345 matches
-
oricînd. La optsprezece ani ne văităm că avem doar atît. La vreo treizeci începem să spunem că, gata, s-a dus ce era mai frișcă-n noi. La patruzeci urlăm de neputință, dar urlăm! Sînt sigur că la cincizeci vom smiorcăi puternic, iar pe la șaizeci vom șușoti, însă nu ne vom lăsa! E o banalitate ce-ți spun: fiecare vîrstă își are mosorelele ei, cu ață vernil, grena, gri, după anotimp. Că ața asta e din ce în ce mai slabă, se rupe și ne
Vechi cotidian de gingășia (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14795_a_16120]
-
plăcea să mă așez pe luciul inghețat al apelor, să-mi pot privi chipul in oglinda gheții. - Dar tu Fulguleț, tu unde vei vrea să te așezi? Întrebă Tatăl Crivățul - Eu, eu... nu aș vrea să mă așez nicăieri, se smiorcăi fulgușorul cel mic. Eu vreau să stau în preajma mamei! - Hai, dragul tatii... trebuie să fi visat că zbori și tu din împărăția noastră jos, pe pământ... unde anume ai dori să ajungi? - Dacă tot trebuie să părăsesc Împărația noastră, aș
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mami. Prietenul „Mio-Mao “ Ingrid se joacă plictisită cu mâncarea. Își învârte mâncarea în gură fără să o înghită. - Înghite odată! O îndeamnă „Buna’’. - Nu mai vreau, spune Ingrid. - Trebuie să mănânci tot din farfurie! Spune „Buna’’. - Nu mai pot, se smiorcăie Ingrid. - O să-ți dau să mănânci ca la un bebeluș! Te rog! Încă o îmbucătură, de dragul meu... Înghite odată! - Nu mai pot! Nu mai pot! Strigă furioasă Ingrid. Deodată aude un foșnet: Miauuuuuu, miauuuuu! - Sunt eu prietenul tău. Doresc să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
venit pe neașteptate, ratând întâlnirea cu ginecologul celebru (care fugise la țară să taie porcul și mă lăsase pe mâna unei doctorițe minunate, dar mai puțin celebră). Și nu era băiat, era Irina. „Iartă-mă, e foarte urâtă !“, m-am smiorcăit eu la telefon, undeva pe seară, scandalizându-mi bărbatul și mai ales mama. La Filantropia nu ne dădeau voie să vedem copiii decât după 24 de ore de la naștere, așa că o zărisem doar, roșie, prelungă, pe când zbiera plictisită c-au
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
sosind exact la deschiderea dughenei, am capturat un perfect final de documentar estetizant: sfâșietoarea scenă în care bătrânul anticar plângea hohotitor peste micuțul trup înfășat în covoare învechite hoțește. Vânzătorii de la dughenele vecine au venit la rândul lor să se smiorcăie demn, acoperind bubuitura exploziei îndepărtate dinspre grădina zoologică, unde, așa cum tot orașul avea să afle, Miss Leila și căpitanul démineur Armand Mabœuf merseseră noaptea să sărbătorească ziua Franței și căderea Bastiliei.
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acum pe noră-ta o cheamă Ilona. Pe Elena s-o uiți, nu mai există pentru familia noastră. Pe băiatul mai mic, Petrache, îl îmbrățișă fără nici o reținere, tot plângând. Spre nedumerirea lui Gheorghe, și frate-său începu să se smiorcăie. Spune-mi, Petrică... așa îi spunea bătrâna fiului mai mic, cum știa că fusese alintat și tatăl ei, pe care nu-l văzuse niciodată. Băuse esență de oțet, să scape de cătănie. A scăpat de armată, dar și de viață
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bolnavă: stătea În pat, nu voia să mănânce nimic, se văicărea Întruna, chiar dacă nu o durea nimic.I-a spus Într-o seară noră si că a visat că se face bine dacă mănâncă mure proaspete.Și Începu să se smiorcăie că vrea mure, și că nimeni nu-i aduce mure, că a crescut și ea un băiat fără noroc și că are o noră care n-o Îngrijește și care abia așteaptă ca ea să moară. Începu să țipe la
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o femeie... bună s-o pui la rană era! S-o pui la rană, nu alta! Auăleu, că bună eraaaaaa. Că ca ea mai rar, așa un sufleeeet. Bună, nebună, e reținută de organe. Babele încetară la unison să se smiorcăie. Adică cum? se miră Florica. Cum reținută? De ce organe? — Organele de poliție! se enervă polițistul. Ce alte organe? Păi, ce-a făcut? — Ce-a făcut, ce n-a făcut... Cert e că e reținută. — Domnu’ polițist, dar tre’ să fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha! Deci recunoașteți că făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
părculeț. Din cauza lacrimilor care îi acoperiseră ochii ca o pisică ce se așază în geam exact în momentul în care privirea încearcă să focalizeze ceva, își dădu seama prea târziu că era proas păt vopsită. Nu pisica. Banca. Plecă umilit, smiorcăindu-se și cu o fâșie verde de-a lungul sacoului. Iată-te însemnat de propria ți prostie. Cui îi păsa, în fond, dacă Gigi Pătrunjel umbla cu o dungă, fie ea și verde, de-a lungul sacoului? Era treaba lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune-ți zăbală și toarnă maică-ti-n oală! Thaw văzu roșu de furie și țipă: — Cretinilor! Mama voastră de cretini! Și o luă la fugă pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți nasu-n melasă! Cățeluș cu coada-n sus! Pune-ți zăbală și toarnă maică-ti-n oală! Thaw văzu roșu de furie și țipă: — Cretinilor! Mama voastră de cretini! Și o luă la fugă pe strada care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el, așa că putea vedea prin ele aerul amurgului verzului de deasupra. Sub cel mai lat dintre nori zburau cinci lebede spre vreo altă parte a canalului sau spre vreun iaz din parcurile orașului. Thaw apucă pe drumul pe care venise, smiorcăind și ștergîndu-și lacrimile de la nas. în părculețul întunecat se deslușea doar pleoscăitul apei. Pe străzi se lăsase noaptea. Era mulțumit că nu vedea nici urmă de copii sau oameni mari, și nici grupurile de adolescenți care se adunau pe la colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Silistra, în costumaș tricotat, cu ghetuțe-n picioare, cu bucle și moț în creștet, ținând o mână pe un stâlp de grădină cu glob în vârf și cealaltă ducînd-o la ochi, căci aveam un an și jumătate și mă smiorcăiam; se vedea și un perete de casă de mahala, cu mușcată în geam, iar curtea era pardosită cu piatră cubică. Apoi, poza cu mine pe motocicletă cu ataș, la bâlci (eu buflei și speriat, în bluziță cu mânecă scurtă) și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sală să se prăpădească de rîs: Care baie, Măi potaie? Stai așa că îți arăt eu ție baie! Și-i pocnește câteva cu mătura. Și burjuiul cel adevărat e și el în sală, și-i dau lacrimile, și-ncepe să se smiorcăie așa caraghios... Maria nu se mai poate stăpâni și-ncepe să rîdă-n gura mare. Două țigănci de la poartă, Lina și Săftica, se uită spre ea cu gurile căscate. Sânt chiar țigănci-țigănci, cu fuste crețe și părul cu cozi, împletite cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deschisă pe piept... Și se uita drept în ochii mei și zicea: "De ce m-ai îngropat, Mario? De ce m-ai îngropat?" Doamne! Doamne, iartă-mă!" "Bîzzzz... bîzzzz...", o imită tatăl, făcând o figură lungă ca a lui Stan când se smiorcăia. "Fi-v-ar tâmpeniile să vă fie, că nu mai scăpați o dată de ele! V-au băgat bine popii-n cap toate prostiile!" "Doamne miluieș-te...", începu și Mircișor, dar tatăl se răsti și la el și după-aia spuse sever
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
io pot să te omor? Nu știam, puteam cel mult să mor de râs când îi vedeam mutra scâlciată și cufurită. Iete, colea, a făcut și a început să se screamă atroce, să se strâmbe de parcă îl strângeau pantofii. Își smiorcăia nasul și se holba spre stomacul meu cu ochii ca ai șarpelui Kaa din Cărțile junglei. Se concentra, cum ar veni. După ce a terminat, m-a întrebat fericit: Ei, este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu stau io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am venit să pierdem timpul, se aude din nou vocea limpede și calmă a lui Roja care le face imediat semn Curistului și Părințelului să se așeze la masă cu croitoresele. Fie-vă milă de noi, începe Părințelul să se smiorcăie, văzîndu-l pe Roja punînd gînd rău tocmai panoului care adăpostește o părticică din istoria Geniului, numai pe acela nu, altminteri o să intrăm toți la zdup mîine la prima oră, atît mai reușește să silabisească. Cît pe ce și zbura cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lăsat să-ți scape printre degete, ar fi trebuit să accepți, Copoiul nu era băiat prost, iar voi doi erați perfect compatibili, tu, Potaie, el, Copoiul, numai așa ai fi putut să dai lovitura, însă ai ratat momentul. Te-ai smiorcăit pe după fustele Tovarășei, făcînd manevre de trupe aiurea. Așa ți-a suflat-o de sub nas Picioruș de Ghips, el n-a stat mult pe gînduri, meritul lui, ce mai, era pe viață și pe moarte, puteai să dai asigurări că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și-a luat Picioruș de Ghips mîna de pe situație. — Te pomenești că și-a găsit chiar acum momentul să-ți țină morală, zice Gulie. Dacă nu te ține, nu te ține. Numai să nu vii mai încolo să mi te smiorcăi, să-mi spui că de fapt nu s-a putut mai mult. Am făcut tot posibilul să dau și de Petrică sau de Monte Cristo. Nu răspunde nici unul, și sînt aici, la doi pași. Să mă dau peste cap? Ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
E încă buimac, nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un țînc pentru că n-ai de ce, îi fac semn să-și dea jos chipiul din cap, să-și scoată uniforma, asta-i tot ce-ți cer, nu i nici un sacrificiu, pune-ți acum țoalele de civil cu care vii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
interesează soră-mea? A plecat de atâta timp că sigur nu se mai întoarce. Și lui Mark Schluter trebuie să i se fi întâmplat ceva aiurea, ceva de la accident, de care nici măcar spitalul nu știe, pentru că stă acolo și se smiorcăie ca un pici nenorocit. Stătuseră împreună, doar ei doi, în casa părăsită de pe strada Brome, reconstituind trecutul pe care nu-l mai împărtășeau. Existase un moment, printre camerele dărăpănate și amintirile nesigure, când Karin realizase că în ziua aceea avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
saltea, am umplut paharele până la refuz, i-am întins și lui unul și, în liniște, le-am dat pe gât. Am pus paharul jos și am izbucnit instantaneu în lacrimi. Tom m-a strâns în puloverul lui mare. M-am smiorcăit așa o vreme. Simțeam votca, siropoasă și densă, direct din frigider, arzându-mă cu ace de gheață pe gât până în stomac. Abia acolo se așeza confortabil și în timpul ăsta lacrimile mi se stingeau treptat. A fost profesoara mea la Colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lungă. —Dar fără glumițe. Sau ieși afară. Vorbesc serios. Afară, afară, afară... Am tras pătura în jurul meu. Câteva lacrimi din milă pentru mine au început să mi se scurgă pe obraji. Tom spunea ceva, dar eram prea ocupată să mă smiorcăi în pernă ca să îl ascult. Nu pot să spun că am plâns până am adormit. Eram în stare de inconștiență înainte să se ude perna. 6tc "6" Galeria de Artă Shelley Frank se afla pe strada Devereaux, în micul labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în trap spre casă. În sala mare de jos îl așteptau jupânesele Stanca și Marica îmbrăcate în haine cernite. De ce ai zăbovit atât? S-au adunat toți frații mei acolo și eu stau să te aștept pe domnia ta, îi reproșă smiorcăind jupâneasa Stanca. — Mamă, bine ai făcut să mă aștepți. Te duce chiar acum o caretă acolo, dar vreau să faci în așa fel încât cuvântul domniei tale să aibă greutate. Înmormântarea măriei sale trebuie să o facă mânăstirea Cotroceni, că pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]