338 matches
-
o știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
oamenii sunt mai blânzi decât par a fi, atâta doar că, neștiind exact de la ce vine diminutivul acela, asta nu era deloc un motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era, la mică depărtare, Isaia, care purta straie de călugăr, soioase și peticite. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită și ținea mâna dreaptă în semn de rugăciune, întruchipând brațul arhanghelului Mihail. Ar fi trebuit să te mulțumești cu o singură privire ca să te mângâie prezența unui om care răspândea
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
au scăpat oamenii de toate necazurile și este cazul să ne veselim cu toții. Și nu este vorba de glu-ma de calitate, de ironia fină, plină de conținut și învățăminte, nu!, este vorba (în cele mai multe cazuri) despre gluma de cartier, aceea soioasă și grobiană. Astfel, Doamna Emma Nicholson devine pe rând, pe vremea când făcea observații întemeiate asupra situației proaste în care se află copiii instituționalizați, baroneasă (ironie "fină"!), o bătrânică ( ce oribil !) care și-a rezolvat toate problemele de la ea de
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
că despre pictură se poate scrie nu doar neconvențional și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a lui Bruegel cel Bătrîn: "Cu părul lor lung, soios, neglijent, arată mai degrabă ca niște bătrîni hipioți ofiliți, ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p. 48) sau tabloul Bunavestire a lui Francesco del Cossa: "S-o spunem p-aia dreaptă: savanta din Journal of... a descoperit ceea ce
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
idiot în plin centru . Eu urcasem către zidul maternității unde o presupusă nevastă îmi aducea pe lume un copil ipotetic. Circulam înainte și înapoi prin ora două noaptea. Nu știam ce se întâmpla în maternitate fiindcă un individ descheiat și soios venise să mă P O E M E Debut întrebe ce căutam acolo. Ce mă, ai venit aci să te masturbezi? Să presupunem că da. Dar aș fi vrut și eu să îl văd pe cel care ar fi fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dragul de el, saltul struțului printre dune năucitoarea iarnă a firului de sorg dansul mestecenilor în goană de vifor dar corabia deșertului? O adevărată fregată, amice! Repede amiaza se scurge spre noapte, printre limbile focului îl ochești asudând, cu pulpa soioasă-ntre mâini visând moartea căprioarei în ceaunul de-aramă degetele picioarelor lui de poet al naturii, negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
-mi facă hatîrul unui zîmbet. În "Bazar bizar" își dau întîlnire George Bush și Florin Călinescu, Monica Bellucci și Mitică Dragomir, SPP-ul și CIA-ul, aurolacul și curva, colonelul dobitoc și pasagerul clandestin din autobuz, romancierul ratat și panglicarul soios, ce mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea tîrziu ca s-o renegăm sau s-o părăsim. Bucureștiul anului
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
fie ales democratic președinte. Singurătatea Americiitc "Singur\tatea Americii" Interior sordid, de birou de magaziner sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
masă nu sunt curate. Sunt cu pete maronii ori galbene țdacă ai noroc). Maronii, când sunt pe față, galbene, când se întorc pe dos fețele de masă. Curate, așa cum vezi prin filme, ori chiar în restaurantul de vizavi prin geamul soios, nu. E clar. Într-un restaurant de mâna a doua există pe undeva, nu pentru a fi înțelese de muritorii de rând, niște reguli nescrise și, ca orice reguli nescrise, născute odată cu noțiunea însăși de restaurant de mâna a doua
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care îi mai drese starea: de Manole râsese tot liceul când se îndrăgostise de Ana Dumitru și se făcuseră bancuri crâncene pe tema ctitorului de mânăstiri. Între două halbe de bere care acum se goleau, acum se umpleau, peste masa soioasă și cu o culoare nu tocmai ușor de definit, cei doi își petrecură toată după-amiaza povestind. — Ți-aduci aminte de profa de fizică? Aia cu pantofi de vinilin și cu față de broască râioasă? — Hm..., rânji Gigi Pătrunjel gândindu-se că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de aproape unul de altul, și ea nu-și dădea seama. Tom, băiatul mamei! șopti ca și cum l-ar fi simțit lângă ea. Pe noră și pe Invalid îi uită, ca și cum ar fi dispărut din cameră, și camera întreagă cu mesele soioase și respingătoare, dispăru și ea, înlocuită de gândul acum clar și luminos în mintea ei că Tom e undeva pe aproape și-o caută, sau o așteaptă, ceea ce era totuna. Aveau să se-ntâlnească negreșit, foarte repede. Asta era presimțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să aibă ce mânca. Așa a fost și după primul război: se-ntindea lumea ca râma după o fărâmă de pâine. Ocoliră piața cu statuia Eroului Necunoscut. În urma lor apăru o familie de târgoveți, un bărbat slab, cu-o șapcă soioasă, și-o sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu o altă sacoșă, și-o fată urâtă, bondoacă și târtoșă, în rochie bălțată de mătase, fluturând o sacoșă goală și ea. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ce suntem noi, verii lui Oedip?! Surorile Medeei?! Ce schimbare mai așteaptă cei aproape șapte milioane de pensionari? Dar funcționărimea blocată într-un sistem de muncă învechit? Cum să-l strămuți pe mocofanul cu plaivaz după ureche de la registrul lui soios la tastatura computerului? Cum să-l motivezi pe profesorul îndobitocit de rutină, pentru care manualul "Humanitas" e echivalentulul torționarului care-l supune la cele mai insuportabile cazne psihice și intelectuale? Dar pe directorașul de întreprindere, obișnuit cu ordinele de la centru
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
-ncrețite și zone arse, nimic altceva decât țări și dominioane cu nume alegorice, delte și fluvii și deserturi: Tara Dragostei și Țara Atrocității, Laguna Fricii, Fiordul Amețelii... Suprafețe mânjite de toate dejecțiile lumii, cortexul înghesuit sub țeastă ca o boarfă soioasă într-o mașină de spălat, cearceaful boțit în pat și foile din caiet, opacizate de dârele de pix, cele trei texte se-nfășoară și se-ntrepătrund în nebunia mea. Dacă mi-aș întinde scoarța cerebrală pe pat, l-ar acoperi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceea ce părea a fi un loc în care se vindeau artefacte terrane. Își ascuți auzul și ascultă conversația lor. ― Ce crezi că o să vină? Vreun regiment imperial? întrebă un ins bărbos, a cărui siluetă se topea în faldurile unei pelerine soioase. ― Mă îndoiesc, hohoti o femeie. După experiența pe care au avut-o când au încercat ultima dată să treacă fluviul... ― Ar putea desanta, proasto! ― Da, da! Și-apoi cum să plece? Mă aștept mai degrabă să trimită o trupă de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
miel și începu să îi roadă carnea. Aproape imediat, Metronius îl incită să-și urmeze povestirea: — Deci? Spuneai că s-a întâmplat ceva, mi se pare. înghițindu-și dumicatul, Divicone încuviință. Da, reluă el, ștergându-și degetele unse de vesta soioasă de in. S-a întâmplat într-o după-amiază. îmi amintesc să era toamnă: toate culorile acelea, știți... în sfârșit, într-o după-amiază, mă dusesem prin apropiere împreună cu un confrate, să aducem lemne. Luasem un căruț deschis, pe două roți, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era a unui țăran puțin la minte și deosebit de primitiv, dacă nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul de aur - cu siguranță, rodul unor precedente furtișaguri - ce îi atârna la gât. Purta o bluză soioasă de in, fără mâneci, și pantaloni mulați, îmbibați de noroi și pătați de sânge - sângele Flaviei, gândi ea cu scârbă - strânși pe picior cu șireturile sandalelor. în grădină, Hippolita îl văzuse privind-o ironic, auzise râsul său batjocoritor, însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zece-doisprezece ani, care se lupta cu doi câini scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu bună-știință. Ca să-ți poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
treptele de la intrare. Maiorul îl privi suspicios, îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acasă sau să văd Împreună cu Inge vreun spectacol ușor, stupid. Voiam să fiu oriunde În altă parte decât să mă aflu În fața brunetei cu chip de cremene care-mi deschise ușa. Își șterse mâinile rozalii, pline de pete, de șorțul soios și se uită la mine plină de suspiciune. — Frau Buverts? am Întrebat-o folosind noul ei nume după căsătorie și aproape sperând că nu e ea. — Da, Îmi răspunse tăios. Și tu ești...? Nu c-aș avea nevoie să Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să fie deschis la ora asta. Un birt soios se materializă vizavi. Deschise ușa, făcând să zornăie geamul pe care era pictat peștele lui Iisus. Se trase înapoi exact în momentul în care clopoțelul dinăuntru îl anunța. La o masă din mijloc, patru bărbați șleampeți, în blugi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încetini și opri în fața lor, cu geamurile deschise. Banchetele erau ticsite cu lucruri - cutii pline cu haine, mormane de vase, cărți, unelte, chiar și un buchet de flori din plastic. În spate zăcea o saltea gonflabilă, acoperită cu o pătură soioasă de bumbac. Un bărbat de șaptezeci de ani, cu trăsături pronunțate și fața stacojie, fără îndoială Winnebago, se aplecă peste scaunul din dreapta. —Probleme cu mașina? Oarecum, răspunse Mark. Aveți nevoie de ajutor? Am nevoie de ceva. Bărbatul Winnebago deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grijă de mine. Oferta mi-a displăcut profund așa că i-am pedepsit pe Lynn și pe tata făcându-i ca în perioada adolescenței mele să trăiască un coșmar. Nu bușind mașinile altora sau cumpărând droguri de la bărbați îmbrăcați în parpalace soioase. De pe atunci eram prea convențională ca să fac asta. Am încetat pur și simplu să mai vorbesc cu ei, așa că nu știau dacă sunt gravidă sau fur casetofoane din mașini. De fapt, când eram plecată până târziu, eram de obicei acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]