537 matches
-
chiar la nesimțire, și care nu ezită să doboare un Buddha, fără să fi dobândit în prealabil un pumn aurit. Oare e nevoie să adaug -și, cred că la ritmul meu e nevoie - că purul Zen va dăinui chiar după ce snobii de felul meu vor dispărea?) Totuși, prefer să nu compar sfaturile lui Seymour, privind lovirea bilelor, cu instrucțiunile arcașilor Zen, pentru că, pur și simplu, eu nu sunt un arcaș Zen și nici un budist Zen și, cu atât mai puțin, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în tratative cu o mică firmă cu care începuserăm să facem afaceri de puțin timp. Mytten era romano-catolic, era un sibarit și un idiot, dar era loial, aprecia vinurile destul de bine și se înțelegea de minune cu clienții mei mai snobi. Îi puteam încredința misiunea de a face vizite, dar nu și pe aceea de a face degustări și am constatat că următoarea mea întâlnire importantă era pe 30 ianuarie, când trebuia să mă duc să încerc niște vin alb nemțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
În Întregime, cu excepția unui petic mic de pământ În centru, din care creșteau doi copaci Înalți până la brâu și tunși astfel Încât să semene cu niște acadele. Unul era ceva mai mic decât celălalt. Prin comparație cu spectacolul foarte elaborat și snob oferit de grădinile din vecini, care gemeau de câți bani se investiseră În ele, inclusiv pentru plata unui grădinar cu normă Întreagă, și luminate ca ziua de proiectoare, pentru ca nu cumva să-ți scape aceste aspecte, cei doi copăcei miniaturali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ratată pentru că Brian refuzase dorința copilului de a lua masa în oraș la Câinele în Goană, un hatâr pe care Adam îl ceruse pentru prima dată în viața lui. Brian răspunsese că e ridicol să zvârli banii în restaurante de snobi, cu o mâncare împuțită, servită de chelneri care te privesc de sus. Brian se opusese categoric și la cererea lui Adam de a i se cumpăra „un ou de malahit“. „Cine dracu i-a mai vârât ideea asta în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păreau secvențe dintr-un film întrerupt și reluat cu insistență de un operator glumeț. Mă ridicai în picioare, îmi lepădai sacoul, luat anume pentru intrarea în orașul în care urma să funcționez și în care mă cunoșteau atâția „Iată-te snob, îmi spusei, așa cum nu te-am crezut capabil vreodată „- și-mi atârnai haina de cârligul aflat, în colț, sub plasa pentru bagaje. În mișcarea făcută, îmi dădui seama că toate locurile din compartiment erau ocupate. După o împrăștiere fugară, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aiurit etc. Pentru a descrie o persoană, trebuie mai întâi să o înțelegem, să propunem o grilă de lectură (chiar și lipsa unei trăsături dominante poate fi o trăsătură-cheie). Oamenii se deconspiră prin detalii (machiaj, cercei, pieptănătură) sau prin haine (snob, sportiv, rebel). Un bun ziarist știe să citească detaliile. Buzele subțiri sunt semn de răutate. Bretonul, șuvița de păr ce acoperă fruntea e semn de timiditate, de neîncredere în sine. Cerceii mari, ostentativi, trimit cu gândul la trufie, dorință de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de gust pentru artă ca atare, ci doar multă grijă de a părea foarte rafinat și profund. De fapt, aceste mofturi estetice sunt o formă de mitomanie. Acum vreo treizeci și ceva de ani se bucura de mare trecere printre snobii intelectuali un foarte mediocru scriitor englez, Charles Morgan, autor al unor romane pretențioase și plate în care era vorba de teme „majore”: moartea, geniul, viața spirituală. Confuzia creată de acest autor a fost destul de mare, încât a putut înșela și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dau batjocoritor din umeri când e vorba de operă, în special, de operă italiană. Dar Don Giovanni nu e altceva decât operă italiană. Iar Stendhal și Schopenhauer admirau fără jenă pe Rossini. În À la recherche du temps perdu, sora snobului Legrandin, devenită marchiză de Cambremer, persoană foarte à la page în materie de muzică, îl disprețuia de moarte pe Chopin și râdea crunt de soacra ei, care-l admira și-l cânta bine; dar într-o zi, din întâmplare, a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai frapează Proust prin „inovație”, ci mai ales prin încadrarea lui în marea tradiție a romanului. La urma urmei, și despre Ulysses al lui Joyce aproape că se poate spune același lucru (oricât de ilizibilă și fără alți cititori decât snobi și lăudăroși îi pare această carte maestrului Cioculescu, a cărui sinceritate și libertate de spirit merită însă și în această privință toată simpatia și stima). Dar în ce privește Finnegan’s Wake, de ce să mă laud? Puținul cât am încercat a citi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și tendința de a discredita conștiința umană ca atare. Sunt scriitori și critici care o socotesc sordidă și vor s-o elimine din literatură, din filozofie, din artă. Treaba lor! Rezultatul e că nu ajung să-i intereseze decât pe snobi. Nimic nu ne poate pasiona fără implicarea conștiinței. martie, 1972 - IV - În loc de încheiere ALAIN, SAU STILUL DECIZIEI Stilul lui Alain e un stil al deciziei, prompt și imperios. E ceva foarte milităresc în spiritul acestui intelectual democrat și pacifist, care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
non-coincidența discursului cu el însuși: enunțătorul reprezintă un alt discurs în propriul său discurs. Regăsim aici multiple mărci de citare, de trimitere la o altă sursă enunțiativă: după cum spune X, pentru a relua cuvintele lui X, pentru a vorbi ca snobii, așa-zisul..., ceea ce este numit...; non-coincidența dintre cuvinte și lucruri, când trebuie să arătăm că acele cuvinte folosite nu corespund exact realității pe care sunt menite a o arăta: ceea ce trebuie să numim X, am putea spune, cum să spun
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
constituia un posibil egal al unor Graham Greene sau Eugene O’Neill. În viziunea sa, nici una din vedetele „progresiste” nu merita vreo stimă: Chandler îi percepea în sterilitatea lor plină de resentiment, în lenea de gândire și în cultul, vag snob, vag nombrilist, pentru o realitate absurdă. El nu vedea, la T.S. Eliot, Ezra Pound, Kafka sau la Gertrude Stein, nimic altceva decât dispreț intelectual față de cititor. Evident că gelozia literară juca un rol important în respingerea eforturilor de a propune
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi și un handicap, ba chiar mai rău: compensarea „emoției animale naturale”, a lipsei de bărbăție în tratarea subiectului și a formei. Iată motivul pentru care majoritatea celor care ocupă zona ficțiunii detectivistice sunt „eunuci literari”, întru nimic deosebiți de snobii care „mențin în viață revistele de avangardă”. Somat să dea o listă a celor mai buni scriitori de literatură polițistă, Chandler nu e mai generos decât fusese cu pletora de experimentaliști într-ale modernismului: Agatha Christie i se pare de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
au personaje evreiești în cărțile lor deoarece există mulți evrei în viața lor, cu toții interesanți și cu toții deosebiți, unii nobili, alții mai degrabă ticăloși - ca toți oamenii -, ci să-și caute dușmanii printre brute (le pot recunoaște ușor) și printre snobii care nu vorbesc despre evrei deloc. Sunteți în siguranță - și mai mult decât în siguranță - cu inși care vorbesc direct, ca mine (Chandler, 2000, pp. 62-63). Scrisoarea e, într-adevăr, spectaculoasă. Pentru a fi convingător, Chandler împinge mărturisirea până la a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca un compozit poliedric: are un nume pe care-l adaptează cameleonic statutului său social și în marginea căruia glisează meditativ, deconspirându-și psihologia, are o identitate profesională: "advocat", are "convingeri moderne", folosește cuvinte străine, este, într-un cuvânt, un snob cu pretenții nobiliare: Distincțiunea este și a fost suprema mea preocupare"; este, de asemenea, tipul parvenitului cosmopolit care, întors din Occidentul civilizator, se lamentează patetic în maniera personajelor caragialiene: "Ce oameni! Ce țară! Și ce femei! Și la noi ce
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și de atmosferă" și, deși "programatic "mediocre" ca limbaj", ilustrează "mai bine decât altele originalitatea fantasticului eliadesc". Eugen Simion observă un "maniheism" al personajelor care se clasifică în cei care nu cred, agenți ai istoriei profane (Agripina, căpitanul Lopată, intelectualii snobi și existențialiști din O fotografie veche de 14 ani) și cei care știu, dar nu spun (fostul marinar Beldiman, Brânduș, Dumitru, Gavrilescu), indivizi simpli, aleși deliberat, în care se revelează "o realitate spirituală profundă"191. 4.5.1. Macrantropul teofanic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aibă vocația mă-garului, aceea de a primi lovituri de la toți: de la lume, de la superiori, de la confrați, mai puțin de la Cristos, care cu siguranță nu-l lovește cu bastonul, nu-l umilește, nu-l uită, nu-l marginalizează, nu-l face snob. Astfel, făcând elogiul blândeții măgarului, facem și e-logiul preotului ca om blând, prin speciala lui chemare. Este interesant, poate, să-l lăsăm pe omul blând descris de un ne-credincios, care nu făcea paradă cu îngâmfare de lipsa lui de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
exercitare a profesiei - Pragurile submarine (1968), O problemă de familie (1977), Un om insuportabil (1984) etc. Piesa cea mai reușită din serie rămâne Moartea ultimului golan (1975), și aceasta o satiră destul de facilă a arivismului, însă personajul central, un tânăr snob preocupat și de teoretizarea metodelor inteligenței sociale, se reține. Când scrie teatru pentru copii - Taina băiatului timid (1969), Teză la limba română (1973) ș.a -, S. dublează accentul moralizator și supapele comice pornind de la pretexte dramatice inconsistente. De pildă, taina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
am avea înțelepciunea de a pune avocații la muncă pentru a întocmi un proiect al unui cod cuprinzător pentru națiuni am putea trăi împreună în pace și totul ar fi bine în lume. Este greu de zis dacă cinicul sau snobul este de mai puțin ajutor, dar amândoi fac aceeași greșeală. Amândoi presupun că dreptul internațional este un subiect asupra căruia oricine își poate forma o opinie în mod intuitiv, fără a se obosi, așa cum se face privitor la alte subiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
alergie la "snobism" și "cosmopolitism"? Ca și verdictul criticului, generalizarea e mai mult decât pripită, de nu chiar de-a dreptul eronată, pentru că reduce "atmosfera literară a epocii" la sămănătorism sau realism pe când "modernismul" e prin natura sa cosmopolit și "snob" (snobismul are la bază, psihologic vorbind, impulsul către imitație principiul modernizării înseși!). Mai îndreptățite sunt observațiile privind "inadaptarea erotică", cu "resorturi psihologice și afective", care îl recomandă pe Lerian drept "o primă încercare de configurare a lui Bizu" (ibidem). Împlinirile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru viitor, fraza, pînă a fi tipărită convențional, devine istorie. O dată ameliorată isteria faustiană în revoluția comunicării globale, vom putea gîndi la privilegii ale unei contemporaneități convenabile cu noi înșine. Tot cam pe atunci, în secret sau sfidător, nostalgici, fanatici, snobi se vor întoarce la vechile erezii ale cărții. Radu TĂTĂRUCĂ INTRODUCERE Acest obiect pe care Orientul antic îl păstra sub formă de tăblițe de argilă, grecii și romanii îl desfășurau sub ochii lor, Evul Mediu îl atașa de bănci, strămoșii
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
lui nu cobora de pe panoul de onoare, era un adevărat tovarăș nacealnic al anilor 30: autoritar și trupeș, neîndurător, oarecum imperios, nepăsător de ironiile celorlalți și absolut nepăsător față de bunăstarea oricui, cu excepția bunăstării proprii.” (p.67) Inculți, grosolani, vulgari, dar snobi, aroganți și pretențioși, noii conducători frâng tot ceea întâlnesc diferit de ei înșiși. Mersul istoriei îl azvârle pe el și pe frumoasa lui soție ca profesori într-o școală marginală dintrun colhoz unde totul se simplifică izbitor. Nadia e silită
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
inedită colecție de îngerași din porțelan de Limoges și cristale Swarovski. Cutiuța muzicală cu cristale Swarovski pusă drept postament bradului de Crăciun nu poate lipsi din casa românului înstărit. O super fitzoasă cameră Web cu cristale Swarovski bucură deopotrivă pe snobi și profesioniști. Fanii Swarovski nu pot renunța acum, în perioada sărbătorilor de iarnă, nici la schiuri, căciulițe ornate, evident, cu celebrele cristale. De unde acestă nebunie media a cristalelor Swarovski? Răspunsurile sunt multe. În acest articol o să am în atenție doar
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
imposibilului, dublată de o veritabilă simplificare a metaforei, o regăsim și în scenariul valentinian al dăruirii "lunii de pe cer". Evident este un număr de magie executat profesionist de specialiști angajați ai firmei ApoteoSurprize. Este mijlocul comercial prin care îndrăgostitul modern, snob și complexat, încearcă să-și depășească condiția umană pentru a avea acces la ceea ce vechile mituri anunțau ca fiind ținutul fabulos și inimaginabil. Expresiile românești ale Sfântului Valentin, marca 2009, aduc în atenție și motivul mitologic al căutării comorilor. Ele
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
unei alt fel de meteorologii. A celei cu care au trăit bunicii și străbunicii noștrii. Ea nu era expresia unei culpabile și rușinoase înapoieri culturale, a unui revolut primitivism, a unei precare dotări tehnice, cum ar fi dispuși să creadă snobii, proștii sau agnosticii fițoși. În joc era o relație intimă, profundă, a omului cu natura. Era și priceperea unora de a manipula forțele cosmice în folosul comunității, dar și reala disponibilitate a celor mulți de a prețui și respecta asemenea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]