198 matches
-
mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi dau dulceață din borcanele noastre, mă iau pe genunchi, mă-ntreabă câți ani am și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au căști pe urechi și umblă pe la butoanele unui dulap frumos, tot numai din fier, din care crește o prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
găsește pe tata, care-i bun și frumos și voinic - ca un tată! Vine și mama În grădină. Vin și Moș Iacob cu Mătușa Domnica și Moș Andrei cu baba (fără Duda, ea are treabă, pe la trup, cu trupa). Un soldățel mai măricel În grad și care stă la noi În casă și-și poartă capul legat cu alb Îi spune mamei ceva În șoaptă. Stă cu spatele spre mine și, din când În când, ridică din umeri. Că adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc târziu și nu În grădină la noi, dau ocol școlii, grădinii nimeni. Încep să plâng, să urlu - unde-s soldățeii? Unde-i Carpenul meu? Mama zice: - S-au dus mai Încolo. Ei au treabă, ei luptă...Nu mă ogoiește lupta lor, eu vreau tata. - D-apăi asta și fac când luptă, băiețălu moș’lui, Îmi explică Moș Iacob. Ieri ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu cum i-a chemat pe cei morți și umflați. De cum au plecat bieții soldăței din sat, mama a trebuit să iasă la datorie, la deal; mai ales către Orhei, cam pe unde se află lotul școlar. Pe-acolo a fost horă mare, hora dracului. Și cum e vară, nu toamnă - ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Să nu se trezească băi’țălu, da s-o rupt iazu la Curchi, la călugări. Nu vă spărieț’, da-așa să știț’... Băi’țălu era treaz, dar n-a dat semn că e. S-a Îmbrăcat cu o repeziciune de soldățel la războiul-sfânt și a Încercat să iasă. - Culcă-te la loc, e abia miezul nopții, zice mama, Îmbrăcându-se. Plouă afară, n-ai ce vedea. - Ba am: să văd cum s-aude, zic. - Bine, dar nu cobori de pe calidor. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întreține focul și Împarte soldaților vin fiert - miroase până aici scorțișoara și piperul și Mătușa Domnica. Soldații sunt mai bătrâiori decât cei care-l căutau pe tata printre copaci; dar soldați și ei, chiar dacă mulți cărunți, aduși de spinare - nu soldăței din aceia, de-atunci. Vinul Îl fierbe Mătușa Domnica, la noi În bucătărie. Cu zahăr și piper și scorțișoară, de la noi - vinul de la ei, dar totul miroase a Mătușa Domnica. Soldații horpăiesc din cănile de tablă turtite și argintii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oprească mai mult timp în oraș, el aruncă monede pe șine. Trenul e cât pe ce să calce un bețiv; sărind să-l ajute, tatăl își pierde trenul lui. Stefek știe că repetiția e magică. El face frecvent antrenamente cu soldățeii lui pe care îi pune între șine să oprească trenurile. Mai târziu îi va pune de o parte și de alta a ușii pentru a-și împiedica tatăl să iasă din cârciuma gării. PROCEDURA: Micile evenimente se repetă până încep
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
fim deranjați. Cum dorește doamna inspector - șef. Ușa se trânti. Îl auzeam pe ofițer Îndepărtându-se ca un dansator de step, care părăsește scena. Neștiind dacă e cazul să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de tinichea. Nu vreți să vă faceți comod, domnule Knisch? Manetti indică spre un scaun de lângă ușă. M-am așezat - și m-am trezit imediat cu soarele amiezii În ochi. Acum vedeam și mai puțin din presupusul geniu al orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apucaseră să mute gardul cazărmii, să-l treacă peste drum și dacă se putea să-l întindă cît țineau hotarele. Nici nu era ceva nou, prin vecini, citise în gazete și îi povestise destul de convingător chiar Șerban Pangratty, prin vecini soldățeii ieșiseră de cîțiva ani buni la joacă în piața publică. Păi chiar la punctul doi se lămureau lucrurile, caligrafia nervoasă a domnului Artur Stavri așternuse pe hîrtie "scoaterea din viața publică și sancțiuni severe contra trădătorilor de neam și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să vedem în Bulgaria și apoi în România. În loc s-o luăm spre Timișoara ori Turnu-Severin, am trecut granița în Bulgaria. Bine primiți, doar eram francezi! Călătoria a durat trei zile. A treia zi am trecut podul la Giurgiu. Doi soldăței tineri se hlizeau și cereau țigări. Singurul incident, minor, s-a întâmplat la vamă, din cauza mea. N-am avut de lucru și am început să fac bășcălie de ofițerul de securitate care se lepăda de Ceaușescu înjurându-l de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Să dorm acum, că o să fie bine. Să dorm acum. Ioan Claudiu Todoran Psihostomatologie La jobul de la grădi totul mergea strună: turnurile din cuburi de lemn se ridicau de treișpe etaje, mași nuțele se bușeau artistic de pereți, războaiele cu soldăței izbucneau pe sub mese și tanti Tuți - CEO-ul meu de atunci - îmi spunea că sunt brânză bună în burduf de câine. Eu o luam ca pe „ăl mai tare din parcare“. Bucuria cea mare începea abia după grădi, când tataie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
împărat îl scoate din minți noul tarif vamal rusesc pentru produsele de export franceze. Va fi război! Va fi război mare! Numai un orb nu vede asta. Și, zău, cred că generalul Kutuzov suferă cam de așa ceva. Stă liniștit, în timp ce soldățeii austrieci, aliații lui Napoleon, tropăie în jos, tot spre Brașov. Diplomatul suedez se aplecă peste masă și continuă cu voce scăzută: ― Vă spun din sursă sigură: îmi pare rău pentru Kutuzov, dar țarul e hotărât să-l înlocuiască. Va numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vărsă o nouă cantitate considerabilă de vodcă În paharul prietenei sale. — Trebuie să existe vreo lege nenorocită. Logan tresări. — Ce vreți să spuneți prin „Încă vrea să-l vadă pe băiat“? — N-o să-l las nici să se apropie de soldățelul meu. Doamna Erskine ridică nesigur paharul la gură și bău aproape jumătate dintr-o sorbitură. — A, da, el trimite cadouri și scrisori și felicitări, dar eu le arunc direct la gunoi. Ne-ați spus că tatăl e mort. Doamna Erskine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Celeste bombăni ceva. Mal știa că rostea obscenități în limba ei maternă și nu dorea ca Stefan să le audă. Băiatul îl strânse și mai tare, apoi îi dădu drumul și fugi în camera lui de la etaj. Mal auzi ting-ting-ting - soldățeii de jucărie pe care Stefan îi arunca în ușă. Spuse: Știi la ce îl faci să se gândească, dar tot nu renunți. Celeste își strecură brațele în mânecile vestei aruncate pe spate - singurul gest european de afectare pe care Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebui să cunoască maxima asta. O replică fără răspuns. Mal lovi mocheta cu piciorul, după care ieși. Se așeză pe trepte și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a camerei lui. Mal se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va nărui tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
afirmativ din cap. Îi telefonă În schimb lui Dimi și se bucură foarte mult să afle că era interesat de colecțiile de timbre și monede, cu condiția ca ei doi să fie parteneri. Nu-i pomeni nimic despre sutele de soldăței de plumb din copilăria sa, pe care Îi descoperise Într-un sertar și pe care Îi păstra pentru micul său Challenger. Seara, la ieșirea sâmbetei, Fima se ridică brusc, Îmbrăcă paltonul de iarnă al tatălui său și, lăsându-și prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
subțire răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care continuă: „Cu șapte pâini și câțiva peștișori, prietenul vostru Iisus a săturat patru mii de oameni, ba a adunat și șapte coșuri de firimituri la sfârșitul ospățului. Desigur că acestea sunt doar simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
timp să Învățați. Deci veți primi acum câte doi pești ca să vă potoliți foamea pe moment. Iar la fiecare popas al trenului, vă vom da atâta pește cât poftiți.“ „Dar apă?“, strigă câteva guri. „Veți primi și apă, le răspunde soldățelul vesel. Vă dăm și apă, cum să nu vă dăm!? Tătucului Iosif Visarionovici nu-i place să știe că omul suferă de sete. Veți ajunge la capătul drumului sătui și odihniți. Ați Înțeles?!“ „Am Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că omul suferă de sete. Veți ajunge la capătul drumului sătui și odihniți. Ați Înțeles?!“ „Am Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar unii, ascultând povața, nu uită să adauge după cuvântul „Înțeles“ și „să trăiți“. „Așa, așa“, Își freacă palmele soldățelul. „Văd că Începeți să deprindeți bunele maniere, nu-i așa?“. „Așa-i, așa-i“, Îl acompaniază mai multe glasuri de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl acompaniază mai multe glasuri de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri, cu mic, cu mare, repetă Într-un glas cuvintele soldățelului, primesc fiecare câte două scrumbii sărate bocnă, soldații strigă Îmbarcarea și lumea se urcă În vagoane. Ostașii, cu ochi ageri, glumind, inspectează trenul, Închid ușile cu drugi de fier, se apleacă să privească și pe dedesubt, să vadă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]