599 matches
-
română se înfăptuise deci cu adevărat. Ceea ce rămîne din experiența, în fond ratată, încercată de acest scriitor în domeniul criticii literare sunt cîteva inovații de stil care aveau să marcheze sfîrșitul secolului al XIX-lea. Gherea a introdus la noi snobismul "ultimului strigăt" în materie de teorie și de interpretare literară; Maiorescu și școala lui se bazau pe autorități intelectuale solide, clasate. Gherea introduce din abundență citatul din critica ŕ la page, mai ales din Franța. Chiar dacă textele lui Sainte-Beuve, Taine
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
lectura smintește), puțini dintre noi chiar facem din lectură un act cotidian și natural. Îndeobște, cititul înseamnă informație, înseamnă relaxare (dar numai în orele în „viața care se viețuiește” e pusă în paranteze), înseamnă, știu eu, obligație academică, înseamnă, poate, snobism. Oameni de bibliotecă sunt din ce în ce mai puțini astăzi. Șiatunci, în aceste condiții, e explicabil că formidabilul, estetul, culturalul Șerban Foarță beneficiază de un statut ierarhic ancilar. Căci e, între scriitori, un cititor. Discuția e mult mai lungă și nu cred că
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
sau regizorul Oliver Stone - ca să ne limităm la cinci exemple - au ținut să-și depună icra semnăturii pe primele pagini, sub coperta grea ca o carapace a unei țestoase de aur. Fecundate corespunzător de lapții scuzabili ai curiozității și ai snobismului, icrele își îndeplinesc în continuare misiunea de a umple în continuare muzeul cu noi mulțimi de oameni, care vor face curînd necesară construirea unui nou corp de clădire”. Finalmente, narațiunea tinde să devină un fel de tomberon alegoric în care
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
nu există „încercări de sinucidere“. Doamnă, sau domnișoară,eu știu că n-ai să mă înțelegi, dar asta n-are nici o importanță. Cerul este același pentru toți ! Ca toate lucrurile care fac parte dintr-o serie, proverbele n-au calitate. *** Snobismul de a-i snoba pe snobi. Un hohot de rîs, un hohot de plîns. Simple nuanțe, care depind numai de-o grimasă. Și totuși, cîtă deosebire aparentă. *** Seara, când stigem lumina, învățăm să murim Îmi lipsește curajul de a mă
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
libretul, totul se reduce la instalarea lui Faust într-un laborator de secol 20. E drept că-și frângea mâinile. Din cauza remușcărilor, presupun. Pe vremuri, încă neșcolit în artă, Roman, viitor artist abstract, bombănea împotriva lui Picasso: îl laudă din snobism! Eu, conformist, răspundeam: n-or fi toți proști și numai noi, fiindcă nu înțelegem, deștepți. Astăzi, văd Le genou de Claire (cu Aurora Cornu), de Rohmer, nu până la sfârșit. Știu cât e de lăudat și el și presupun că cine
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
întârzieri și tatonări care sunt comune oricărei relații dintre tinerii îndrăgostiți. Jocul este condus de Emma, care relevă un eros informat cultural, amestecând filosofia sartriană cu amorul liber și arta, un coctail preparat în laboratorul franțuzesc de fantasme erotice unde snobismul este fasonat la deznădejde. Emma îl preferă pe Klimt lui Egon Schiele, însă în disputa cu o altă artistă argumentele și de o parte și de alta sunt în linia unor poncife critice dezarmante prin modestia lor. Filmul debutase cu
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
reclamă și puțină perversiune și ilegalitate, ambele potențiatoare de gust, afrodisiace eficace. Romanța este punctată de scintilații prin care sunt filtrate săruturile pisicești ale celor două june, emblematic pentru ceea ce oferă din plin filmul lui Kechiche, un kitsch colorat de snobismul adiacent. Însă acestui prim registru de falsificare i se adaugă un altul în registrul political correctness unde diferențele de clasă reflectate în opțiunile gastronomice, spaghete (clasa muncitoare) vs stridii (burghezia elevată) se armonizează cu vinul, numitor comun nelipsit unei mari
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie care l-ar putea smulge din marasmul sărăciei
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
umanități edenice care se cere în mod imperativ regăsită și retrăită de constructorii Templului Universal, vom înțelegea poate mai bine și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism”, Guermantes devine, din perspectiva acestor deschideri esoterice din biografia autorului său, un roman eminamente inițiatic, un jurnal al unei labirintice apropieri personale, prin saloanele pariziene, de misterul unui nume care se revelează totodată ca un important semn pentru autor. Căci
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
reproșul, precizînd că snobul posedă și o ,mare virtute: ura banalității": ,Oricît de paradoxal pare, lipsa de personalitate a snobului este datorită în prim rînd poftei de a ieși din comun, dorinței de a fi cineva". Drept care urmează constatarea apoftegmatică: ,Snobismul și originalitatea se aseamănă în mai multe puncte; dacă snobul nu este niciodată original, originalul este de multe ori snob". Un astfel de snobism al ,originalului" e benefic răspunzător de aderența la curentele artistice noi, la omologarea și propagarea lor
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
rînd poftei de a ieși din comun, dorinței de a fi cineva". Drept care urmează constatarea apoftegmatică: ,Snobismul și originalitatea se aseamănă în mai multe puncte; dacă snobul nu este niciodată original, originalul este de multe ori snob". Un astfel de snobism al ,originalului" e benefic răspunzător de aderența la curentele artistice noi, la omologarea și propagarea lor: ,Ideile revoluționare, formele nouă, tot ceea ce era făcut să sperie spiritul de tradițiune meschină al burghezului și să deștepte neîncrederea, trebuia, prin forța lucrurilor
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
Putem, de asemenea, admite că e dificil să separi profilul poetului de cel al omului (înzestrat cu atâtea calități) și să faci disocierile cuvenite între amiciția ori solidaritatea intelectuală și exigențele criticii de întâmpinare. În fine, este de înțeles și snobismul pe care unii comentatori entuziaști îl poartă ca pe un blazon: una e să te încânți de europeanul Șerban Foarță, și alta, de ruralul Ion Gheorghe. Dar iată că din reunirea tuturor acestor alibiuri și găselnițe se conturează o judecată
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
aceeași scenă a Sălii Palatului, a avut ca protagoniști, în Don Quijote, pe artista completă și întru totul strălucitoare care este Alina Cojocaru, alături de excelentul ei partener de la Covent Garden, Johan Kobborg. Publicul bucureștean a aplaudat totuși, din necunoaștere sau din snobism, pe cei doi invitați de la Moscova. Desigur au fost aplaudați și ceilalți soliști ai spectacolului, creat pe atât de complexa și minunata compoziție muzicală a lui Piotr Ilici Ceaikovski și în coregrafia și regia semnate de Oleg Danovski. Dar adevărata
Contrafaceri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10831_a_12156]
-
a teatrului românesc (sugestie de care autorul însuși nu e tocmai străin) aproape că se invalidează de la sine. Teatrul e o temă, nu o țintă sau o carne de tun. Provincia în care spectacolul mărunt al vieții e concurat de snobismul unor montări monumentale, în care destinele obscurilor actori se intersectează cum nu se poate mai trist cu acelea ale unor fotbaliști condamnați să joace la cluburi anonime e pur și simplu un alt spațiu decât acela detectabil pe hărți. Faptul
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
și actului artistic al amintitei perioade a istoriei românești, în sensul temeiniciei, este educația estetică și creștină, prin cântece asociative, datorită temelor și liniei melodice lirice și liniștitoare, cu ruga. Tot torentul de farse culturale, caruselul de kitsch-uri, opulența, snobismul, obediența în măsură de parvenire, se sfărâmă ca de stâncă de soliditatea versurilor cu verb blând critic și de linul melodiilor cântate de interpretul Cristian Pomohaci. Sobru, cu surâs lipit de gură și de lumina ochilor, incisiv, cu glas cald
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
juli și acesta în palme. Nici măcar nu băgă de seamă sângele care îi țâșni.” Semne ca mărturii ale predestinării, intrigi bine gândite, minciuni și violențe, mistuiri interioare, forțe hipnotice care acționează dincolo de capacitatea de înțelegere a gândirii umane, obsesii patologice, snobism aristocratic, toate converg în crearea unei complexități narative desăvârșite, captivante și de impact asupra cititorilor. Cum era de așteptat, finalul este unul închis, apoteotic, tragic prin excelență, și susține incontestabil mesajul întregului roman. Moartea apare ca o transcendență, o eliberare
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
chioșc. Acum, nu! Nu, nu era în apele lui, gândi. Să fi devenit meteo-dependent? Își zâmbi negând posibilitatea. Mersese grăbit pe stradă, de parcă avea un rendez-vous. Pașii îl duseseră în parcul din apropiere pe care nu-l frecventa (nu din snobism! aici, de la o vreme, întâlneai mai ales oameni ai străzii, a căror vedere îl întrista nespus...). Observă pe dată că vegetația grădinii era sărăcită după multele zile cu vânt și ploaie. Regretă nespus. Starea îl surprinse. Nu-i stătea în
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
său trăia în lumea lui fantasmagorică, formată din culori, pensule și pânză întinsă pe șevalet, o lume de basm și fantezie. Mama într-o altă lume, cu totul diferită de cea a soțului. O lume a cochetăriei, a eleganței, a snobismului și al mondenităților, la care musai trebuia să fie prezentă. Ramona se simțea părăsită de amândoi. Se zbătea într-o viață mediocră, fără perspective, fără farmec și fără nicio satisfacție. Se limita la ce putea și ea să-și ofere
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, ... XIII. DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. „La unii, aroganța ține locul grandorii, inumanitatea pe cel al fermității, și șiretlicul pe cel al spiritului.” - Jean de la Bruyère În 2012 scriam un eseu, inspirată
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
nici eu, nici el nu am avut tinerețe. Cu prilejul acestor vizite, casa mi se transforma în chilie de duhovnic și în loc de pelerinaj. Venea multă lume să-l vadă și să-l „pipăie” pe părintele. Unii o făceau doar din snobism, pentru a se putea lăuda în cercurile lor că l-au văzut și au vorbit „cu popa Calciu”, dar cei mai mulți veneau sfioși, mânați de reale nevoi sufletești. Și părintele avea pentru fiecare un sfat, o vorbă bună, un îndemn duhovnicesc
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
așa... poți să Înnebunești de plictiseală aș fi În stare să-mi bag mîna În foc că nimeni nu a avut răbdare să citească polologhia asta de la Început pînă la sfîrșit ce să fac m-am contaminat și eu de snobismul lor cum se Întîlnesc numa ce-i auzi Joyce În sus Joyce În jos... și dă-i cu principiul universal cu Proteus cu relația nemijlocită cu lumea cu obiectele cum spunea Titi că ficțiunea se confundă cu realitatea și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aud că ai o gașcă bună. Când barul s-a Închis, petrecerea s-a spart În grupulețe și s-a scurs, cântând, pe tot campusul Înveșmântat În zăpadă, cu un fel de stranie amăgire că În sfârșit se terminase cu snobismul și Încordarea, că În următorii doi ani vor putea face exact ceea ce le place. Mult timp după aceea, Amory s-a gândit la primăvara anului doi ca la cea mai fericită perioadă din viață. Ideile i se armonizau cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câștigat acest joc, dar cred că n-am chef să mai joc altul vreodată. Cu tine merge, ești ca o minge de cauciuc și ți se potrivește cumva, dar eu m-am săturat până peste cap să mă adaptez la snobismul provincial din colțul ăsta de lume. Vreau să plec acolo unde oamenii nu sunt discriminați din pricina culorii cravatei sau a croielii vestonului. — Imposibil, Tom, l-a contrazis Amory În timp ce pedalau prin noaptea ce Începea să se risipească. Oriunde ai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și acum Îmi lipsește În așa hal șira spinării, Încât mă mir că mai stau În poziție verticală. — Oh, dar nu Înțelegi esențialul, Tom, l-a Întrerupt Amory. Aici ți s-au deschis ochii, Într-un chip destul de abrupt, asupra snobismului lumii. Invariabil, Princeton dezvoltă În omul care gândește un simț social. Consideri că tu m-ai Învățat asta, nu-i așa? a Întrebat curios D’Invilliers, privindu-l țintă În ochi. Amory a râs ușor: — Păi, nu eu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
punct culminant, la care conferențiarul nu ajungea niciodată. Uneori Amory Îl vedea zvârcolindu-se pe scaun, iar chipul i se lumina; ardea de poftă să dezbată un punct. Pe stradă, era tot mai distrat și Începuse să fie acuzat de snobism, dar Amory știa că nu putea fi vorba de așa ceva. Odată, când Burne a trecut la un metru distanță, total absent, cu mintea la mii de kilometri, Amory aproape că a făcut un șoc din pricina bucuriei romantice cu care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]