306 matches
-
ori alta: ori te bucuri de plăcerile vieții, ori suferi în drum spre perfecțiune. Nu și una, și cealaltă: nu există o jubilație sigură pe care să o practici având ca scop virtuțile. Exercițiul retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune adoptarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
infinite. Pierre Abélard Prin Pierre Abélard (1079-1142), filosofia Își precizează tot mai mult conținutul conceptelor și perspectiva și se conturează mai precis ca o disciplină ce Își anunță cu tărie capacitatea de a concura teologia: „Pentru a ne păzi de sofistica ce ne Îndepărtează de simplicitatea credinței și care Înlocuiește mișcarea inimii cu cea a buzelor, este suficient a o raporta, ca tot ceea ce cunoaștem și ne este dat, Tatălui Luminii”. Noua tendință, care nu mai poate aparține teologiei - aceea de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
von Realität zu Realität) apud V. Drăghici, Notele traducătorului la op. cit., p. 139. 11 W. Dilthey, Construcția..., p. 75. 12 C. Noica, Trei introduceri..., pp. 30-31. 13 Ibid., p. 32. 14 Noica recurge aici la un joc de cuvinte, caracteristic sofisticii sale, și consideră că la mijloc este "o gândire negândită", precizând că sensurile ei "nu există, e drept, decât în măsura în care sunt gândite; dar subiectul de gândire nu decide de ele, ci sensurile de el" (ibid., p. 27). 15 M. Florian
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stânga", referindu-se la obtuzitatea mentală a unor lideri intelectuali, care se dau drept "liberali". Aceștia au reușit să construiască într-un mod voluntar, dar și involutar (fără să conștientizeze ce finalități sociale vor avea gândirile lor slabe, fenomenologic-hermeneutice și sofistice) o societate abjectă și subculturală caracterizată prin: 1) un sistem economic, social-politic corupt, sălbăticit și non-funcțional; 2) distrugere deliberată a școlilor și a sistemelor de educație; 3) restrângerea culturii scrise în spațiul social și civic; 4) clivajul ideologic și politic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se leagă de o dominantă a sensibilității de cititor, antrenat în lumea ficțiunii cu o disponibilitate absolută, deschidere ce marchează, de altfel, natura interpretărilor. ("Nu sînt un cititor de romane", va replica modelului Nicolae Manolescu cu seninătate duplicitar, într-o sofistică transparentă chiar la începutul eseului său despre roman, Arca lui Noe). Atent, precum sînt doar cei captivați, la "divinul detaliu", cum îi zicea Vladimir Nabokov, G. Ibrăileanu este un "prizonier" ce-și iubește captivitatea, lăsîndu-se condus de plăcerea lecturii primare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
deosebește de marii săi contemporani prin aceea că nu a scris comentarii științifice despre cărțile Sfintei Scripturi. Abilitatea să exegetica este evidentă în numeroasele omilii, în care a folosit artificiile retoricii antice. A utilizat generos instrumentele celei de a doua Sofistici, ale metaforei, comparației, ecfrazei, ale figurilor de stil și paralelismelor gorgianice, după obiceiul timpurilor, dar a fost mai rezervat și nu a considerat niciodată aceste rafinamente ca fiind cel mai important element al predicilor sale{\cîte 42}. Este, cu certitudine
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
planul său de a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
plăceri trupești. În fond, "monahul e om de rând, deosebindu-se de ceilalți prin port și uneori prin năzuințe" (1962, p. 6). Să reamintim o secvență din Dragoste și smerenie text care conține poate cel mai spectaculos exercițiu de virtuozitate sofistică din opera lui Damian Stănoiu în care călugării, pentru a-l convinge pe cuviosul Chiril să le mai dea vin, apelează la armele cuvântului: "Chiril se înapoie cu sticla... pe jumătate plină. Ermolae făcu un semn deznădăjduit către duhovnic. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
său124. În fine, pentru polemistul Augustin, oponentul care folosea astfel cuvântul sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget ambele formule desemnând vrăjmașul și acuzatorul biblic. Călugării lui Stănoiu, măcar că nu refuză ispita teologhisirii, nu au asemenea ambiții. Ei nu fac sofistică decât de dragul taifasului în sine ori în scopul dobândirii licorii bahice. În cuvântul pe care îl rostesc tace interpretarea instituțională, e acolo ca reper de fond, astfel încât coprezența celor două voci face posibilă evaluarea abaterii înțelesului secund. Estetic, rezultatul este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sub semnul îndoielii proiectul acela de televiziune, "Mari români", pentru faptul că I.L. Caragiale nu se regăsea printre cei nominalizați. Poate că ne este atât de apropiat încât nu mai simțim nevoia să-l nominalizăm! Mă rog, asta-i cam sofistic! De altfel, cu puțin timp înainte de acel proiect, a existat un sondaj plătit de Ministerul Culturii și care n-a fost mediatizat pe cât merita, după părerea mea ca să nu ne deprime prea tare. Un sondaj din care a reieșit că
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o evidența firească care ar putea să-i justifice faptele [15] la un se spune, Lupul demonstrează de fapt că nici nu a fost victima directă a agresiunii arătate în [13]. Edificiul dialectic este demolat lăsând în acest fel locul sofisticii eristice. 5. Exercițiu de analiză secvențială Revenind la cele două dialoguri extrase din operele lui Jules Verne, propuse în exercițiul 5.3. din capitolul precedent, determinați secvențele incomplete, precum și înlănțuirile formate în cadrul lor. [A1] Mâine, spuse el, voi ucide acest
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Apoi, sunt prea multe ipoteze, repetări, poetizări. Eliminarea lor ar duce la o carte mult mai consistentă. Nicolae Branda mi se pare prea minimalizat. O propoziție ca: „Omorul mioritic devine o pură practică semantică” (p. 436) merită admirată pentru jocul sofistic. La fel: „... avem mai degrabă vocea sensului și nu sensul” (p. 470). O propoziție finală din Miorița - o hermeneutică ontologică trebuie să de serios de gîndit cercetătorilor în domeniu: „Pentru a fi mai expliciți, vom spune că cercetările actuale ale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a "opiniei publice". Găsindu-se fără replică în fața unor conexiuni ilicite, din punct de vedere intelectual, între concepte stabile, precum "public", și cele cu sensuri instabile, precum "manipulare" și "opinie publică", manifestă două atitudini contrare, dar la fel de pripite: fie repudiază sofistic reproșurile de acest fel, fie le îmbrățișează în secret. Această carte se bazează pe teoria sociologică și psihosociologica. Suntem conștienți că RP reprezintă un domeniu de activitate cu o structură interdisciplinara și, de aceea, nu vom pretinde că perspectiva asupra
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime legături demonstrează caracterul dialectic (ca metodă de aflare și impunere a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în scopuri amorale a argumentelor ad hominem și ad personam, asupra cărora vom reveni mai nuanțat) al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de exercițiu intelectual 19, dar și de joc
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
califică sau, după caz, descalifică un anume tip de discurs 87) este, în plan semantic, investită cu accente mai degrabă peiorative. Întâlnim, astfel, un caz paradoxal, în care atributul retorico-formal "polemic(ă)" este conotat preponderent negativ (ca agresivitate, primitivism comportamental, sofistică etc.), în timp ce practica discursivă ne arată intensitatea, sub dublul său aspect (cantitativ și calitativ), pe care o atinge discursul polemic în România interbelică 88. G. Călinescu plasticizează metaforic atitudinea polemistului, evitând totuși o denominare, în favoarea unei substituiri bazate pe analogie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întâmple orice, bogată în asocieri libere și evocări poetice, o lume în care valorile emoționale de context, de simpatie și de participare fizică ne salvează de plictisul și cinismul rece al abstracțiilor logice. Capitolul XII Dialectica televiziunii pure " Aceste aserțiuni sofistice deschid deci o arenă dialectică, în care fiecare parte care are permisiunea de a ataca are câștig de cauză, iar acela care este silit să procedeze numai defensiv este învins. De aceea, cavalerii gata de luptă, indiferent că intervin pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de prisos. Și de fapt, ceea ce noi înțelegem prin credință, voi încercați să construiți prin judecăți. Și de multe ori voi nici nu puteți exprima ceea ce înțelegem noi. Deci mai bună și mai sigură e lucrarea credinței decât silogismele voastre sofistice”. (Sf. Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, LXXVI, în PSB, vol. 16, p. 236) „... astfel este credința, căci ea mai mult convinge pe cineva decât raționamentele omenești; este cu mult mai clară decât dovezile ieșite din judecata noastră
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de limbaj adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor, alimentată ca dintr-o pânză freatică, din nivelul subteran al gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
microromanul Cazul maicii Varvara, poznașa notiță din telegrama prin care Trilifia informa mitropolia în legătură cu incidentul din mânăstire, are un conținut trunchiat, care produce în rândul destinatarilor nedumerire și îngrijorare și provoacă dezbateri interminabile pe marginea interpretărilor posibile. Succinta știre redată sofistic astfel: "Tănase Păcătosul găsit spânzurat maica Varvara"144, ridică întrebări juste: Cine este Tănase? De ce i se zice Păcătosul? Cine pe cine a ucis? Tănase pe Varvara sau invers și mai ales, de ce? Confuzia e dusă la extrem de ziarul local
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne mirăm peste măsură de vigoarea acestor teze perimate, care surprind astăzi prin spiritul lor de sistematizare grosolană și prin caracterul lor adventist. Ceea ce le apără nu este nici rațiunea, nici cunoașterea, ci credința și ignoranța."283 Marxismul este o sofistică, menționează Caillois, însă totodată constituia doctrina unui partid puternic, care se revendica din el și îl considera sursa puterii sale, deși relația reală era inversă (doar existența partidelor comuniste și a URSS a menținut doctrina, care este cel mult o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în vremurile de început (căci vechii Episcopi, chiar dacă erau bogați și nobili, aparțineau întru totul poporului și practicau sărăcia), ci clasei de aristocrați invadatori și dominatori. De atunci abuzul a devenit lege: canoanele Bisericii au fost eludate prin nenumărate argumente sofistice 309, cînd nu o făceau prin violență și prin încălcări vizibile: împărțirea în patru, determinarea veniturilor ecleziastice în scopuri fixe, a fost insuportabilă; vechiul principiu a mers în derivă în practică și prin aceasta și spiritul său. 156. "Spiritul de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe cineva când toată existența voastră e o sumă de acte suspecte și vrednice de pedepse? Am arătat pîn-acuma în ce consistă soluțiunea propusă de "Romînul". D. Costinescu, după o coală de tipar de calificațiuni rele la adresa evreilor, urmând principiul sofistic că {EminescuOpX 264} cel pe care îl aperi cată să-l batjocorești ca să nu bage de seamă lumea că-l aperi, vine la concluziuni atât de evreofile cum nici Alianța izraelită nu le-ar fi dictat mai cu asprime pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care i-l dă fiziologia., reacțiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos contra influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său. Apucătura sofistică a adversarilor noștri politici de-a substitui un mediu fals și de a ne numi reacționari în sensul apusean al cuvântului, adecă reprezentanți ai ordinei divine, e precât de cunoscută pre atât de lesne de invalidat. Reacțiunea în sensul apusean
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o sofismă din cele mai comune. E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încît mai nu merită ca cineva să releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate, câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui ar merita în adevăr acel nume pe care călugării 'l dădeau în evul mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis. În unul din numerele trecute vorbisem de schimbările din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
niciodată un argument ad rem, dedus din natura lucrurilor, dictat de iubirea de adevăr. Și de ce? Pentru că nu sunt capabili de a pricepe adevărul. Din articolele ziarului guvernamental ar putea estrage cineva un sistem întreg de falsificare a judecății, de sofistică. Și de ce sunt incapabili de a pricepe adevărul? Pentru că scopul lor nu a fost niciodată de a-l căuta. Jurnalistica în mînile roșilor a fost un mijloc de trai, un mijloc de a parveni, de a câștiga, nu de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]