217 matches
-
intelectualilor de marcă a fost întotdeauna în preajma roților dințate ale istoriei. Marile imperii nu au fost surpate de armatele din afară, ci de viciile din interior. Secolul al XX-lea s-a spălat pe mâini cu toate naivitățile noastre. Lăsați smintiții în pace! Dar nu pe tronuri. Mulți dintre cei care au pornit să schimbe lumea s au uitat prea târziu în oglindă. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă lumea. Insectarul istoriei este plin de curtezani ai puterii. Înțelepții greci credeau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai rămas numai curajul care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai rămas numai curajul care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de bine Încât te trezești Îmbătat de fericire că numai tu poți face asta, că ești singurul om care poate zbura. Înghiți grăbit ceaiul din pâine, felia subțire de lămâie uiți să o mai tăvălești prin zahăr și ca un smintit te năpustești pe scările de lemn ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mie, care am dreptul să fac din tine absolut ce am eu chef, da, așa cum auzi, absolut ce am chef să fac, ce-mi năzare mie să... — Nu fiți atât de spaniol, don Miguel... — Și mai vii și cu asta, smintitule! Ei bine, da, sunt spaniol prin naștere, prin educație, prin trup, prin spirit, prin limbă și chiar prin profesie și funcție; spaniol mai presus de orice și înainte de orice, și spaniolismul e religia mea, și cerul în care vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apocaliptice! Căci nu doar m-am tot apropiat de moarte, dar au murit, mi-au murit ai mei, cei ce mă făceau și mă visau mai bun. Mi s-a dus sufletul vieții, picătură cu picătură, iar uneori șuvoi. Sărmani smintiți cei care cred că trăiesc torturat de propria-mi nemurire individuală! Bieți oameni! Nu, ci de-a tuturor celor pe care i-am visat și-i visez, de cea a tuturor celor care mă visează și pe care-i visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
casa lui Israel, suspinînd și în dureri, prin scrisori și prin viu grai, adresîndu-se nunților de la Roma și direct lui Alexandru, Episcop al Scaunului apostolic, în privința nemaiîntîlnitei răutăți a lui Henric și a nenumăratelor nelegiuiri comise în Germania de ereticii smintiți și simoniaci conduși de Henric. După moartea lui Alexandru, domn apostolic, Scaunul apostolic a fost guvernat de Grigore, numit Hildebrand, un călugăr. Acesta, auzind strigătele și cererile îndreptățite ale credincioșilor împotriva regelui Henric și a lucrărilor sale nebunești, aprins de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care cele mai credibile instituții erau armata și biserica. Băscarii ăștia, pe care Încercaserăm să-i deșteptăm cu lirismele nostre, credeau că suprema realizare a unui tânăr e să găsească o slujbă la stat și să-și regleze echilibrul moral - smintit de câte o șpagă -, mergând În noaptea de Înviere la biserică. Ce-o ajuns ficioru’? E bine, slavă Domnului, comisar la Garda Financiară! Sau: sergent angajat, Îi merge bine, salar, slujbă sigură, haine gratis. De ce să-ți dorești să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mișei! „ ( M. Eminescu- Scrisoarea III ) Invocația retorică este figura de stil prin care autorul se adresează unui personaj absent sau imaginar. Exemplu: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” ( M. Eminescu- Scrisoarea III) Metafora reprezintă figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Exemplu: "Și cum sub bolta lui aprinsă În smalț de fulgere
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
consternată să vază ce hotărâre vor lua Camerile în privința stării nenorocite ce i s-a creat prin Tractatul de pace, la a cărei dezbatere n-a fost admisă a lua parte. O nație întreagă așteaptă consternată, și în Cameră un smintit paralitic se ridică și aiurește trei ceasuri, citând pasaje bombaste din producțiile sale proprii. Un caraghioz strigă că el nu vrea să dea Basarabia cu nici un preț, odată cu capul, și că e de părere să ne opunem cu armele oricui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din Ulița Doamnei dacă mai mănțin și acum declarația acea solemnă. Pierderea Basarabiei, cestiunea izraelită și toate urmările ei sânt numai și numai rezultatele politicei patronilor d-lor, consecențele fatale ale războiului în care am intrat noi românii ca niște smintiți lipsiți de cel din urmă instinct de conservare. Daca din cestiunea izraelită, urmare fatală a războiului, se vor naște complicări, precum prevestește zilnic chiar foaia ministerială, întrebăm: cu ce vor răspunde dd. Brătianu si Comp. de acele nenorocite complicări datorite
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pus frâu, a convertit-o în spirit și a învins. La noi, românul lucid a descoperit răul, dar nu-i poate rezista. Muierile au să-i mănânce capul, spune el când vede un bărbat înzestrat, dar care aleargă ca un smintit după ele, în timp ce după el aleargă ratarea. În care el nu crede. Cum să creadă? Femeia e idealul, ce e mai frumos în viață? Nu e ea floarea pămîntului? Făcând confuzie între femeia care naște și care în timpul sarcinii ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau să fie feriți de brutalitatea paznicilor. Nu avură parte de aceste favoruri. În schimb norma atinsă de ei, trei metri, se generaliză, ni se impuse și nouă. Trei metri? gândi atunci un ins și începu să sape ca un smintit și în câteva săptămâni ajunse la performanța absurdă, neverosimilă, inexplicabilă în ecuația ei (energie umană plus gând, imbold al conștiinței): nu mai puțin de treizeci de metri zilnic. În faza ascendentă a acestui record fantastic sărirăm pe el și încercarăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
evenimentul, în timp ce mama îl așteptase și n-o chemase nimeni și nici măcar n-avusesem grijă s-o avertizez și să-i explic. Ce bucurii îi adusesem eu în viață? Doar atât, că existam și că mă iubea, fiind atât de smintit să gândesc că îi făceam o favoare lăsîndu-mă iubit și îngrijit. Îi făcusem vreodată un cadou, îi adusesem măcar flori de ziua ei? Nici măcar nu știam care erau ziua și anul ei de naștere. Considerasem sufletul ei bogat în absolut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
venit să-i invit seara asta la mine! Uite cum mă desconsideră surioara dumitale, Gavrila Ardalionovici! Câtva timp Ganea rămase ca trăsnit, uimit peste poate de ieșirea surorii lui; dar, văzând că Nastasia Filippovna pleacă într-adevăr, se repezi ca smintit la Varia și o înșfăcă de mână. — Ce-ai făcut? strigă el, privind-o pe Varia, ca și cum ar fi vrut s-o prefacă în scrum numai cu privirile. Era clar că se pierduse cu firea și înțelegea rău situația. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cea mai mare e, însă, că ia banii! Da, fratele dumitale nu-mi prea place. Cred și eu! După ce... Dar știți, eu nu pot suferi acest fel de a vedea lucrurile. Unul, nebun sau prost ori poate chiar un nelegiuit, smintit de-a binelea, îi trage cuiva o scatoalcă și uite-l pe om dezonorat pe viață de nu se mai poate reabilita decât prin vărsare de sânge sau făcându-l pe ticălos să-i ceară iertare în genunchi. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era distrus. Se înțelege că dacă Petea, în acest moment interesant, ar fi izbutit să procure un buchet, situația lui s-ar fi îmbunătățit considerabil; în asemenea cazuri, recunoștința femeilor nu cunoaște limite. Se zbătea încoace și încolo ca un smintit; dar chestiunea era imposibilă, nici n-are rost să mai spunem. Când deodată, dau peste el la ora unsprezece seara, în ajunul zilei de naștere și al balului, la Maria Petrovna Zubkova, vecina lui Ordânțev. Strălucește. „Ce-i cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum se bucură că gluma merge din ce în ce mai departe și toată această schimbare avusese loc în sufletul ei tocmai în clipa când devenise prea vizibilă fâstâceala mereu crescândă a prințului, care ajunsese în cele din urmă la apogeu. — Ba râd ca smintiții, ba îi apucă respectul cel mai profund! Sunt turbați! De unde și până unde respect? Ia spune, de unde ți-a venit din senin cel mai profund respect? — Respectul cel mai profund, continuă Aglaia pe un ton la fel de serios și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu crunt avânt În pustiul Palestinei Nume de femei strigând, Lumen coeli, sancta Rosa*! Exclama înspre dușmani, Semănând apoteoza Spaimei printre musulmani. În castelul lui, departe, Se-ntorcea din Răsărit Și-a rămas până la moarte Mut și trist, ca un smintit. Amintindu-și apoi aceste clipe, cuprins de o nemaipomenită tulburare, prințul fu chinuit mult timp de o întrebare: cum poți însoți un asemenea sentiment veritabil, sublim cu o ironie atât de fățișă și de răutăcioasă? Că era vorba de ironie-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zise tare și iritat: Excelență! Am onoarea să vă invit la înmormântarea mea, firește, numai dacă veți considera că merit să-mi faceți cinstea, și... vă poftesc pe toți, domnilor, împreună cu generalul! Râse din nou; dar era deja râsul unui smintit. Lizaveta Prokofievna înaintă speriată până la el și-l apucă de mână. Ippolit o privea fix, cu același râs, care însă nu mai continua, ci parcă se oprise și îi înghețase pe chip. — Știți că am venit aici ca să văd copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se căiește și că „e plin de lacrimi“ pe dinăuntru, însă povestea ca și cum s-ar fi mândrit cu fapta săvârșită și o făcea uneori cu atâta haz, încât până la urmă și el, și prințul ajunseră să râdă cu hohote, ca smintiții. Principalul e că ai un fel de credulitate copilărească și o sinceritate neobișnuită, spuse, în sfârșit, prințul. Știi că prin asta ajungi să fii foarte simpatic? — Sunt gentilom, gentilom și cavaler! întări cu înduioșare Keller. Dar, știți, prințe, asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o mare luptă dusă cu sine. — Aglaia Ivanovna... începu imediat Lebedev. — Taci, taci! strigă prințul frenetic, roșind cu totul de furie, poate și de rușine. Nu se poate, asta-i curată prostie! Toate astea dumneata le-ai scornit și niște smintiți ca dumneata. Să nu mai aud așa ceva de la dumneata! Seara târziu, după ora zece, apăru Kolea cu un sac întreg de noutăți. Știrile erau din două surse: de la Petersburg și de la Pavlovsk. Îi relată în grabă noutățile principale de la Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cartea sub masă. Și acum zace acolo; n-am lăsat-o pe Matriona s-o strângă. Cel căruia îi va cădea în mână «Explicația» mea și va avea răbdarea s-o citească n-are decât să mă ia drept un smintit sau drept un elev de gimnaziu sau, mai exact, drept un condamnat la moarte, căruia, în mod firesc, a început să i se pară că toți oamenii, cu excepția lui, nu prețuiesc viața, și-au luat prostul obicei de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rome?... La ce bun? — Eu... eu... șopti din nou generalul, strângând tot mai tare umărul „băiatului lui“. Eu... vreau... ție... tot, Maria, Maria... Petrovna Su-su-su... Kolea se smulse din strânsoare, îl înșfăcă pe general de umeri și, ca smintit, îl privi. Bătrânul se făcuse roșu în obraji, buzele i se învinețiseră, spasme mărunte îi treceau fugar pe față. Deodată se aplecă și începu să cadă încet pe brațul lui Kolea. — Atac de apoplexie! strigă acesta de răsună toată strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rar și deosebit în anumite cazuri și cu simțul lui instinctiv al bunei-cuviințe superioare. Nu puteau pricepe de ce s-a întâmplat așa, fiind clar că nu spusele despre Pavlișcev fuseseră cauza. Din colțul lor, doamnele îl priveau ca pe un smintit, iar Belokonskaia avea să mărturisească ulterior că “încă un minut și ar fi vrut s-o ia la sănătoasa“. „Bătrâneii“ se pierduseră din prima clipă de perplexitate; generalul-șef privea nemulțumit și sever de pe scaunul său. Colonelul din domeniul tehnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]