333 matches
-
prea afectat. Se uită tulburat la femeie. Doar nu cumva...? — Bine că mi-ai adus aminte, face grăbit cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul... Dar asta e datoria mea, se smiorcăie Fabius Maximus. Își ciocăne capul pieptului cu degetele osoase: — Eu, în calitate de flamin al lui Jupiter... — Tu, în calitate de pater familias, îl întrerupe fără menajamente soția, trebuie să vii acasă și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se transformă Într-un monument de stăpânire de sine. — Sigur că nu o să ți-l ia nimeni, spuse el pe un ton blând. Sunt veterinar și pot să-mi dau seama ce e cu el. — Ba nu, nu ești! se smiorcăi Esmé. Doar faci pe dresorul de câini la televizor. Îi pui să facă tot felul de șmecherii idioate. —Sunt și veterinar. Esmé Începu să-și tragă nasul. — Pe bune? Nu ești doar actor? Îl măsură din priviri Încercând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și știu că asta va fi curând, Îi voi aduce aici, În gloriosul Bagan, să ne bucurăm Împreună de răsărituri și apusuri. Heidi râse, apoi chițăi. — Vorbește despre noi! Suntem salvați! Moff o strânse În brațe de bucurie. —Doamne-Dumnezeule! se smiorcăi Wendy. Suntem salvați! Ne-ntoarcem acasă! Dă-l mai tare! spuse Moff calm, ascunzându-și emoțiile. Dwight Înșfăcă telecomanda din mâna lui Loot. Locuitorii Locului Fără Nume se Întrebau de ce erau prietenii Fratelui Alb Mai Mic atât de agitați. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi puse la Îndemână câteva coale albe de hârtie și un creion făcând precizarea. „Pentru Început scrie - Declarație...!” Lct.Col.Tudose Ion, privi gânditor scrisul ordonat, perfect caligrafic, Își aprinse o țigară după care se propti În fața lui Tony Pavone, smiorcăindu-se. „Acum să scrii pe hârtie cu lux de anănunte, de ce dumneata ai ignorat decretul de lege emis de Șeful Statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, nepredând În termen surplusul de alimente aflat În custodia dumitale. Repede, nu avem timp de pierdut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care le tot ridică, nu era poponar. Ci că Într-adevăr proiecta o imagine fantastică de putere masculină. Un individ care făcea un efort hotărât pentru sine. Treaba Angelei se pare că a fost să Îi mai taie din nas. Smiorcăie acum după el, dar e o scroafă și mâine o să uite de el. Cred că soră-mea e o scroafă. Dacă el are prea mulți mușchi, atunci ea are prea multă grăsime. Pieptul ăla umflat nu Împiedică revărsarea de sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
baseball și chiar și acela mă respinsese. Am plâns pentru că eram genul de femeie de care râd fetele de la coafor. Am plâns, la sfârșit, de rușine că plângeam; pura stupiditate de a fi o fată bătrână care stă și se smiorcăie în dormitorul ei sâmbăta seara. N-a mai durat mult. După aproximativ cinci minute, conștiința de sine care apare la cel ce plânge singur a ajuns și la mine. Am început să-mi observ ritmul suspinelor și dungile de umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Mi-am pus două CD-uri cu colinde Madrigal și Hrușcă, niște colinde mai puțin populare, fiindcă Adi, când le-a luat, le-a luat ca noutăți, când mie îmi trebuiau cele frumoase și foarte clasice. Așa că m-am mai smiorcăit puțin. Nici nu știu dacă ne facem pom. Și mi se pare ciudat să dau indicații prin telefon în România despre podoabele din sacii din pod. Toată viața am vrut să am podoabele de pom acolo, amintirile imagistice acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
casă de toleranță. N-aș putea să spun eu replica asta? a întrebat mama. Nu. Continuă, Anna. Nu, vreau să spun, îmi caut prietena. A dispărut. —Ai vorbit cu băieții în uniformă? a întrebat Helen. Sau replica asta, s-a smiorcăit mama. N-aș putea s-o spun eu pe asta? Nu. — Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat. — Și e adevărat? a mârâit Helen. Mi-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spuse un alt adept. Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a treia, care reacționase prin strănuturi și smiorcăieli la acest moment important. O ciupi zdravăn din spate, sperând că va sări în sus, dar fata continuă să se smiorcăie și să se vaite. Ammaji veni în fugă cu o cană de aluminiu plină cu apă și o goli peste ea, în caz că soarele era prea puternic pentru ca să-l poată îndura. Pudra de talc se scurse într-un rîu lăptos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
după fusul orar al Manhattan-ului. Dar ce e cu povestea asta ca eu să joc tenis cu Fielding Goodney? Îți amintești ca eu să fi stabilit programul ăsta ridicol? Atunci spune-mi. Azi-dimineață, în timp ce îmi fumam prima țigară și mă smiorcăiam singur, a sunat Fieling și mi-a spus: — Uite, moșule, am hotărât unde jucăm. Așa că hai s-o facem. E clar că n-am spus nimic și m-am apucat cuminte să notez adresa pe care mi-a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început el să se smiorcăie. A venit cineva când dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus-o. A dat să vină spre mine. Veturia a sărit și l-a luat în brațe. A pornit să-l ducă înapoi în dormitor. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se ridică, se uită la pahar, se strâmbă) E dulce sau amară ? Zâna: E amară, dar are să-ți facă bine ... Pinocchio: Dacă e amară, n-o iau ! Zâna: Ascultă-mă! Ia și bea! Pinocchio: Dacă e amară, nu-mi place ... (smiorcăindu-se) Zâna: Bea, și după ce bei, am să-ți dau o bucățică de zahăr ca să-ți îndulcești gura. Pinocchio: Dar unde e bucățica de zahăr ? Zâna: Uite-o aici! (și zâna scoate o bucată de zahăr dintr-o zaharniță) Pinocchio
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
întoarcă muierea cu copiii. Țipenie. A ieșit grăbit pe poartă și a pornit în neștire în susul uliței. La prima cotitură, s-a întâlnit cu ea. Ducea de mână pe cel mare și pe cea mică în brațe. Venea aproape alergând, smiorcăindu-se. Todiriță i-a smuls copila din brațe, l-a apucat pe celălalt de mână și, pornind spre casă, i-a șoptit printre dinți: ― Să nu mai intri în ograda mea cât îi fi și îi trăi! Să te duci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
febră, cum taie acidul o placă metalică. Pentru prima oară de când Anjali l-a târât în încăpere pe Pran Nath, se întoarce să-l privească. Băiatul a îngenunchiat pe podea, cu sângele curgându-i dintr-o rană de la tâmplă. Răvășit, smiorcăindu-se, arată revoltător. În cele din urmă, Razdan începe să înțeleagă de ce l-a evitat în tot acest timp. Întotdeauna a crezut că a făcut-o din cauza mamei lui. Femeia obișnuia să vorbească singură, în șoaptă. Când intra în încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tot timpul și părea încântat să scape de tine. —Să scape de mine? am șoptit eu. Adică să mă concedieze? Vrei să spui că nu mai am serviciu? — Exact, a spus tata cu o voce foarte normală. —Grozav! m-am smiorcăit eu. Mulțumesc că mi-ai distrus viața! în timp ce încercam să mă obișnuiesc cu ideea că rămăsesem din nou fără slujbă, s-a așternut o tăcere adâncă. Oare Dumnezeu-Beadle începuse să ruleze niște casete mai vechi? —OK, și cu apartamentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ivit o expresie aproape comică, pe când se ridica împleticindu-se. Apoi, sub privirile nervoase ale tatei și cele amuzate ale Helenei, a orbecăit până în bucătărie, a pus capul pe masă și a început să plângă. Dependentă de droguri, s-a smiorcăit ea. Nu cred că pot suporta așa ceva! Tata i-a pus mâna pe umăr ca s-o liniștească. —Anna poate, s-a lamentat ea. Anna cu siguranță. Dar nu Rachel. E destul de rău că una din fete e o drogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
odată cât de dulce fusese cândva cu mine. Am fost cuprinsă de un val îngrozitor de nostalgie, iar plânsul m-a podidit din nou. Nu mi s-a spus decât una dintre chestiile pe care le-a scris Luke, m-am smiorcăit eu. Și aia era O MINCIUNĂ! De fapt, tehnic vorbind, nu fusese o minciună. Dar îmi crea o imagine falsă, mă făcea să nu mai par o tipă drăguță. Deci, într-un fel, era o minciună. Și cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din aceeași plantă. —Și de cât timp erai împreună cu Luke ăsta? m-a întrebat altcineva. —De vreo șase luni. Și-ți datorează bani? —O grămadă. Asta e șocant. — Și m-a făcut să mă simt atât de umilită, am spus smiorcăindu-mă în urma unui val real de durere. — Nimeni nu ne poate face să simțim nimic, m-a întrerupt Clarence. Sentimentele noastre sunt propriile noastre responsabilități. în cameră s-a lăsat tăcerea. Toți s-au întors către Clarence și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putea să-l sun pe Wayne și... — NU! a urlat Brigit. M-am săturat de tine... —Cum? Am privit-o înfricoșată. —Nimic, a bolborosit ea. Nimic, doar că vreau să mă îmbăt, să-mi plâng de milă și să mă smiorcăi. Dacă iei cocaină nu mai poți să te simți mizerabil. Oricum, nu dacă ești tu ăla care o ia, a adăugat ea foarte criptic. Mă duc să mă schimb. După o vreme: —Prostituta, a strigat Brigit din camera ei. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plâns și nu s-ar fi băgat în pat, iar tati nu s-ar fi săturat de noi toți și n-ar fi plecat. Când am terminat de vorbit, eram atât de oripilată încât am izbucnit în plâns. M-am smiorcăit puțin, după care am spus „Scuze“ și mi-am revenit. —Ți-a trecut vreodată prin cap că se poate ca mama ta să fi suferit de depresie postnatală? a zis Josephine. A, nu, nu cred, am răspuns eu foarte hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-l facă să treacă de faza de negare. Dintr-odată, Neil a realizat ceea ce toată lumea din jur vedea cu ochiul liber. Că era un alcoolic și un rival de invidiat al propriului tată la capitolul atrocități. —Mă urăsc, se smiorcăia el cu fața îngropată în mâini. Mă urăsc. Vincent dădea și el apă la șoareci, fiindcă, în timpul ședinței de dimineață, Josephine îl obligase să-și examineze copilăria. Iar Stalin se zguduia de plâns fiindcă primise o scrisoare de la Rita prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a întâmplat? Sunt în echipa lui Vincent, am răspuns, oferindu-i singura explicație rezonabilă care-mi trecea prin minte. Și mi-e frică de el. E așa de agresiv. — Da? Chris a aruncat o privire către Vincent, care încă se smiorcăia la celălalt capăt al mesei. —Mie nu mi se pare așa de agresiv. —Ei, așa era, am răspuns eu cu neîncredere. în prima zi când am venit aici... Asta s-a întâmplat acum două săptămâni, mi-a atras atenția Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a văitat ea și, spre uimirea mea, a izbucnit în lacrimi. De ce plânge? Ăsta e dreptul meu! Josephine a spus cu multă blândețe: — Poți să spui grupului de ce ești așa de supărată? N-am vrut să fac asta, s-a smiorcăit ea. Nu vreau să fiu rea. A fost prietena mea cea mai bună... în ciuda tuturor acuzațiilor cu care mă împroșcase, am simțit un nod în gât. — N-am făcut asta decât ca s-o ajut să-și revină, a bocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grevată de rolul pe care ți l-a atribuit familia ta. Numai pentru că ți s-a spus că ești prea înaltă sau prea proastă nu înseamnă că lucrurile chiar stau așa. Familia mea mi-a făcut mult rău, m-am smiorcăit eu considerând că era imposibil să nu am dreptate și ignorând discursul fascinant al lui Josephine. L-am surprins pe Mike străduindu-se din răsputeri să nu izbucnească în râs. Misty rânjea fără nici o rușine. —Ce-ai găsit de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cârlionțat. Jasmine mă tunsese foarte relaxată scurtându-mi părul cu mult deasupra liniei umerilor. Apoi, ca să adauge la dezastru și o insultă, mă uscase cu föhnul producând niște bucle mici și strânse, aproape africane. —Sunt așa de urâtă, m-am smiorcăit lăsând să mi se rostogolească niște lacrimi uriașe, care aproape mă înecau. — Așa e, a fost de acord Helen. Eram fericită că și ea îmi dădea dreptate. Dacă mama ar fi fost acolo și mi-ar fi spus „O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]