205 matches
-
morții unuia dintre copiii familiei, fapt care provoacă anamneza celui mai mare dintre ei, o anamneză care are drept cadru arhitectura complicată a zgârie-norilor, a izolării la înălțimi amețitoare în structuri cristaline, de o perfecțiune glacială, a unui om solitar. Solilocviile meditative constituie o colecție frumoasă de banalități, de generalități, cărora doar aerul ceremonial al șoaptei și rama muzicală le conferă o profunzime de împrumut și nu de conținut. Dacă realizăm un decupaj al părților muzicale, și al brumei de text
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
autor care, fără să fie deranjat de succes, este ușor incomodat de neînțelegere? Cred, așadar, că unul dintre sensurile adâncirii lui Emil Brumaru în dialogul permanent cu cititorul, prin intermediul publicisticii și al confesiunii, este tocmai spargerea barierei solitudinii, ieșirea din solilocviu, despre care este vorba și în poezia din Julien Ospitalierul. Deoarece Brumaru este un solitar nu atât ca ființă socială (deși este și așa, dar e irelevant în raport cu popularitatea sa remarcabilă), cât este ca autor. Este singur, suspendat între generații
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
ațipit/ în care/ întunericul pilește mînere de uși/ somnul ca o răsplată/ îndărătul unor perdele/ aducînd vorba/ despre craniul pleșuv al paradisului// din ghiozdanul unui școlar/ rostogolindu-se pe asfalt/ cifra obeză:/ doi” (Orașul ca un fosfor tăcut). Taedium vitae, solilocviul, retragerea, marginalitatea: iată materia din care se alcătuiește Bucuria anonimatului. O poetică a nespectaculosului, sau mai bine zis a spectacolului existenței/lor nespectaculoase (și nebăgate în seamă). Reeditarea de față ne atrage atenția că e cazul să recitim literatura din
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
Dionisie Areopagitul. Folosind „întreita orbire” a necreștinilor că pe o temelie în vădirea Adevărului, Bonaventura și-a desăvârșit speculația (de la un cuvant drag lui, speculum= oglindă) într-o opera din care mai cunoscute sunt: Despre întreita cale (De triplici via), Solilocviu (Solilocvium), Pomul vieții (Lignum vitae), Itinerariul minții spre Dumnezeu (Itinerarium mentis în Deum), Viața mistica (Vită mystica). Despre înțelegerea revelației și teologia istorică a lui Bonaventura a scris însuși Joseph Ratzinger, cel care avea să devină Papă Benedict al XVI
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
Aceste ,eseuri au încercat să îmbine adresarea către specialiștii cu deschidere către publicul larg și limbajul tehnic cu cel de popularizare". ,Fără acest Ťcompromisť necesar literatura română riscă să rămână obiectul unui cerc extrem de restrâns (al experților) sau al unui solilocviu", criticul, adăugăm noi, rămânând și el pentru cea mai mare parte a cititorilor incomprehensibil. Opțiunea autorului se regăsește întocmai în paginile volumului Centrul și periferia. N. M. apare aici și în postura de cronicar de ediție și de comentator al
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
prin emoție, singurul care îi îngăduie și stingerii personale să-l accepte pe «dincolo» luând de «aici» un mugur de metaforă - lumina devenită întunericul ei. Este învățătura orfică eminesciană a morții, prezentă deja în misticismul solar grec dar și în solilocviul ciobanului mioritic - fără ca o asemenea observație să ne plonjeze automat în tropismele gândirii mitice, care mai mult limitează libertatea emoției. Limbajul este un proces monologic și autocreator nutrit din misterul emoției. Dar rămâne o trezire adresată «nimănui», căci în primul
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte - acela de scriitor „de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextualizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespearian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării științifice în structura principală a epicului se dovedeau, estetic vorbind, mult prea avansate pentru timpul istoric în care fusese redactat romanul. În consecință, Melville ajunge autor internațional
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
absența altui personaj (eventual colectiv), de care poate face abstracție sau cu care stabilește o relație de comunicare unilaterală și univocă. Rolurile de emițător și de destinatar al mesajului-enunț nu pot fi intervertite. Monologul dramatic are două forme de realizare: solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de care poate face abstracție sau cu care stabilește o relație de comunicare unilaterală și univocă. Rolurile de emițător și de destinatar al mesajului-enunț nu pot fi intervertite. Monologul dramatic are două forme de realizare: solilocviul și monologul propriu-zis (scenic). Solilocviul este monologul realizat în prezența/absența altui personaj, de care se face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Anne
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
face abstracție; enunțul este centrat asupra locutorului însuși, cuprinzând transpunerea verbalizată a propriilor reflecții, opinii sau intenții. El corespunde, într-o oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Anne Ubersfeld este, însă, de părere că monologul este rar cu adevărat solilocviu, dialogismul nefiindu-i străin, deoarece el presupune, în general, un dublu locutor în interiorul singurei voci a personajului, un conflict între vocile care vorbesc conform celor două sisteme de valori, cum se întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
sinuciderii Irinei este un exemplu perfect de ambiguitate, obținută nu printr- un mister artificial, ci printr-o aglomerare de detalii. Asupra personajului feminin se aruncă o umbră de mister prin detalii neexplicate și evenimente neașteptate. Vocile sunt înlocuite printr-un solilocviu naratorial, iar atenția autorului se îndreaptă către analiză. „Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentându-se disproporționat de inferioritatea femeii, zice Călinescu.”<footnote Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Editura pentru literatură, București, 1966
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
literatura, e un continuu monolog al bărbatul Pygmalion: „Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit.” Efectele secundare ale acestului solilocviu sunt adeseori comice. Eroul ar fi dorit să se îmbogățească spiritual de la o femeie cu propriul traseu cultural, însă Irina e dominată de o egalitate superficială în fața unui pasaj tulburător din Wagner, în fața sublimului naturii și în fața morții. Personajul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
din burta balenei și revine la țărm, devenind apostol al creștinismului. întrebat dacă modelul biblic al pescarului Iona se constituie ca bază de inspirație pentru semnificațiile textuale în propria creație, autorul precizează că metafora destinului, structurată sub forma unui monolog (solilocviu - enunțul este centrat exclusiv asupra locutorului care își exprimă reflecțiile, intențiile, opiniile, făcând abstracție de prezența altui personaj; el accentuează singurătatea ființei într-o lume, paradoxal, a comunicării), e „un fel de simfonie a cuvintelor - lirică și întunecată, pe tema
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
asupra celor din jur fiind subiectivă și parțială (p. 177). Oglinzile divergente reflectă mici și deosebite fațete ale realității (p. 179), căci individul rămâne cu adevărurile sale fragmentate, parțiale, imperfecte, variabile, după retragerea din lume a zeilor (p. 180). În solilocviile sale, eroul își arată bogăția de gândire și adâncimea, dramaturgul refăcând o imagine complexă a făpturii umane. Exegeta consideră că Sofocle este cel mai interesant analist al omului dintre tragicii elini : el își exercită puterea de analiză pe numeroasele planuri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
i-a salutat pe toți cu o voce plată, s-a așezat și a Început să-și răsucească o țigară. — Ce faci pe-aici la ora asta? Nu trebuia să fii la balet? a Întrebat-o Caricaturistul Alcoolic, uitând de solilocviul lui. În ochi Îi sclipea o considerație adâncă - un semn pe care Îl remarcaseră toți, În afară de nevastă-sa. — Păi acolo și sunt: la balet. Și chiar În clipa asta - Asya a Îndesat tutunul În foiță - execut una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Păturică știe exact cât și ce trebuie să învețe; el nu se încurcă în amănunte inutile: "Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt buni pentru femei și oameni afemeiați" (cum am spune astăzi, fătălăi, n. m.). Ciocoiul își continuă solilocviul în cheie antihamletiană, prevestind rictusul antilivresc al unui Marean Vanghelie: "Mie-mi trebuiesc cărți care să-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că nici măcar personajele pozitive
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
2. Tragedia. Conceptul de tragic 3. Drama. Conceptul de dramatic Concepte operaționale specifice textului dramatic 1. Personaj dramatic 2. Actor 3. Regizor 4. Scenograf 5. Didascalie 6. Tablouri 7. Acte 8. Scenă 9. Replică 10. Limbaje scenice 11. Monolog 12. Solilocviu Competențele specifice Definirea conceptelor specifice; Relevarea particularităților artei dramatice; Recunoașterea speciilor literare specifice genului darmatic; Observarea evoluției formelor dramatice; Analiza unor structuri dramatice; Crearea unor construcții dramatice (spectacole, scenete, colaje, etc. ) și punerea lor în scenă; Receptarea corectă a formelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
principiile și regulile de compoziție ale textului dramatic sau ale spectacolului teatral. Genul dramatic - unul dintre genurile literare în care transmiterea sentimentelor se face în mod indirect, prin intermediul personajelor și al acțiunii, modul principal de expunere fiind dialogul, monologul sau solilocviul. Uneori termenul este folosit cu sensul de producție dramatică sau teatrală, sub forma textelor scrise sau a spectacolelor (de exemplu : „istoria dramaturgiei românești”, „dramaturgia romantică”, „ dramaturgia lui Camil Petrescu”). Intriga - elementul care declanșează acțiune într-un text narativ sau dramatic
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
reprezentate, care dezvoltă un conflict dramatic; conține momentele subiectului (de la expozițiune la deznodământ). Scenă - o diviziune a acțiunii, care necesită o configurație determinată a personajelor; o schimbare de scenă implică o schimbare în co-prezența personajelor sau modificarea locului / timpului acțiunii Solilocviul - formă a monologului, este un discurs solitar, care pare să fie expansiunea eului, fără destinatar;el corespunde , în oarecare măsură, monologului interior din textul narativ. Tablouri - unități mai întinse și mai vage care aparțin dramaturgiei baroce sau moderne și între
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
spuse Augusto -, care, la urma urmelor, nu e mai dificilă decât o ecuație de gradul al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai puțin. Și de atunci încolo Orfeu deveni confidentul solilocviilor, cel care-i primi secretele iubirii pentru Eugenia. „Vezi, Orfeule, îi spune el tăcut - trebuie să luptăm. Ce mă sfătuiești să fac? Dacă te-ar fi cunoscut mama... Dar stai, ai să vezi când o să dormi în poala Eugeniei, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e nici pretendent, nici solicitant; că nu pretinde și nici nu solicită, pentru că a obținut. Evident, nu altceva decât iubirea dulcei Eugenii. Nu altceva...?“ Un trup de femeie iradiind de prospețime, sănătate și bucurie, care trecu pe lângă el, îi întrerupse solilocviul și-l trase după sine. Începu să urmărească, aproape mecanic, acel trup, în vreme ce continua să vorbească de unul singur: „Și ce frumoasă este! Asta și aceea, și una, și alta. Și poate că celălalt, în loc să pretindă și să solicite, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prefere pe celălalt, cu alte cuvinte pe singurul, eu sunt capabil de o hotărâre eroică, de ceva neapărat uluitor prin mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și carnea lor o carte care să fie mâncată, ci doar s-o scrie cu tocul și cerneala. Are dreptate Cassou, ce să caute în asemenea interviuri un om, spaniol sau nu, care nu vrea să moară și știe că solilocviul e modul de a conversa al sufletelor ce simt singurătatea divină? Și ce interes poate prezenta pentru cineva ce anume crede Pedro despre Pablo sau opinia lui Juan despre Andrés? Nu, nu mă interesează așa-zisele probleme de actualitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oameni, era clar că era vorba despre un soi de obligație pe care o aveau de îndeplinit. Viața aceasta nouă îi oferea și lui un nou început. Alan își ridicase paharul, toastând la fel ca Naomi. Am mai vorbit despre solilocviile oribile ale lui Alan. Era ocazia excelentă pentru unul dintre acestea.) Încă avea în fața ochilor imagini șocante, numai că acestea se estompau. Știa că, odată cu trecerea timpului, după ce furia lui Bull se va fi potolit, vor dispărea cu totul. Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]