217 matches
-
o mare luptă dusă cu sine. — Aglaia Ivanovna... începu imediat Lebedev. — Taci, taci! strigă prințul frenetic, roșind cu totul de furie, poate și de rușine. Nu se poate, asta-i curată prostie! Toate astea dumneata le-ai scornit și niște smintiți ca dumneata. Să nu mai aud așa ceva de la dumneata! Seara târziu, după ora zece, apăru Kolea cu un sac întreg de noutăți. Știrile erau din două surse: de la Petersburg și de la Pavlovsk. Îi relată în grabă noutățile principale de la Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cartea sub masă. Și acum zace acolo; n-am lăsat-o pe Matriona s-o strângă. Cel căruia îi va cădea în mână «Explicația» mea și va avea răbdarea s-o citească n-are decât să mă ia drept un smintit sau drept un elev de gimnaziu sau, mai exact, drept un condamnat la moarte, căruia, în mod firesc, a început să i se pară că toți oamenii, cu excepția lui, nu prețuiesc viața, și-au luat prostul obicei de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rome?... La ce bun? — Eu... eu... șopti din nou generalul, strângând tot mai tare umărul „băiatului lui“. Eu... vreau... ție... tot, Maria, Maria... Petrovna Su-su-su... Kolea se smulse din strânsoare, îl înșfăcă pe general de umeri și, ca smintit, îl privi. Bătrânul se făcuse roșu în obraji, buzele i se învinețiseră, spasme mărunte îi treceau fugar pe față. Deodată se aplecă și începu să cadă încet pe brațul lui Kolea. — Atac de apoplexie! strigă acesta de răsună toată strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rar și deosebit în anumite cazuri și cu simțul lui instinctiv al bunei-cuviințe superioare. Nu puteau pricepe de ce s-a întâmplat așa, fiind clar că nu spusele despre Pavlișcev fuseseră cauza. Din colțul lor, doamnele îl priveau ca pe un smintit, iar Belokonskaia avea să mărturisească ulterior că “încă un minut și ar fi vrut s-o ia la sănătoasa“. „Bătrâneii“ se pierduseră din prima clipă de perplexitate; generalul-șef privea nemulțumit și sever de pe scaunul său. Colonelul din domeniul tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o măsoară lung din ochi. Doar n-am ajuns să mă tem de niște bieți smintiți care se folosesc de apă, aer, făclii, ligheane și mai știu eu ce alte parascovenii pentru prorociri, chipurile, răspunde după un timp cu iritare în glas. Ironizează: — Ar fi mai folositor, pentru sănătatea lor fizică și mintală, dacă și-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi tineri, care au rămas, prudenți, în cadrul ușii. Asemănarea dintre ei este izbitoare. Am urcat prin spate, preîntâmpină Toranius reproșul nerostit. — Și ce vrei acum? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acelea erau toate niște epifanii ale vițelului de aur. Dar asta Îl distra. 58 Prin urmare, alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe toți Îi dezamăgește și nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți, pe filosofi În huhurezi, și pe cei Înșelați În prea elocvenți Înșelători... (Trithemius, Annalium Hirsagensium, Tomus II, S. Gallo, 1690, 225). Pe neașteptate, sala căzu În semiântuneric, iar pereții se luminară. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar îi urmări din ochi, îi văzu râzând și mai ales pe ea legănîndu-se din șolduri în cadența pașilor. Apoi, când îi pierdu din vedere, prinse deodată să hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu o disperare îngrozitoare, ca un smintit, scrâșnind neîncetat, câteva minute, fără să-și dea seama: ― Afară!... Afară!... Afară!... Pe urmă, tot așa de brusc, se potoli și-i fu rușine că a zgâlțâit stâlpul și a bâiguit "afară", ca un prost. În piept îi mai horcăia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de zăltat", asta da, era ceva senzațional, căci descopeream cum forța cuvântului îmi dezvăluia brusc că omul poate gândi simultan două lucrurî care se băteau cap în cap, urarea să-i fie bună inima aceluia, și înjurătura că era un smintit. Putea fi înjurată muierea cu tandrețe, și i se făceau obrajii roșii și se învîrtea pe loc ca o găină beată că era iubită, și dimpotrivă, un cuvânt blând dar rostit cu o cruzime rece o făcea palidă și o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Hamlet, când fantomele pot să-ți apară dinainte la tot pasul, chiar dacă aici nu se ivește nici un spectru. Una dintre acele nopți ce te lasă pradă delirului și nebuniei și în care, așa cum spune Bufonul, „se prăpădesc și înțelepții, și smintiții”. Noapte a tuturor primejdiilor, a tuturor temerilor, căci se află sub stăpânirea unor puteri de altundeva. Și atunci, de ce ne-am mira că întrebarea din Hamlet: „Who’s there?” („Cine-i acolo?”) reapare în acest act al furtunii? O spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
am dansat niciodată și nu am de gând să încep cu niște pederaști beți. — O, nu fi atât de rigid, gemu Timmy. Am avut întotdeauna un simț al echilibrului sub normal, explica Ignatius. O să cădem grămadă pe podea. Marinarul acesta smintit va rămâne schilod sau și mai rău. — Mi se pare că grăsanu-i cam scandalagiu, spuse Frieda prietenelor ei. Ce ziceți? Făcându-i cu ochiul Friedei, celelalte două îl atacară pe Ignatius.Una își încolăci piciorul în jurul piciorului său. Cealaltă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
umezi, În continuare. Musteau de apă, Într-un mod dezagreabil. Și Margotte Își avea plantele ei, iar Wallace era pe cale să Își deschidă o afacere cu plante. Ar fi păcat ca primele contacte ale plantelor să se producă exclusiv cu smintiții. Poate ar fi bine să vorbesc chiar eu cu ele. Domnul Sammler avea inima grea și Încerca să Își distragă atenția. Totuși, povara persista Într-un mod brutal. Reveni la subiect. În primul rând, cât de nimerit era gestul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat și mâine dimineață ai să-l găsești pe Filip ăsta al dumitale»... Dar eu voi ști că mă minte, că mă crede un smintit, un căutător de năluci... Dar fiică-mea? Cum de am uitat? Ea parcă l-a angajat și mi l-a adus. Oare mi-ar spune fără ocol, privindu-mă îngrijorată în ochi: «Nu, tată! Nu există nici un Filip!»?... Dar eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
locatari plecaseră, În masă, către enclavuri germane. Demersurile făcute au avut sorți de izbândă imediată; În câteva săptămâni, localitatea a fost, În totalitate, ocupată, cu din cei și cu din cele pe care, părțile restului lumii, le considerau nebuni, schizofreni, smintiți, și Îi mai numeau, Încă, În multe alte feluri. Aici, Însă, Începuseră să ducă o viață, pentru toată lumea, anormală, iar pentru ei și pentru ele, socotită a fi, ca nimic altceva, pe lume, mai normal. De! Fiecare cu păsărica lui
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontal, diametral. Copacii rari și ninși par de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de Eleonora... De ce trebuia să fiu urmărit mereu de un țipăt? De ce?... Acum nu Eleonora țipa, ci destinul meu și în cele din urmă eu însumi. Parcă stăteam dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Stațiunii; pe terasa Teatrului, Actorul pregătește Marele său spectacol, ultimul, iar la Primărie se verifică listele de impozite. Teatrul este, de fapt, desființat din lipsă de fonduri! Dar Actorul a ținut, până de curând, solitar, trei spectacole pe săptămână! Un smintit! Și nu e singurul în Stațiune. Filozoful, de pildă, se ocupă, de mulți ani, numai de creșterea iepurilor. Vrea să demonstreze, prin comparație, că oamenii s-au născut buni, dar au devenit agresivi pentru că au fost împinși spre asta. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sanitare, au fost jefuite. La drept vorbind, este greu de presupus că aceste acte ar fi fost premeditate. Cel mai adesea o ocazie neașteptată împingea oamenii, până atunci onorabili, la acțiuni blamabile care au fost imitate imediat. Se găsiseră astfel smintiți care să se năpustească într-o casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mie, care am dreptul să fac din tine absolut ce am eu chef, da, așa cum auzi, absolut ce am chef să fac, ce-mi năzare mie să... — Nu fiți atât de spaniol, don Miguel... — Și mai vii și cu asta, smintitule! Ei bine, da, sunt spaniol prin naștere, prin educație, prin trup, prin spirit, prin limbă și chiar prin profesie și funcție; spaniol mai presus de orice și înainte de orice, și spaniolismul e religia mea, și cerul în care vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apocaliptice! Căci nu doar m-am tot apropiat de moarte, dar au murit, mi-au murit ai mei, cei ce mă făceau și mă visau mai bun. Mi s-a dus sufletul vieții, picătură cu picătură, iar uneori șuvoi. Sărmani smintiți cei care cred că trăiesc torturat de propria-mi nemurire individuală! Bieți oameni! Nu, ci de-a tuturor celor pe care i-am visat și-i visez, de cea a tuturor celor care mă visează și pe care-i visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Puteai să publici ce dorești? Să strâmbi din nas că nu-ți place Quattro Stagioni și preferi bucătăria thailandeză? Mai alegeai tu între j’de partide? Îl reclamai pe polițai că nu-ți respectă drepturile? Vai, popor, cât ești de smintit! Și substantivul comun „popor” își continuă dialogul cu nostalgia. De Oxford nu a auzit, de înjurat public își înjură, ca de obicei, rudele și vecinii, pe bodegă nu scrie Quattro Stagioni, tocana își păstrează aceiași parametri, în partide îi vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asta, dar știți cumva, din Întâmplare, dacă În bagajele lui Mirza Reza s-a găsit un manuscris vechi? Privirea ei se feri de a mea, tonul Îi deveni scrâșnit. — Momentul e, Într-adevăr, rău ales. Nu mai rostiți numele acestui smintit Înainte de a fi ajuns la Istanbul! — E un manuscris de-al lui Khayyam! Aveam dreptate să stărui. La urma urmei, tocmai din pricina acelei cărți mă lăsasem târât În periplul meu persan. Numai că Șirin a scos un oftat de Îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu știe leacul. Am să mor, toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede-l pe Vecellio, smintitule. Bătrânul Vecellio cunoaște târfa asta. Sunt Tizian, ți-am spus, am 99 de ani. — Dar tabloul din colecția regelui Carol al României? se auzi iarăși întrebând, somnambulul Tolea. — Carol, bineînțeles. Din cauza lui am întrerupt portretul Papei, ți-am spus. Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răscolitoarei tulburări a conștiinței este a lui Macbeth după ce ucide pe regele Duncan: Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine Cu pași înceți se-alungă de la o zi la alta, Până la ultima silabă-nscrisă-n timp; Și ierii noștri toți au luminat smintiților Drumul spre-a morții pulbere. Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lacrimile-ți mir. Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. Și pasu-n urma-ți sboară c-o tainică mânie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit, Cu fruntea-nvinețită, cu fața cenușie Icoana ce-a iubit. {EminescuOpI 23} JUNII CORUPȚI La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Și ca să vă ard fierea, o spirite-amețite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară, Ca să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]