204 matches
-
melodramei, restrânge aria de referință a melodramaticului exclusiv la modernitate (mai mult, la estetica puristă a modernității), neglijând practic ponderea socio-culturală a fenomenului. Or, conflictul tradițional dintre "pasiune" și "rațiune", care în teatrul clasic francez luase forma auster- aristocratică a solilocviului și a unui fatalism răsfrânt ca într-o oglindă în segregarea ierarhic-piramidală a claselor sociale, se vede ilustrat în modernitate nu doar de exigențele unei arte pure, precum expresionismul, ci și de o "utopie" ceva mai vulgară, clamând necesitatea "îmblânzirii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fără dificultăți în ordinea ideală a super-ego-ului". Or, dacă Peter Brooks nu greșește, aceasta e chiar definiția melodramei, înțeleasă ca luptă de afirmare a Sinelui ("the assertion of selfhood"). În sprijinul afirmației sale, teoreticianul american ținea să facă distincția între solilocviul tragic (expresie a unei introspecții angoasante) și acela melodramatic, care nu mai trădează nicio angoasă, ci se ipostaziază ca manifestare pură a Sinelui, revelată în actul autonominalizării (în enunțuri de tipul "Eu sunt omul", "Eu fac", "Eu vin" etc.). Drept urmare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
and satisfaction found only in dreams". 61 După Brooks, stilul de a juca presupune deci un cod potrivit genului, ilustrat de următoarele principii generale: sublinierea posturilor dramatice; exagerarea grimasei, a expresiei faciale; folosirea unei dicții emfatice, care să sublinieze limbajul; solilocviile sunt punctate de suspine adânci; momentele încordate sunt marcate de bătaia cu tocul în scenă etc. (op. cit., pp. 30 ș.u.). 62 Michael R. Booth, op. cit., p. 206. 63 Cf. James L. Smith, Melodrama, Methuen, Londra, 1973, p. 68. Potrivit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ierarhică între N1 și N2 rămîne clar vizibilă. Cînd propozițiile curg una după alta fără intervenția Naratorului 1, putem uita că avem de-a face cu un dialog-în-ramă. Cînd textul înrămat este vorbit sau "gîndit" de către un actor, el este solilocviu sau monolog. Conținutul unui monolog poate fi, din nou, orice. Nu există nici o diferență intrinsecă între un monolog-în-ramă și altă utilizare a limbii. Pasajele în ramă conțin confidențe, descrieri, reflecții, ante-reflecții, orice. De aceea nu voi mai discuta despre monlog
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
despre regula celor douăzeci și patru de ore, indică înlăturarea lui dacă singurul său scop este de a informa spectatorul. "Din partea mea, ceea ce remarcați 37 în afara aspectului absurd al faptului că unii au obiceiul să-i pună pe actori să recite în solilocvii lucruri pe care trebuia ca spectatorii să le știe pentru înțelegerea fabulei, eu îl blamez și mai mult ca dumneavoastră, iar dacă ar trebui să distribui scenele unei piese de teatru, aș introduce totdeauna pe cineva în povestirile acestea obligatorii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interesat ca să-i fie făcute; sau dacă aș introduce un om singur care să le spună aș face-o amestecând în fiecare piesă atitudinea în interiorul sentimentului numai pentru a fi mai bine exprimat; căci, dacă nu constă din narațiune pură38, solilocviul este admis pe scenă la fel cu monologul interior care li se întâmplă zilnic tuturor oamenilor ce nu sunt complet stupizi." Corneille urmează același drum. Povestirea, după părerea lui, nu ar putea apărea decât dacă este motivată de starea sufletească
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al treilea care se găsește agresat (echivalează cu sarcasmul, conform retoricii antice); A1 A2 A4: ironie față de un al treilea care nu-și dă seama, ceea ce procură un surplus de plăcere auditoriului (ironia propriu-zisă); A1 = A3: autoironie; A1 = A2 = A3: solilocviu autoironic; A1 = A4: autoironie al cărei autor ingenuu nu este conștient (ironie situațională) A2 = A3: ironie al cărei auditoriu este mijloc pentru scop.138 În toate aceste cazuri, ironia uzează de o multitudine de procedee, inventariate chiar din Antichitate: interogația
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spuse Augusto -, care, la urma urmelor, nu e mai dificilă decât o ecuație de gradul al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai puțin. Și de atunci încolo Orfeu deveni confidentul solilocviilor, cel care-i primi secretele iubirii pentru Eugenia. „Vezi, Orfeule, îi spune el tăcut - trebuie să luptăm. Ce mă sfătuiești să fac? Dacă te-ar fi cunoscut mama... Dar stai, ai să vezi când o să dormi în poala Eugeniei, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e nici pretendent, nici solicitant; că nu pretinde și nici nu solicită, pentru că a obținut. Evident, nu altceva decât iubirea dulcei Eugenii. Nu altceva...?“ Un trup de femeie iradiind de prospețime, sănătate și bucurie, care trecu pe lângă el, îi întrerupse solilocviul și-l trase după sine. Începu să urmărească, aproape mecanic, acel trup, în vreme ce continua să vorbească de unul singur: „Și ce frumoasă este! Asta și aceea, și una, și alta. Și poate că celălalt, în loc să pretindă și să solicite, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prefere pe celălalt, cu alte cuvinte pe singurul, eu sunt capabil de o hotărâre eroică, de ceva neapărat uluitor prin mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și carnea lor o carte care să fie mâncată, ci doar s-o scrie cu tocul și cerneala. Are dreptate Cassou, ce să caute în asemenea interviuri un om, spaniol sau nu, care nu vrea să moară și știe că solilocviul e modul de a conversa al sufletelor ce simt singurătatea divină? Și ce interes poate prezenta pentru cineva ce anume crede Pedro despre Pablo sau opinia lui Juan despre Andrés? Nu, nu mă interesează așa-zisele probleme de actualitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
devenind cadrajul, decupajul, succesiunea secvențelor - procedee mai degrabă proprii exprimării vizuale, cinematografice -, lucru firesc în condițiile menținerii expresiei, sub aspect semantic și sintactic, pe coordonatele limpidității depline. Poezia e transparentă și directă, dar esențialmente poezie, iar nu discurs narativ-descriptiv ori solilocviu moral-filosofic versificat. Perfecta șlefuire a enunțurilor, „scriitura înșelător «albă»” (Ion Stratan), o anumită fadoare (asemuită nu o dată cu cea a producțiilor „ultimului” Bacovia) au fost remarcate de comentatori. S-a relevat, în mod repetat, caracterul sentențios al versurilor, multe poeme fiind
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
este mai mult implicit în desfășurarea argumentației augustiniene dar identificarea îndoielii cu eroarea nu mai este atât de evident implicită. La Augustin îndoiala este la fel de hiperbolică și de explicită ca și la Descartes. În acest sens, în capitolul III al Solilocviilor apare următorul dialog între Rațiune și cel ce vrea să-l cunoască pe Dumnezeu și ce anume este sufletul: «R: Respingi, așadar, în această privință, orice fel de mărturie a simțurilor ? A: Bineînțeles, resping totul.» ) În partea a patra a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a naturii fizice în folosul omului, schimbînd astfel orientarea spiritului european dinspre înlăuntru spre înafară, de la spiritual la material. În acest sens este grăitor următorul fragment din ultima parte a Discursului: .) În dialogul său cu Rațiunea din capitolul II al Solilocviilor, Augustin precizează simplu și clar scopul demersului său cognitiv: “R: Așadar, ce anume vrei sa știi ?(...) A: Doresc să-l cunosc pe Dumnezeu și ce anume este sufletul. R: Nimic mai mult ? A: Absolut nimic”. Date fiind acestea se poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cogito-ului augustinian va dezvălui o stare de lucruri contrară și anume o clară filiație de doctrină a cogito-ului cartesian din cel augustin. Augustin își prezintă cel mai limpede și complet argumentul cogito-ului în De trinitate. Acesta apare însă și în Solilocvii și De libero arbitro, dar considerarea exclusivă a fragmentului ce înfățișează cogito-ul în De libero arbitro ar duce la concluzia eronată că între Augustin și Descartes, în privința cogito-ului, nu există nici o asemănare. Aceasta pentru că Augustin scrie: ) Iată că în cazul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aceasta cunoscîndu-se pe el însuși. Sufletul nu posedă o știință oarecare, ci una pe care se întemeiază toate celelalte, anume știința despre sine. Această conștiință de sine a sufletului ca substanță gînditoare, apare și în cartea a II-a a Solilocviilor: “R: Știi că gîndești ? A: Știu. R: Prin urmare e adevărat ca gîndești. A: Adevărat”.) E. Gilson este chiar de părere că în această replică a Rațiunii din dialogul său cu Sfîntul Augustin își are originea principiul cartesian “cogito, ergo
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Nichifor, Cursurile de mistică, Sibiu, Editura Deisis, 2010. Deleanu, Paul Costin, Ideea Românească, București, Editura Criterion Publishing, 2007. Eliade, Mircea, Images et symboles. Essai sur le symbolisme magico- religieux, Paris, Gallimard, 1952. Eliade, Mircea, Oceanografie, București, Humanitas, 1991. Eliade, Mircea, Solilocvii, București, Humanitas, 1991. Eliade, Mircea, Psihologia meditației indiene, București, Editura Jurnalul Literar, 1992. Eliade, Mircea, Contribuții la Filosofia Renașterii, București, Editura Capricorn, 1994. Eliade, Mircea, Itinerariu spiritual. Scrieri de tinerețe 1927, București, Editura Humanitas, 2003. Ionescu, Nae, Roza Vânturilor, București
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de o parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
o parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare, în favoarea tiparului regulat seminar - seminare. Pentru alte substantive, DOOM2 recomandă variația liberă: cartilaj/cartilagiu, solilocviu/soliloc, revenind, față de DOOM1, la o formă aparținând unei paradigme anterioare (cartilagiu, solilocviu). - Există nenumărate alte substantive care, deși în lucrările normative sunt înregistrate cu o unică formă, apar în uz cu forme variante, abandonându-și adesea finala -ĭu și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare, în favoarea tiparului regulat seminar - seminare. Pentru alte substantive, DOOM2 recomandă variația liberă: cartilaj/cartilagiu, solilocviu/soliloc, revenind, față de DOOM1, la o formă aparținând unei paradigme anterioare (cartilagiu, solilocviu). - Există nenumărate alte substantive care, deși în lucrările normative sunt înregistrate cu o unică formă, apar în uz cu forme variante, abandonându-și adesea finala -ĭu și încadrându-se în alt tipar flexionar. Vezi: ambulator (subst.42), auditor, comentar, contrar
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
al limbii mult mai depersonalizate! Oprea ișî la pensie? Caracal, da' ce-o face ciungu' ăsta? ăla a fost om cuminte, bă! grai care, ca și limbajul figurativ, ești obligatoriu restrîngere! codul rămas pe dinafara ta, limbă literară! abătut de la solilocviul nostru de bătaia repede că principala percepție a inevitabilului, a morții între altele, este rapiditatea, oameni repezi lipsind iubirea și se știe moartea! atitudinea și vorba repede, miza pe gîndul tău repede și fără temei, nici iubire de sine, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]