165 matches
-
competenței de comunicare, care include minim trei componente: - gramaticală; - sociolingvistică și - strategică, cărora, mai târziu, le adaugă încă una, - competența discursivă. Conform acestei teorii, competența gramaticală presupune formarea la elevi a cunoștințelor despre cum determină/exprimă exact sensul enunțurilor. Competența sociolingvistică este alcătuită din două seturi de norme: cele sociolingvistice de utilizare și norme ale discursului. Competența strategică este alcătuită din strategii de comunicare verbală și non-verbală la care vorbitorul apelează pentru a compensa fragmentările în comunicare, cauzate de variabilele performanței
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
sociolingvistică și - strategică, cărora, mai târziu, le adaugă încă una, - competența discursivă. Conform acestei teorii, competența gramaticală presupune formarea la elevi a cunoștințelor despre cum determină/exprimă exact sensul enunțurilor. Competența sociolingvistică este alcătuită din două seturi de norme: cele sociolingvistice de utilizare și norme ale discursului. Competența strategică este alcătuită din strategii de comunicare verbală și non-verbală la care vorbitorul apelează pentru a compensa fragmentările în comunicare, cauzate de variabilele performanței sau de existența unei competențe gramaticale insuficiente. Canale & Swain
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
pe cunoștințele (savoirs; knowledge), deprinderile (savoir-faire; skills), competența existențială (savoir-être; existențial competence) și pe capacitatea de a învăța (savoir-apprendre; ability to learn). În acest context, competența de comunicare lingvistică se definește prin relația a trei componente specifice: componenta lingvistică, componenta sociolingvistică și componenta pragmatică, realizând o sinteză între cunoștințe, aptitudini și deprinderi. Componenta lingvistică urmărește formarea deprinderilor lexicale, fonetice, sintactice; componenta sociolingvistică valorifică parametrii socioculturali ai utilizatorului limbii, iar componenta pragmatică se realizează în utilizarea funcțională a resurselor lingvistice. Competența de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
learn). În acest context, competența de comunicare lingvistică se definește prin relația a trei componente specifice: componenta lingvistică, componenta sociolingvistică și componenta pragmatică, realizând o sinteză între cunoștințe, aptitudini și deprinderi. Componenta lingvistică urmărește formarea deprinderilor lexicale, fonetice, sintactice; componenta sociolingvistică valorifică parametrii socioculturali ai utilizatorului limbii, iar componenta pragmatică se realizează în utilizarea funcțională a resurselor lingvistice. Competența de comunicare lingvistică se concretizează în actele comunicative, care implică: receptarea, producerea, interacțiunea, realizate fie în formă orală, fie în forma scrisă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
teoretic al modelului comunicativ-funcțional. înțeleasă ca un modus operandi, competența de comunicare depășește cadrul resurselor ce trebuie mobilizate (cunoștințe, capacități, deprinderi), semnificând mobilizarea însăși a acestora (savoir mobilizer), în actul comunicării. Dezvoltarea competenței de comunicare, constând în integrarea competenței lingvistice, sociolingvistice și pragmatice în activități de producere și receptare de sens, se realizează pe trei niveluri: de cunoaștere/ comprehensiune, corespunzător formării bazei conceptual. asimilării cunoștințelor; de aplicare, prin care se formează abilitățile și capacitățile specifice disciplinei; de integrare, reprezentând nivelul formării
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
cercetările lui Bowles și Gintis sînt "cea mai vastă și comprehensivă tentativă de interpretare marxistă a funcționării școlilor în societatea capitalistă". Cf. și LAZĂR VLĂSCEANU, Decizie și inovație în învațămînt, E.D.P., București, 1979, pp. 284-285. 10. BASIL BERNSTEIN, "O abordare sociolingvistică a învățării sociale", în vol. Studii de sociologia educației, selecția textelor și studiu introductiv de LAZĂR VLĂSCEANU, traducere de ROLA și FRED MAHLER, E.D.P., București, 1978. 11. LAZĂR VLĂSCEANU, " Pentru o teorie a transmiterii mesajului educațional", E.D.P., studiu introductiv la
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
va fi pragmatic; vom încerca să răspundem la întrebarea " Cum înțelegem glumele ?" și să oferim repere pentru un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică în cazul glumei orale și mai ales din ceea ce se găsește dincolo de ceea ce se spune) nu este o capacitate strict
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
număr nelimitat de mesaje sau performanțe. COERENȚĂ Spre deosebire de coeziune, definită ca adecvare în interiorul textului (acord, recțiune, ordine discursivă), coerența reprezintă adecvarea semantico-pragmatică la situația de comunicare (raportul de forțe între interlocutori, cunoștințele lor despre lume, fondul comun de cunoștințe, ritualul sociolingvistic al actului de comunicare). Coerența este rezultatul conlucrării a patru tipuri de reguli: i) de repetiție (prin pronominalizări, substituție lexicală); ii) de progresie (aport semantic permanent îmbogățit: continuitatea tematică este echilibrată de progresia rematică a predicatelor, i.e. a evenimentelor); iii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
nu au capacitatea semio-cognitivă și lingvistică pentru a înțelege anumiți termeni. Un alt aspect esențial al dimensiunii semantice se referă la construirea unui discurs coerent, ceea ce presupune o adecvare semantico-pragmatică a comunicării (repertoriul comun de cunoștințe, impactul parametrilor paraverbali, ritualul sociolingvistic al actului de comunicare). c) Analiza pragmatică a discursului didactic Dacă aspectele legate de sintactică și semantică au fost îndelung studiate, astăzi capătă o importanță tot mai mare dimensiunea pragmatică, performativă a limbajului și comunicării, care îmbină două direcții de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
secțiuni ale lucrării de față). NOTĂ. Toate aceste coordonate ale comunicării sunt reflectate, în maniere diferite, nuanțate, de perspectivele oferite de literatura de specialitate asupra modelelor comunicării și ale analizei acesteia modelul tehnicist, modelul psihosociologic, modelul informațional, modelul organizațional, modelul sociolingvistic, modelul pedagogic, modelul cibernetic, modelul semiotic, modelul pragmatic, modelul sociologic modele interacționiste și modele liniare etc. (Enăchescu, 2008, pp. 6-9; Popescu, 2007, pp. 9-11; Sălăvăstru, 2004, pp. 175-182; Abric, 2002, p. 13; Ezechil, 2002, pp. 13-40; Lohisse, 2002; Puiu, 2001
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
să utilizeze minciuna cu tot mai multă precizie și eficiență; • preponderent colectivă, care vizează componentele spațial-geografice (distanța transmisiei), temporale (intervalul de timp între emisie și recepție), politico-ideologice (natura regimului politic, a libertății cuvîntului), psihosociologice (standardele generale ale gîndirii, tradiții, obiceiuri), sociolingvistice (cunoașterea limbii) etc. [Bârliba, 1987: 97-100]. Dacă acestor naturale (neintenționate) discordanțe de transmitere/receptare a unui mesaj, avînd drept consecință o anume distorsiune a receptării, li se adaugă și cele deliberat introduse (prin minciună), ne putem imagina gradul de "zgomot
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și modurile de producție și care în același timp își propune să analizeze aspecte metodologice, în cadrul disciplinei. * Postmodernismul subversiv-deconstructiv care se focalizează asupra modului în care orice cunoaștere este mediată de limbaj și modul în care "referenții realității sunt construiți sociolingvistic și acționează ca mecanisme ale controlului social și individual". În cadrul acestui curent, tot ceea ce era considerat anterior de la sine înțeles, cunoaștere necontroversată, este acum pus sub semnul întrebării. Chiar și științele sociale și umaniste sunt considerate ca "ficțiuni", ce au
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Celălalt, ale cărei origini istorice pot fi discutate (unii estimează că s-ar afla în Renaștere), dar a cărei specificitate care marchează ruptura de problematicile anterioare ar fi de a lega perspectiva alterității de chestiunea limbii în sens socio-simbolic și sociolingvistic, într-o perspectivă a dominației. Astfel considerată, francofonia literară nu ar fi vîrful de lance al unui dialog cultural, fondat pe folosirea aceluiași idiom, care ar transcende formele de expresie naționale, istoric determinate, ci o modalitate ciudată, perversă, de dominare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
multe răspunsuri la întrebarea fundamentală: "ce este scriitura?", complexității interogației datorându-i-se și paleta extrem de diversificată a posibilelor abordări pe care el le propune în timp. Astfel, dacă în Gradul zero al scriiturii, scriitura este mai mult o noțiune sociolingvistică sau un sociolect, în Mitologii este prezentată o perspectivă a moralității scriiturii, iar în Critică și adevăr se proclamă faptul că totul este scriitură. Relația lecturii cu scriitura va fi surprinsă în S/Z, unde aceasta din urmă este prezentată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
școală într-o situatie de dezavantaj în competiția pentru o poziție socială înaltă. Dacă Bourdieu dezvăluie, într-o oarecare măsură, mecanismul reproducerii inegalităților sociale prin intermediul școlii, în aceeași perioadă și independent de acesta, sociologul englez B. Bernstein produce o teorie sociolingvistică ce demonstrează modalitățile concrete prin care școala realizează selecția și perpetuează inegalitățile. Teoria codurilor culturale, elaborată de Bernstein, susține că, la nivelul limbajului, școala încurajează și recompensează utilizarea unui cod lingvistic lărgit și sancționează codul cultural restrâns. Codul restrâns, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]