537 matches
-
-și manifeste admirația față de protestul brașovenilor: „Măi, băieți, măi, ce-ați făcut voi, noi nu am fi avut curajul niciodată!” (Filichi, 1994, p. 37). Ecouri studențești La câteva zile după revolta muncitorilor brașoveni au apărut și foarte puținele, dar vehementele solidarizări ale studenților cu protestatarii. Cel dintâi este Cătălin Bia, student la Horticultură, care se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Studentului protestatar i se alătură încă doi colegi (Lucian Silaghi și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scrie: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Studentului protestatar i se alătură încă doi colegi (Lucian Silaghi și Horia șerban), dar Securitatea este alertată imediat și cei trei sunt arestați în fața colegilor lor. Securitatea devenise, de altfel, prudentă dinainte de această solidarizare concretă și din pricina unor grafitti de pe clădirile căminelor, clamând ideea de sprijin al protestatarilor. Alți câțiva studenți împart, în aceeași perioadă, manifeste în sprijinul muncitorilor. Se vor mai face câteva arestări (în total au fost 7), apoi studenții respectivi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în apropierea întreprinderii. Intrarea în oraș era și ea păzită. Mai multe unități militare au fost în stare de alarmă; în uzină fuseseră plasate detașamente pregătite să intervină în caz că s-ar fi declanșat o altă revoltă, de pildă, sau o solidarizare. Sentința a fost explicată ca fiind o expresie a „generozității” și „umanismului” lui Nicolae Ceaușescu (care îi lăsase în viață pe protestatari, deși în ședințele din întreprindere se ceruse încă de la început pedeapsa capitală). Chiar și astfel, deși, în esență
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ales să despartă familiile. S-a renunțat la pedeapsa cu moartea sau la vreun tip de pedeapsă privativă de libertate pentru a se evita victimizarea și eroizarea protestatarilor la nivel național și internațional; pentru a se evita, de asemenea, o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, din pricina cărora fuseseră exmatriculați, gestul lor fusese emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase oarecare amploare, iar figura lui
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru a se evita victimizarea și eroizarea protestatarilor la nivel național și internațional; pentru a se evita, de asemenea, o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, din pricina cărora fuseseră exmatriculați, gestul lor fusese emblematic). În 1987, fenomenul disidenței în România luase oarecare amploare, iar figura lui Ceaușescu decăzuse deja din ipostaza liderului reformator, așa cum fusese ea vehiculată până prin 1980, prin diferite strategii de manipulare. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu delatori și securiști. Secțiile din IABv de unde izbucnise revolta erau supravegheate zi și noapte de activiști. La Universitatea brașoveană, după acțiunea studenților de la Horticultură, a fost declarată starea excepțională; căminele erau pichetate în permanență, pentru a se evita alte solidarizări ale studenților cu muncitorii. La nivel propagandistic, orașului Brașov (cu regim de asediere belică și ideologică, la propriu) i s-a impus să fie zelos în adularea figurii lui Ceaușescu, printr-o propagandă la scară uriașă, glorificare în presă etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rezultată din „jocurile de cuvinte” era singura hrană spirituală a intelectualilor, constituind și o formă de protest. și, nu la urma urmei, era valorizat curajul asumării riscului de a-ți pierde libertatea sau viața, o atitudine morală care obliga la solidarizare. L.A.: Este „frica” explicația pentru absența manifestării unei opoziții vizibile la noi? De ce ea a fost numai la noi resimțită așa de profund, că ne-a paralizat? D.G.: Se crede, de regulă, că banii conduc lumea - eu cred că frica
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a se aprecia coerența unei relatări ca fiind mai adevărată decât realitatea și ne-au bombardat permanent cu „scenarii” aranjate plauzibil. Am văzut recent filmul Filantropica și mesajul lui vizează exact acest fenomen: „povestea” determină credibilitatea și reacția empatică de solidarizare cu cel lovit de soartă. Metoda folosită e identică cu ceea ce spuneam mai înainte despre șperaclul care se potrivește și deschide ușa, deși nu este exact. Conspirologii iau evenimentele neclare ale „accidentului” și afirmă categoric: „Aceasta nu se poate întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ei, coada ca simbol sexual, etalând o tensiune orgasmică și sentimente ca satisfacția împlinirii, frustrație sau frigiditate). Orice coadă dezvoltă calitățile umane ale indivizilor (o psihologie de învingător, un gust al parvenirii, replierea fără speranță, agresiunea directă și cea diplomatică, solidarizarea unor grupuri ca “bande de agresori”). Un cercetător (Sicoe, 1992) identifică chiar și specificul comportamental în funcție de tipul de temperament: colericii devin lideri, organizatori și tribuni; melancolicii sunt victime prin excelență etc. Coada este o “mică societate”, reproduce trăsăturile contextului
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
Proiectele de traducere din Walt Whitman, ca și transpunerile din poezia negrilor americani Claude McKay, Fenton Jonson, Langston Hughes, Waring Cuney, Jean Toomer, Frank Horne (Negrii sub zgârie-nori, 1942) evocă, în preajma și în timpul celui de-al doilea război mondial, o solidarizare cu democrațiile amenințate de nazism, fascism și comunism. Poemul dramatic Veacul de foc (1945) se hrănește din același spirit utopizant care caracteriza stânga românească înainte și după război, fiind o scriere de referință. Element coagulant al mișcării literare, S.-U
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
se prelungește prin „subtile antene” în afara sa, în câmpul social. Munca în echipă trezește - după părerea inițiatorului acestui experiment social-pedagogic - sentimente superioare, informează și formează, are efect educativ. O altă cale prin care echipa poate deveni un mediu educativ este „solidarizarea” cu „personalități sătești”, atragerea fiilor satului la această operă comună. Numai astfel spiritul de echipă va deveni „productiv” și va fi „creator de noi energii de colaborare”. Echipa însemna deci o Școală, în care se „învăța” un nou etos și
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
afirmare. Echipele gustiene au contribuit la construirea unui spațiu social personalizat, inducând încredere în ceilalți și dezvoltând spiritul de afirmare în și prin grup. c) Grupul răspunde nevoilor asociative și de apartenență ale ființei umane. Echipa gustiană sădea sentimentul de solidarizare, ridicând statutul de echipier și prietenia la rangul de valoare umană. Școlile de „șefi de echipă”tc " Școlile de „șefi de echipă”" În echipa de lucru, se menționează în literatura de specialitate (Proulx, 1999; Devillard, 2003), liderul are sarcina de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
spirituală circumscrisă prin artă, religie, filosofie sau cutume. Cercetările lui W. Wundt asupra psihologiei poporului (Völkerpsychologie) sau cele ale lui G. le Bon asupra psihologiei mulțimii au întărit interesul pentru comportamentele colective. Teoria grupului ca asociație de interese sau de solidarizare rămâne îndatorată observațiilor lui H. Taine asupra forței iraționale și violente pe care o exprimă mulțimile, contribuțiilor lui G. Tarde asupra imitației, lui Charles Fourier pentru inventarea mitului falansterului (o societate utopică a grupului ideal) sau lui Émile Durkheim, promotorul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
o opoziție canalizată exclusiv pe un făgaș literar, cultural și estetic, fără să implice radicalismul politic, protestul sau disidența. Așa se explică faptul că nu am avut un Soljenițîn sau un Saharov, că am ratat cu seninătate toate evenimentele de solidarizare intelectuală pe care ni le oferea Timpul (1956, 1968, 1977 etc.), dar așa se explică - după părerea mea - și autosuficiența culturală a acestei generații, căreia Îi datorăm, În ultimă instanță, o cutumă de lucru foarte rezistentă, pe care perioada postrevoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conflictele interne dintre "iliescieni" și "neiliescieni", completate de fenomene precum "baroniada", "revolta agamanilor" (a parlamentarilor aflați în adunările generale ale acționarilor la diverse companii de stat) și cultul persoanalității lui Adrian Năstase (Radu 2003, 11-13). La acestea aș adăuga și solidarizarea cu deputatul Gabriel Bivolaru. Astfel de fenomene au afectat coerența guvernării, aruncând o puternică îndoială față de intențiile de europenizare a României. Exploatând aceste teme, opoziția a câștigat alegerile, lupta împotriva coruției fiind prezentată ca singura cale de europenizare a României
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ele putându-se organiza, nu s-a ajuns la un echilibru și la solidaritatea instituțională care să determine o acțiune comună față de puterea suverană. În alte situații a lipsit chiar factorul suveran, care ar fi putut determina, prin exigențele sale, solidarizarea stărilor privilegiate. Apariția Senioriei s-a produs într-un moment în care nu se mai putea realiza unitatea de acțiune a stărilor. 4.5.2. Sicilia, Sardinia și Neapole În nicio altă parte a Italiei formele practicate în Adunările reprezentative
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a pugilistului-condeier. Însă această artă se naște dintr-o necesitate etică: asanarea publică a impozanților neprincipiali, fie ei politicieni, clerici, scriitori sau universitari. Aici, bătaia devine simbolul flagelării publice și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un aspect emoțional pe a cărui psihologie moralistul mizează, și anume umilința simbolică. Pedeapsa
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Luptător căzând; altă dată iată-l meditând După luptă. Câteva repere, altele decât "lupta", proliferează: ochii, muzica, iarna, piatra, copacul și celelalte. Zeci de texte au același titlu: Cântec. Un poem cu totul remarcabil, Mutarea în lup, este motiv de solidarizare cu "sfânta maică Putna"; cu Țara: "Mă mut în lup / sfântă maică Putna (...) // De durere de singurătate / de grija pentru țară". Plin de Ciudă pentru prea puținele sentimente (după ce dăduse O viziune a sentimentelor), semnatarul Elegiilor era, funciar, un luptător
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Într-un stat blocat total de o gândire socială enclavizată, separatismul conducând la falsificarea conștiinței publice, reificarea culturii și reducția instituțiilor la o atitudine de servilism față de o clasă politică coruptă și incapabilă de inovare. Inițiatorii acestui apel Îndeamnă la solidarizare, la unirea tuturor tinerilor, indiferent de partid, culoare, etnie, la un protest masiv prin care să se ceară interzicerea Partidului Comunist sau, cel puțin, repetarea alegerilor. „Să o facem măcar o dată, toți cei care au votat Împotriva comuniștilor, să ne
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ești „pierdut”, n-ai nici o perspectivă de succes. Concluzia lui Adrian Marino: suntem marcați de o ereditate socială profundă, organică, structurală, de un individualism care exclude capacitatea de a munci sistematic și organizat În echipe, Într-o disciplină colectivă a solidarizării și construcției. Pot confirma această teză cu exemple din experiența proprie și a altora care au Încercat construcții instituționale durabile după 1989. toți s-au lovit de individualism, de tendințe centrifuge care se drapau În proiecte personale, dar beneficiind de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
originale. Ar trebui consemnată, În primul rând, contribuția folcloriștilor, etnografilor și sociologilor privitoare la tradiția cetei, grup specific de acțiune, Învățare socială și ajutor mutual, dezvoltat În satul românesc. În aceeași categorie ar trebui Încadrate diferite tipuri de grupuri de solidarizare și ajutor reciproc din lumea rurală, precum obștea, devălmășia, claca, cu norme specifice de funcționare. Există o bogată literatură sociologică și psihosociologică despre aceste instituții ale cooperării În satul românesc tradițional. Interesul pentru acțiunea colectivă și viața comunitară este bine
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
poporului român. trăsătura dominantă, credea Motru, ar fi „spiritul de grup”, exprimat prin curajul apartenenței comune, manifestat Îndeosebi prin atitudine, prin discurs civic și mai puțin prin fapte și Întreprinderi individuale. Românul mediu este sensibil la normele grupului, la idealul solidarizării, dar se manifestă printr-un comportament de fațadă, printr-un gregarism imitativ, și nu din conștiința nevoii de construcție. Două broșuri, publicate În 1911, sunt importante pentru diagnosticul unor comportamente colective În societatea românească și pentru puterea lor de previziune
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
credințelor și practicilor religioase agricole: la semănat și secerat, la recoltat. Componente de origine creștină și precreștină, obiceiuri locale (cununa de spice, caloianul), procesiuni, incantații, invocarea garanților pentru o recoltă bogată, prilej de a pune În act organizații sociale de solidarizare, Înfrățire, Învățare de norme și cutume, o educație socială adâncă și completă, adresându-se minții și inimii deopotrivă. Ion Chelcea a aparținut tagmei creatorilor care știau că au fost meniți să fie fondatori. Avea vocație de Întemeietor, flerul celor care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
regimul nodului central al personalității aflate În interacțiune cu socialul (grupuri, instituții, colectivități). Iar personalitatea diferă de la individ la individ, uneori distanțele Între inși sunt enorme. La fel și identitatea: e produsul unei sinteze dintre eu și context, Înseamnă și solidarizare cu idealurile și identitatea grupului de apartenență, dar și invenție de practici sociale noi. Apar totdeauna indivizi și grupuri care vor să domine, să impună ideile și obiceiurile lor, care cred că sunt Îndreptățiți să difuzeze valori și prestigiu, influență
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
interiorizare a unor norme, Învățare socială. Psihologii Înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă ceva mai nuanțată: identitatea nu este nici numai personală, nici numai socială - ea regrupează subiectivitatea cu obiectivitatea, individualul cu socialul. Perspectiva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]