simt în mână, că știu eu cum să mă port și cu Călifar, și cu stăpânu-său...". Spontan, decide ca, a doua zi, să meargă drept la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
poarte ca niște nobili ce sunt"29, (contextul este de această dată o apologie făcută de Steinhardt Mântuitorului Iisus Hristos). Sau (în alt loc): Când Don Quijote le spune țăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că țăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind și el "creator", ca și al Tatălui (Facere 2,19), castelul cârciumă s-a și făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e. În virtutea dumnezeeștii
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
iubirii ca sursă de tristețe și suferință teribilă, tonul amar-dulceag, tânguirea, jeluirea cu retorica ei arzoasă, la care P. adaugă, ici și acolo, săgeți iuți, ironice. Rude peste veac - „cânticele țigănești” ale lui Miron Radu Paraschivescu. Pentru că piesele adunate „se smintise din calea lor”, editorul intervine, inventiv și cu un bun instinct, în recuperarea clarității și cu deosebire în plasticizarea expresiei. Același vers fluent și un duh al exuberanței verbale în mai toate cărțile populare pe care le prelucrează: Hristoitie au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
supusă cercetărilor psihologice, invențiunilor romanești... Eroul X, handicapat, împingând lucrurile până la limita lor umană. Deci, o sursă neîntreruptă de devieri care de care mai ascunse, mai spectaculoase ca sens, redus la auto-denunțătoare a insului spre final, care se alienează, se smintește. Se vede după stilul relatărilor din ce în ce mai dure și mai confuze... Singura realitate, complet transformată, prelucrată, în raport cu cea fizică, normală, rămâne glasul, rămâne vocea omului... După cum consideră, în felul său, însuși R. M. Alb�r�s: îDacă omul nu mai crede
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
Cronicar Adevăruri, neadevăruri Seria de atacuri smintite la adresa Uniunii Scriitorilor și a conducerii sale continuă netulburată. Se aruncă pe piață, cu seninătate, cele mai cumplite acuzații fără acoperire, se scormonește inacceptabil în viața personală, se colportează, se mistifică, iar neadevăruri strigătoare la cer se lansează în spațiul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]