646 matches
-
d-lui C. A. Rosetti, totdeuna [î ]i atârnă din buzunar petecul roșu al demagogiei cosmopolite al apologiștilor lui Blanqui și, dacă scarpini suprafața Caradalelor de toată mâna, dai de un caracter pervers și viclean, de-o minte înclinată spre sofisme și panglicărie, dai de fanariot cu eticheta română, de ceva cu. totul străin intelectului nostru național și caracterului nostru național, de-o ființă lipsită de pudoare și de omenie. Dar boierii au avut și ei relele lor? Desigur le-au
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
alte douăzeci milioane pentru repararea linii ferate, celelalte s-au înghițit de flămânzii patrioți. Înainte! [21 mai 1881] ["A GENERALIZA O ASERȚIUNE... A generaliza o aserțiune susținută numai în parte e o sofismă din cele mai comune. E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încît mai nu merită ca cineva să releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate, câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și de scrieri beletristice asupra statului, iată cultura oamenilor ce pretind a voi să discute cu noi probleme serioase de stat și de la cari am putea jura că n-am auzit nicicând un contraargument serios la vrouna [din] întîmpinările noastre. Sofisme câte vreți. Panglicării retorice, generalizări de ceea ce s-a susținut în parte, strâmtări a tezelor ce s-a stabilit în genere, întortocheri de cuvinte, jucării cu înțelesul îndoit pe care-l poate avea o expresie lexicală, d-astea câte vreți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au fost aciia cu care Ludovic XVI s-a încunjurat? Reacționarii l-au amenințat? Reacționarii au fost cauza sorții lui tragice? Dar la ce discuție? Când un adevăr [î]i izbește, ei încep a răspândi în juru-le prin neadevăruri și sofisme, acel foetor caprinus, acel miros specific al unor inteligențe potricălite de vicii și bătrânețe de rasă, cu care nu se mai discută. I-a apucat istericalele; nu mai sunt stăpâni nici pe mintea, nici pe organele {EminescuOpXII 313} lor. Nimiciți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Nici discuție nu e cu putință cu ei. Interesul lor în discuție nu este a compara în liniște argumentul propriu cu acela al adversarului. Nu! El vrea să s-arate mai cu cap, asta-i totul. De acolo mii de sofisme, întortocheri, răsuciri de cuvinte. Chiar adevărul este un obiect de speculă, un pretext pentru a-și pune în evidență mutra, și cu toate acestea are ceva "sfînt și generos" în el. De-aceea în ochii lor nu e cuminte cel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
individul poate fi amăgit prin raționamente cu premise false și necontrolate, astfel și opinia publică poate fi produsă în mod artificial și viciată prin fraze a căror cuprins nu s-au supus unei amănunțite critice. De nu prin fraze și sofisme, cel puțin prin erori de bună-credință. Astfel chiar "Steaua Romîniei" invoacă pentru vechimea ideilor liberale și democratice Roma și Grecia. Acest exemplu este numai pe jumătate just. Roma și Grecia a fost, în timpul înfloririi lor celei mai mari, state oligarhice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Apar statutele unui institut de credit sancționate de Domn. O foaie inventă o sofismă a doua zi după aparițiune. Și semnătura domnească e redusă la rolul de a fi stat sub un text cu omisiuni cari se rectifică conform acelei sofisme. E nedemn de-a introduce modificări într-o legiuire sub pretextul unei erori de tipar, mai ales când din acea pretinsă omisiune rectificată se vede că pîn-acum ministrul nu știe clar cari sânt cazurile în cari se pot admite două
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
concurenților pe acest teren, câștigul, departe de-a mai fi lesnicios, devine greu și începu să alunece pe căi ilicite. Nu trebuie a se uita că în genere activitatea aceasta de vecinic comentator a unor texte pozitive deprinde inteligența cu sofisme. A apăra azi un lucru pe care mâine îl vei combate - în alt caz se-nțelege - a apăra o cauză nedreaptă simțind bine că este nedreaptă, a-și răzima adesea dreptatea pe mancuri de formă, nu pe instinctul înnăscut al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sprijini ideile noastre, un articol din "Le Nord", ba că conservatorii așteaptă toate de la străini, și altele multe. O spunem drept că nicicând nu ne-am fi așteptat ca "Romînul" să scrie un șir la adresa noastră fără o grămadă de sofisme, de rea-credință. Numiți odată austro-maghiari de cătră aceiași oameni cari au în Ministerul de Externe pe d. V. Boerescu, principalul austro-maghiar din fostul guvern conservator, nu ne-am mira să ne vedem acuzați că am împărtăși simpatiile d-lui Nicolae
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a amicilor politici chiar. Nici amici[i] politici nu negă ce sînteți; dar, urmând regula lui Horațiu: video meliora proboque, deteriora sequor, ei vă condamnă moralmente, dar, legați prin interese, vă urmează. Judecata morală se impune oricărui om normal și sofismele cele mai subțiri ale naturilor perverse vor îndupleca instinctele rele ale celor slabi, dar nu le vor convinge conștiința! [ 24 octombrie 1880] ["NE-AM GĂSIT BELEAUA... Ne-am găsit beleaua cu nemții. Cine cunoaște repertoriul lui Alecsandri își va fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ca autenticitate de formă, dar ca teorie desigur aristotelică; 3. Analiticele - opt cărți, autentice, opul principal, împărțit în două părți, pars prior, pars posterior; (de obicinuit opera aristotelică se citează în latinește). 4. Topicele - opt cărți și 5. Despre falsitatea sofismelor. Toate aceste lucrări răspundeau unei trebuințe de educație locală și, ca astfel de element, ele au fost păstrate până în suta XVI a erei noastre. Pe vremea lui Aristotel tiparul nu exista; viul grai păstra știința și tradiția, viul grai era
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nu scuzăm, nu justificăm nicicând o crimă. Dar căutăm a o esplica: între scuză și esplicare e o deosebire cât cerul de pământ. Dacă vom esplica peripețiile prin care trece sufletul lui Richard al III[-lea], dacă vom dezvăli acele sofisme adânci și tenebroase pe cari un mare critic al lui Shakespeare le numește "logica patimei", nu scuzăm și nu justificăm crimele regelui Angliei. Ei bine, și Pietraru și altul ca el în ajunul unei asemenea fapte și-ar putea ține
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al lui Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, lucrare ce-și propune o interpretare globală a operei eminesciene din perspectiva modernității ei. Istoricește, mult dezbătuta problemă a poziției lui Eminescu în raport cu romantismul sau postromantismul e soluționată de Th. Codreanu printr-un sofism: Eminescu nu e un romantic întârziat, ci un postromantic, dar "unul dintre primii redescoperitori ai romantismului într-o vreme când interesul pentru romantism era în vădită scădere"; stânjenitor este însă faptul că demonstrarea acestui punct de vedere ingenios se bazează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a-l lămuri, ci invocat obsesiv, ca și cum lupta celor care trăiesc acum ar fi doar cu trecutul, nu și cu ramificațiile unui regim ce a irosit o decadă. Dar din contiguități biografice nu se poate deduce, decât cu prețul unui sofism regretabil, că noua "corectitudine politică" ține tot de trecut. Iar dacă cineva își propune să demaște corsetul "corectitudinii politice", atunci operația trebuie dusă consecvent mai departe, gândind complet ceea ce este. Nu sunt singurele amendamente de adus la referințele volumului Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neamul lui Kyrios Pappadakys este cel chemat de a dirige soarta Orientului. Toate par a-l face apt pe numitul Kyrios pentru un asemenea rol: activitatea (în luare de mită și-n dezbrăcarea călătorilor în codru), inteligența (în șiretlicuri și sofisme), în fine patriotismul (dovada bună: starea înflorită a Greciei). Egipetul, care era mai o colonie franceză, va deveni una engleză sau franco - engleză. Turcia va fi în curând o colonie europeană. Grecii pot renunța fără părere de rău la "marea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
glasul contra lui Luther și au arătat totodată că reforma era în sine de prisos. Nu reformă - reîntoarcere la vechea și toleranta comunitate bisericească, precum o încearcă astăzi unii catolici din Germania, era mântuirea omenirei din mrejele materialismului și din sofismele lui Anti-Crist. Dar evreul austriecesc e departe de a pricepe de ce românul ține la biserica lui, căci... această mitropolie, cea* mai însemnată în Orient prin spiritul ei, au ajuns azi de batjocora evreo-germano-slovacilor din Austria. Această mitropolie are astăzi în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este cel mai prețios lucru pe care-l aveți pe lume și, dacă vă plac, dacă devenim intimi, asta ar putea să vă stimuleze. Atunci, și soția dumneavoastră o să accepte relația noastră. S-ar putea să vi se pară un sofism. De fapt, nu e nimic deplasat în motivația mea. Singura problemă este răspunsul dumneavoastră. Sau nu aveți nici un fel de sentimente? Mi-e și frică de eventualul răspuns. Oricum, trebuie să vă întreb. În scrisoarea anterioară, m-am dat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Și înțelegerea acestui fapt este unica religie. Rozanov a întrezărit, de la distanță, acest lucru când îmi punea întrebările lui despre bine și rău, și știa că acest adevăr îi anihilează toate sofismele. Nu există nici un fel de „dincolo“, nu există decât „aici“, infinit de măruntul, infinit de marele și permanent solicitantul prezent. Și acest lucru îl propovăduiesc turmei mele, năruindu-i visurile despre un supranatural „altundeva“. Așadar, vezi bine, am abandonat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drumul în ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
8) Figurativul Îl întâlnim ca atare foarte rar în presă. În schimb, e bine reprezentat în slogan, graffiti și proverb. 9) Discursul polemic Act reactiv, polemica exprimă dezacordul, contestarea. Are mai multe trăsături de bază: dezacordul; falsificarea conținutului; natura argumentativă (sofismele); descalificarea țintei (sancțiunea, până la anulare). 3.1.1. Discursul descriptiv și legea alternanței Viața este făcută din detalii, iar descrierea, la fel. Ceea ce ordonează aceste detalii este ideea și observația-cheie (o senzație, un miros, o nuanță de culoare etc). Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, cine a făcut întâmplarea, cine îi suportă consecințele, care sunt aceste consecințe. c) Deducția Forma cea mai întâlnită de deducție este silogismul (două premise - una majoră, alta minoră - atrag după ele concluzia). Sofismul este deducția greșită, cea care pleacă de la o premisă falsă: „Oamenii sunt muritori/Românii sunt oameni - Deci, românii sunt pe moarte”. Folosită punctual, deducția se folosește mai ales în analiză și anchetă. d) Inducția Este un proces de generalizare. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Încununată de succes. Cel mai adesea, metoda aplicată În cercetarea adevărului de către Învățații scolasticii era cea a analogiei, metodă care solicita un travaliu complicat și era, de cele mai multe ori, expusă eșecului, deoarece În derularea ei se insinuau o mulțime de sofisme. Renunțarea la metoda analogieiTC "Renunțarea la metoda analogiei" \l 4 Deși respinge scolastica și metodele acesteia, cartezianismul nu poate fi Înțeles fără o punere continuă În paralel cu ea, mai ales că, În confruntarea pe care o poartă, Descartes folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Călinescu (1936), și până în contemporaneitate, eminescologii s-au ambiționat în a evidenția cât mai multe și mai neașteptate mituri în opera scriitorului național. Din acest unghi de vedere, sintagma nicasiană " Ne-am odihnit în Călinescu" rămâne astăzi doar un superb sofism. În fond, "divinul critic" deschide multiple perspective euristice, între care aceea psihanalitică (și derivatul său mitic-arhetipal), lăsând posterității șansa de a o aprofunda și dezvolta cu temei. Acest lucru este posibil mai ales dacă ne gândim că producția literară a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
e cea a lui V. Florescu, de la care ne-am făcut o cinste să pornim. Ținem totuși să precizăm, așa cum am mai făcut-o cu o altă ocazie, că un sofist nu este, cum îndeobște se crede, un autor de sofisme, ci un sophos, adică un înțelept, un știutor, un ingenios. Arta sofistică fiind formal arta de a argumenta orice, oferă mijloacele de a argumenta de preferință teze juste, după cum retorica fiind arta de a susține formal orice cauză, oferă mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]