305 matches
-
se leagă de o dominantă a sensibilității de cititor, antrenat în lumea ficțiunii cu o disponibilitate absolută, deschidere ce marchează, de altfel, natura interpretărilor. ("Nu sînt un cititor de romane", va replica modelului Nicolae Manolescu cu seninătate duplicitar, într-o sofistică transparentă chiar la începutul eseului său despre roman, Arca lui Noe). Atent, precum sînt doar cei captivați, la "divinul detaliu", cum îi zicea Vladimir Nabokov, G. Ibrăileanu este un "prizonier" ce-și iubește captivitatea, lăsîndu-se condus de plăcerea lecturii primare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în vremurile de început (căci vechii Episcopi, chiar dacă erau bogați și nobili, aparțineau întru totul poporului și practicau sărăcia), ci clasei de aristocrați invadatori și dominatori. De atunci abuzul a devenit lege: canoanele Bisericii au fost eludate prin nenumărate argumente sofistice 309, cînd nu o făceau prin violență și prin încălcări vizibile: împărțirea în patru, determinarea veniturilor ecleziastice în scopuri fixe, a fost insuportabilă; vechiul principiu a mers în derivă în practică și prin aceasta și spiritul său. 156. "Spiritul de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
făcea loc și așa numitului „amor grec”, despre care Montaigne spune : (Ess., I, cap. XXVIII). Caracterul ambiguu al prieteniei la Greci apare ca de la sine înțeles în dialogul lui Platon, Lysis sau despre prietenie. Dialogul acesta e plin de arguții sofistice aduse pe de departe pentru a stabili teze practic contestabile, dar filozofic fecunde, în mod obișnuit atribuite lui Socrate de către Platon, cum este cea că prietenia (philia, aproape identică la el cu eros) ar fi năzuința unilaterală a neîmplinitului către
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
excesului pe care-l dezvoltă bășcălia aparține operei lui Caragiale, stă în „simț enorm și văz monstruos”. Bășcălia reprezintă o deformare cu o totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei utilizate excesiv, ci adoptă „mobilitatea sofisticii” anulând orice predicație, atât pe cea care validează cât și pe aceea care invalidează. Bășcălia dereglează astfel această raportare prin contrast, ea transcrie doar o logică a excesului pe care o H.-R. Patapievici o identifică prin două caracteristici fundamentale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sub semnul îndoielii proiectul acela de televiziune, "Mari români", pentru faptul că I.L. Caragiale nu se regăsea printre cei nominalizați. Poate că ne este atât de apropiat încât nu mai simțim nevoia să-l nominalizăm! Mă rog, asta-i cam sofistic! De altfel, cu puțin timp înainte de acel proiect, a existat un sondaj plătit de Ministerul Culturii și care n-a fost mediatizat pe cât merita, după părerea mea ca să nu ne deprime prea tare. Un sondaj din care a reieșit că
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
a "opiniei publice". Găsindu-se fără replică în fața unor conexiuni ilicite, din punct de vedere intelectual, între concepte stabile, precum "public", și cele cu sensuri instabile, precum "manipulare" și "opinie publică", manifestă două atitudini contrare, dar la fel de pripite: fie repudiază sofistic reproșurile de acest fel, fie le îmbrățișează în secret. Această carte se bazează pe teoria sociologică și psihosociologica. Suntem conștienți că RP reprezintă un domeniu de activitate cu o structură interdisciplinara și, de aceea, nu vom pretinde că perspectiva asupra
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
de glorie din intranzitiva sa „tehni citate“. În realitate, inteligența adevărată, inteli gența bine folosită, poate transmite (aproape) orice, (aproape) oricui. Nu există nimic atât de subtil, încât să nu poată fi oferit - fără concesii - „con sumului“ public. 3. Excesul sofistic. În excesul acesta cade inteligența care își folosește dexteritățile pentru a falsifica. Căutând nu adevărul, ci victoria, sau spectacolul, ea jonglează primejdios cu ideile și cu cuvintele, se felicită de a putea apăra orice punct de vedere și tra tează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-se astfel că primul dascăl ,,dimineața să tălmăcească 2 cărți” (logica împreună cu astronomia sau fizica cu psihologia, ori retorica cu metafizica), iar după-amiaza, elevii cărora li s-a predat logica să fie deprinși cu scheme silogistice și ,,încercări dialectice și sofistice”, iar elevii care au studiat dimineața retorica, după-amiază ,,să le dea paradigme retorice”, iar cei ,,ce se îndeletnicesc cu lucrările filosofice” să fie puși să rezolve exerciții, să facă repetiții și dictări, să converseze și să dezlege antiteze. Cel de-
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără a intelege dialectica, mișcarea prin suprimarea contrariilor. Pe urmele lui Platon, Kant a desconsiderat dialectica, tratând-o că pe un produs retoric sofistic, bazat pe aparentă și înșelăciune. Hegel o reabilitează însă, transformând-o în principiul mișcării întregii vieți înspre eliberarea de sine, înspre rațiune 69. Ea nu trebuie redusă doar la momentul sau negativ, la contradicția propriu-zisă, ci trebuie înțeleasă în ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
antinomiilor, Immanuel Kant fixează într-o frază esența acestui fenomen care afectează rațiunea: Dacă folosim rațiunea noastră nu numai la aplicarea principiilor intelectului la obiecte ale experienței și dacă îndrăznim să extindem aceste principii dincolo de limitele experienței, atunci răsar judecăți sofistice, care nici nu speră confirmare în experiență, nici nu au a se teme de contrazicere, și fiecare dintre ele nu numai că este în sine fără contradicție, ci găsește chiar în natura rațiunii condițiile necesității ei, numai că, din nefericire
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de identitatea fiecăruia. "Înălțând patologia din zona psihismului uman în tăriile maladiilor spiritului, intrăm, pe mâna lui Noica, în zona crepusculară a speculativului, fiindcă, oricât aș evita să observ, construcția patologiei spiritului mi se arată mai degrabă ca artefact al sofisticii", anunță Nicoleta Sălcudeanu, acceptând totuși că exilul stă la granița dintre psihic și spirit, iar două dintre maladii "ar putea îmbogăți cu nuanțe descriptive boala desțărării"192. Exilul presupune schimbări de ordin moral, sufletesc, presupune denaturarea ființei, deci, la extrem
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dat înapoi și m-am sinucis. Păi tocmai asta dovedește că te recunoști vinovat și că ești agent informator. Există inclusiv în cuvinte o putoare a uzurii și sălășluiește în fapte o concretețe irezistibilă căreia subtilitatea arguțiilor și complicata gingașă sofistică a motivării nu le poate face față. Intențiile dramaturgului Paul Raynal (altminteri scriitor de bună calitate și autorul câtorva nobile și frumoase piese) au fost bune, dar eroarea lui e totală"36. Nimic de adăugat, poate doar ceea ce spune Steinhardt
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
printre textele cu alură confesivă din Evul Mediu românesc de acelea întreprinse de Eugen Negrici în volumele din seria Expresivității involuntare. Diferența e netă. Voncu lasă deoparte determinările formale de orice fel (inclusiv stilistice sau lingvistice, ceea ce-l ajută, ușor sofistic, să poată discuta și autori care nu au scris în română), privilegiind în schimb ramificațiile ideatice. Farmecul anumitor formulări fericite nu-l lasă indiferent (îl consemnează de fiecare dată când se ivește ocazia). Dar nici nu-l impresionează într-atât
O sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4032_a_5357]
-
găsești astfel pe unul / vorbind despre / salvare, într-o piață, după mulți ani, în el toate sunt elocvente, / numai partea aceea nepreocupată de vreun sens se joacă / și rîde ca o copilă". Raportul poeziei cu realitatea e, la rîndu-i, grațios sofistic, lunecos, cu o turnură ludică ce însă nu exclude enigma, precum un joc de-a v-ați ascunselea pe mize absolute: "O scurtă discuție cu poetul Kocsis Francisko: / ce faci, dragule, scriu, e bine că nu te lași pradă / realității
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
crezi că spun mofturi! Filosof: asta era nacafaua mea, nu negustor". Mai curînd decît cu un ,filosof" avem a face cu o inteligență spontană de artist, avînd un pronunțat vector actoricesc, cu o oralitate strălucită de om de lume, îndeobște sofistică, înrudită cu cea de factură țărănească a lui Creangă și avînd poate un precursor în ,finul Pepelei". între măștile pe care le arbora, cea de ,filosof" era una predilectă... Caragiale, socotește dl Vartic, s-ar întîlni și cu Kierkegaard, mai
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
mai bun caz, este un tertip de care se folosesc teologii atunci cînd, vorbind de taină, caută să-i îmbrobodească pe ignoranți și pe naivi. Pe Langbein însă nu-l poate duce nimeni de nas. E uns cu toate alifiile sofistice și poate adulmeca dintr-o suflare vicleșugurile retorice de care fac uz teologii atunci cînd sunt siliți să-și apere obsesiile dogmatice. În consecință, neamțul știe să scape din capcana oricărui subterfugiu, depistînd cele mai fine subtilități ale cazuisticii popești
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
recuze cu furie planul divin de armonie universală. Teribilul cazuist, închis în tristul separeu despărțit de restul restaurantului printr-un paravan și zăvorât totodată în înghețata logică a propriilor sale argumente, revarsă asupra fratelui său și a cititorului o întreagă sofistică a întunericului, în care el crede și pentru care este gata să-I întoarcă spatele Creatorului său, nu contestându-I existența, ci validitatea planurilor de realizare a armoniei universale. Dacă pentru realizarea acestei armonii atotcuprinzătoare este nevoie de sfâșierea de
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
însuși. Întocmai ca pe vremea proceselor staliniste, în procedura cărora mai întîi se dădea sentința și după aceea se făcea rechizitoriul, și în cazul Muzeului... mai întîi s-a făcut repartiția și abia după aceea s-a început, printr-o sofistică sincopată și greoaie, inventarierea calităților arhitecturalo-metafizico-psihologico-etc.etc. ale locului, care, ca nisipurile mișcătoare, absoarbe și aneantizează tot ce-i intră în raza de bătaie. 6. Pentru că, în loc să se manifeste liber, așa cum i-ar fi stat bine, spiritul contemporan, ferecat zdravăn
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
există o asimetrie fundamentală: ființa este și neființa nu este, și cu asta s-a spus tot. A continua să invoci neființa ca pe un ceva care totuși s-ar putea să aibă un pic de realitate este un tertip sofistic și o tentativă păguboasă. Acestei poziții îi aparțin Parmenide, Zenon din Elea, Melissos, Antisthenes, Platon în prima prima etapă a filosofiei sale, unii sofiști, precum Gorgias, unii megarici, precum Euclid din Megaara și Diodoros Cronos, și apoi Epicur. Pentru a
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
vedea doar o minciună în plus, așa cum a mințit și în legătură cu „acceptul” francezilor. Dincolo de toate acestea, rămâne faptul indubitabil că fostul consilier prezidențial, directorul de spital și ministrul sănătății e un hoț dovedit. Când protectorii săi se dedau la o sofistică de doi bani, desprinzând, ca la măcelărie, mădularul „academic” Beuran de halca „ministerială” cu același nume, ei comit o nouă potlogărie. Mi-e proaspăt în minte șuvoiul de calități pe care i le lăuda Năstase la investitură. Între punctele de
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
vîrît în cap înseamnă să o iei literalmente razna. Tot mai des, Traian Ungureanu face figura unui gazetar ale cărui preferințe ideologice îi ghidează în mod previzibil argumentele, rezultatul fiind o retorică ce păcătuiește nu atît prin aceea că e sofistică, cît prin amănuntul stînjenitor că e incompetentă. Ne sutor supra crepidam. Viața la țară O idee bună de anchetă - ar putea-o prelua și revistele noastre - a realizat lunarul Contrafort din Moldova, în ultimul număr, 10, sosit la redacția noastră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
fim răi, ci realiști: trebuie să-i înțelegem și pe ei, pe care nu i-a dus mintea să penetreze blindajul strategiei pițurchiste în care plasamentul aiurea al jucătorilor, pasele la adversar și ratările au făcut parte dintr-un concept sofistic după o idee presocratică plus teoria universurilor închise. Lucru care a convenit echipei din Belarus ai cărei jucători păreau să fi absolvit aceeași școală de înalte studii gafologice ca și steliștii. Este contextul în care n-ar fi rău dacă
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
-n "epoca de aur"), pe de alta exilul sau (și) marginalizarea, umilința, sărăcia. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Cine citește comentariile răuvoitorilor oficiali sau oficioși la adresa lui Virgil Ierunca și-ar putea închipui că d-sa recurge la cine știe ce sofistică, la acrobații ale demonstrației ori măcar la o laborioasă arheologie pentru a-și susține "negativismul". Or, realitatea e cu totul alta. D-sa indică lucrurile cele mai vizibile, altfel spunînd evidențele. Numai o rușinoasă amnezie, numai o tactică a măsluirii
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
dovedi bunătatea unui zeu care, milostivindu-se de o ființă inocentă ce a fost prihănită, îi reface heraldica știrbită a epidermei, îți spui că scolastica e locul unde, în numele rezolvării unor fleacuri prețioase, spiritele savante au cheltuit munți de perspicacitate sofistică. Atîta doar că fleacurile acestea, departe de a fi chichițe fără însemnătate teoretică, au constituit începutul unor dezbateri cruciale înlăuntrul dogmei creștine. Polemicile în aparență minore în jurul unor probleme mici cît degetarul oglindesc o stare de spirit: dorința de a
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
se spunea că a fost sofist. Dom’le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist!? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae - le-am cam citit pe toate, poate că în unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze - odată scoase din contextul imediat și puse într-o perspectivă mai generală se dovedesc a nu fi sofisme. Paul Zarifopol avea o foarte mare înțelegere pentru fenomene sufletești și intelectuale care îi
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]