332 matches
-
închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin transsexualism, cavalerul propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie de rubin, codoșii susurau despre albeața cărnii tale,/ neguțătorii chicoteau la lună,/ moartea se strecura în mine cu dantele venețiene și mă înveșmînta./ Eram cavaler ponosit
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
nu mai știu ce-i flutur supt de-o floare Praf de tocilă-a adormit pe lucruri Tot răvășind marfare hălți buclucuri Gigante mure giugiulite-n ruguri Și greu mirositor melcul bolește Împotmolit în aerul ce-mi crește Din brusturii smintiți pîn'la fereștre Ci eu rîvnesc să-mi cazi la preș de seară Iubito caldă-n șold și-n subsuoară Și-n gură cu saliva legendară Și să-mi împingi cu sfîrcurile negre Pe pagini pîrjolite-n clăi de veghe Gîndul
Cinci terține pentru Cecina (variantă) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15495_a_16820]
-
răspunse pe loc regele. - Puteți indica, vă rog, pe cel care stă în spatele acestor, citez, "mîrșave calomnii"?, mai întrebă Sfinxul mieros. Aici Oedip reflectă puțin: "dacă voi declara că e Tiresias, voi mînia poporul prost, care îi iubește pe profeții smintiți; dacă voi spune că e Creon, îi supăr pe nobilii care îl susțin pe nemernic, dacă spun că e Antigona, le înfurii pe feministe care o adoră pe sclifosita aia de fie-mea. Să răspund în doi peri "omul", așa cum
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
direcție opusă o vreme prin masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
înfometate, nu l-au iertat. Până să îl ridic dintre dânșii, porcii-i înfulecaseră o ureche. Cine se zvârcolește mai tare ca tine? Cine suferă, cine se dă de ceasul morții, cine e mai orb decât tine, mai vanitos, mai smintit? Stricăciunea îți lucrează în oase și nu-i nimeni pe lume să te poată-ajuta. Când tusea te lasă, râgâi și te bășești cu poftă, ai poate impresia că astfel trupul mai scapă de rău și se îndepărtează de moarte. Cine
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
cu sonoritate măruntă, apoi am tras o ocheadă către întunecatul Caravaggio care-mi luase mințile încă de când aveam 18 ani, în blugi și tricou, cu brățară de furculiță și cu vreo douăzeci de codițe-mpletite care-mi frământau inima de pinkfloydiană smintită. Wish you were here îi cânteam bunicului scrâșnind acrișor printre dinți, așa cum ar fi trebuit să-i cânt doar unui iubit de vârsta mea înghițit, eram destul de singură și-l căutam pe acest bunic în Vară (așa se numea cimitirul
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
puterea de a mă bucura - cu riscul de a da la iveală tarele țărănoiului din mine - de îngerul coborât în casa noastră lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu riscul de a face figură de tont exaltat chiar smintit - de îngerul care ne luminează casa și neliniștește inimile lasă-mi Doamne zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
mine, amarnic, ghebosul, săgetîndu-l cu vorbele-i pe nevăzutul dulf Korin. Însă Baubo-i pritoci cursurile și-l potopi atunci cu mascări femeiești învățate de la fumătoarele de opiu: Kerane, cîine cu dinți strepeziți, ghebos cu coaste îndoite, amar de blestemele-ți smintite și de cuvintele-ți cu șerpi mocniți. Zbîrcitura de bărbat cu melci în barbă, izmenitule cu sclifoseli mirositoare, nici o femeie și nici un barbat nu te-au pohtit degrabă și nu te-au frămîntat între coapsele lor cu ardoare. Kerane, stafiditule
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
pe care, ulterior, exegeții le-au găsit în opera cioraniană: 1) omul e incapabil de cunoaștere; 2) dominat de amor proriu, omul tinde să-și mascheze natura, înfățișîndu-se semenilor într-un travesti avantajos; 3) vanitatea îl îndeamnă la cele mai smintite gesturi pentru atingerea gloriei; 4) singura cale de progres spiritual este ura de sine; 5) omul e condamnat la nefericire, nefericire ilustrată prin trei stări fundamentale: inconstanța, plictiseala și neliniștea. "Omul lui Cioran suferă de aceleași metehne ca și omul
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
cummings nu mai rămâne, în traducere, decât un goblen cusut grosolan, sub ale cărui ițe abia mai poarte fi distins conturul impecabil care ar fi trebuit urmat, o scenă goală, pe care Dan Sociu smucește din culise, ca un păpușar smintit, niște versuri ce se fâstâcesc și gesticulează asemenea unui elev scos la tablă, si care par a îngaimă câte ceva în limba română. Încă de la începutul volumului, desi totuși cu ceva mai multă precauție aici, se văd urmele de bocanci ale
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
în Italia, alta l-a dus în Bulgaria, căsătoria cu o româncă l-a familiarizat cu lumea românească, a trăit ani lungi împărțit între locuri și lumi, reușind să treacă ușor peste granițe de toate felurile. Istoria ca un carusel smintit Jan Koneffke dovedește cu romanul său că poți înțelege și iubi o țară și venit din afara ei, cu luciditate și în deplină cunoștință de cauză. O documentare scrupuloasă, ce a durat un deceniu, l-a ajutat să reînvie o lume
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
când țigan, când spion ruso-maghiaro-americano-israelian, când hoț și bețiv, când impostor și escroc, Mircea Dinescu se așază firesc, și astăzi, pe lista celor vizați spre grabnică exterminare. Întrupare a însăși ideii de libertate, Mircea Dinescu e bârna din ochiul puterii smintite și nesătule care nu visează decât la imnuri pe o singură voce (PSD) și la balade pe mai multe țevi de mitralieră (PRM). Cât despre Horia-Roman Patapieivci, ce să mai spun? El e dușmanul natural al oricărei forme de prostie
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
cameră, claustrofilă, Mariana Ionescu face dintr-o singură frază, gen "Tiberiu, de ce mi-ai adus în casă fata asta cu ochi răi?!" un prilej de despicare a firului în patru. Suspiciunea și fragilitatea maladivă fac parte din recuzita mitologiei "miresei smintite" sau a Ifigeniei de serviciu ce va să fie "jertfită balaurului din marginea cetății". În mâna protagoniștilor realului eroina este o marionetă, o țintă a trăgătorilor de elită. Nemuritoare însă, atât timp cât rolul de Șeherezadă este susținut. Fie prin inteligente scenarii
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
vulnerante, prin grila miturilor livrești este un fel de consolare aproape vindicativă a eroinei, dar și simptomul justițiar al strădaniei de a salva arhetipul moral, de a recupera sublimul pierdut. Întrupat în puternicul personaj feminin Draguna-muta, o ipostază a miresii smintite, o Izoldă a satului buzoian. O poveste de dragoste după toate regulile postmodernității, scrisă chirurgical, povestită de o martoră-personaj, cu sfârșit terifiant. Victimă a fidelității față de propriul stil, devenit a doua natură, Mariana Ionescu oferă un text "dificil" prin hybris
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
nici un echivoc: „Ah! Quand je vous parle de moi, je vous parle de vous. Comment ne le sentez-vous? Ah! Insensé qui crois que je ne suis pas toi! ” (Contemplations)/„ Ah! Când vă vorbesc de mine, eu vorbesc de voi. Ah! Smintit e cel ce crede că eu nu sunt tu!” (traducere: C. E.) Iubirea redobândită pentru Relli și Olivier - fiul „uitat” și el! - îi redă încrederea și dorința de a relua și muzica: „Nu cumva trăiești o ‘mică renaș tere’ și o
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
a înviat după ce a fost pus în mormînt, fiindcă e cu neputință.“ (p. 147). Ce-i imposibil nu e pe placul măruntaielor pozitiviste, ca o hrană ce nu poate fi digerată din cauza absenței unei enzime esențiale: enzima mistică a credinței smintite. Tertulian a avut-o, și tocmai de aceea a putut spune o vorbă atît de uimitoare. A doua poziție e cea a lui Nietzsche, care deplînge orgoliul nemăsurat al omului teoretic, atins de vanitatea de a crede că rațiunea poate
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
vieți nu de pustnic, ci dimpotrivă, împreună cu ceilalți, este esențială în definirea unui cod occidental al vieții. Singurătatea te ajută să te găsești, pentru că abia apoi să te poți întoarce între ai tăi. Robinson Crusoe, în definitiv, e un aventurier smintit cînd își începe voiajul, dar sminteala lui e deja o formă de căutare și provocare a destinului (să ne amintim că pînă la naufragiul corabiei el scăpase miraculos din alte grele încercări). Pe insula unde l-au aruncat apele dezlănțuite
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a propus să împingă morbul exagerării dincolo de pragul toleranței narative. E atît de neplauzibil ce se întîmplă cu acest om încît simțul coerenței se revoltă spontan. Căci într-un destin trebuie să existe măcar o infimă doză de
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
Eu îl sprijin pe cartof. Este la doi pași de aici. - Știu, leuștene! - Atunci, pătrunjele? - Atunci să-l aduni de pe drumuri pe blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! - Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha." Sute de asemenea
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
taină. După mulți ani, am aflat că un nebun, o rudă a noastră prin alianță, se instalase la Hotel Bulevard, în București, și, dimpreună cu portarul aproape scos din funcție, supraveghea cheile hotelului. Menschliches, Allzu Menschliches 4). O, Niezsche, mare smintit, rătăcitor, prieten din vremi nefercite, sublim Niezsche, te asociez tuturor victoriilor mele, lucru ce te-ar înfuria fără îndoială. În 1929, la Stresa. Vin din Egipt, chinuită de un doliu amarnic. Mă pregătesc să mă întorc cît mai repede la
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, cînd un element grotesc ajunge să-ți provoace oroare se cheamă că ai atins pragul orcinos al repudierii instinctive. „Orcinos“ însemnînd: ceva slut și respingător, amintind de umbrele iadului. Iar impresia cu
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
reușită a cărții. Despre oameni, și totuși despre sfinți scrie Nadeau. Admirația sa e sinceră și vorbește despre un mod viață: „Îl admir pe Sade care merge pînă la capătul proiectului său, socotit încă și astăzi de multă lume drept «smintit», care stă în celula sa din Vicennes ca și printre nebunii din Charenton și care nu așteaptă nimic de la posteritate, bucurîndu-se dimpotrivă că, precum rămășițele sale pămîntești, îngropate anonim, și amintirea lui va dispărea din memoria oamenilor. Îl admir pe
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Barbu Cioculescu Este lucrul cel mai firesc ca mișcările ce-și propun să înnoiască lumea să recurgă mai întâi la serviciile tinerilor, cei care, și oricum, reprezintă speranța în mai bine a unei societăți îmbătrânite. Câțiva bătrâni smintiți îmbrăcând o cămașă verde sau neagră fac și ei frumos într-o societate unde bătaia pe caldarâm a pașilor crâncen răsunând înlocuiește plicticoase, interminabile dispute parlamentare. O defilare de moși și băbătii, ca de exemplu la manifestațiile pensionarilor stârnește milă
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
a fost condamnat la "nedemnitate națională". Noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani. Propunerea mea era simplă: un examen de conștiință pentru toți cei care au umilit (smintit) rațiunea și au batjocorit spiritul. Nu s-a ținut cont de această sugestie, acum adunăm roadele... Doar atît? Nu cumva aveați în vedere o problemă mult mai generală? Poate aveți dreptate... Scopul meu era acela de a... tulbura somnul conștiințelor
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
fi căsătorit cu propria mamă, regele Tebei le consideră „calomnii mârșave" instrumentate lui de „trusturile de presă". Cine e, totuși, mogulul din spatele acestei intoxicări? Iată: „«Dacă voi declara că e Tiresias, voi mânia poporul prost, care îi iubește pe profeții smintiți; dacă voi spune că e Creon, îi supăr pe nobili, care îl susțin pe nemernic, dacă spun că e Antigona, le înfurii pe feministe, care o adoră pe sclifosita aia de fie-mea. Să răspund în doi peri omul, așa cum
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]