1,274 matches
-
bulă în care îți desfășori viața. Într-o astfel de situație, la un moment dat, reacția unora dintre noi este să ne retragem în propria noastră carapace, în propriul nostru spațiu. De altfel, societatea vestică resimte deja o dorință de solitudine din partea unei părți tot mai mari a populației afectată de singurătate, tristă sau care prezintă tendințe antisociale. Nevoia de singurătate nu este întotdeauna o reacție negativă, ci poate fi un exercitiu util și greu mai ales pentru cei care au
DE CE AR TREBUI SA PETRECI MAI MULT TIMP SINGUR? [Corola-blog/BlogPost/94121_a_95413]
-
auctorială, aducând vorba despre teoriile lui Borges, despre atitudinea intertextuală. Alter-ego-ul ”scriptorului” nu este ziaristul Gabriel Dunea, cum ar părea la prima vedere, ci un povestitor poate convențional, aproape absent din narațiune, Mihail Manea, care își apără fantasmele născute în solitudine: Eu, spuse Mihail Manea când îi veni rândul, nu voi putea scrie decât ceea ce am trăit. Eu nu am avut povești de dragoste cu domnul Gabriel și deci a trebuit să mi le inventez. Pentru că omul, contrar a ceea ce se
RECENZIE: ION MARIN, ”Vremea șacalilor” – Romanul vieții gazetărești [Corola-blog/BlogPost/94221_a_95513]
-
ca formă cu cei purtați afară, doar ceva mai mari și fără de lentile, completează dotarea. Scaunul înalt de birou aduce cu cel ejectabil al unei aeronave și nu este anturat de vreun alt obiect cu destinația șederii, dovadă sigură a solitudinii utilizatorului. De pe ceilalți pereți, iriși de peruzea pictați fosforescent țintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii. Cu mișcări precise, își scoate ochelarii și-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi își așează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
teoretice pe care le cunoaștem despre Biserică și dacă le împlinim în Biserică - acolo unde le este locul și rostul!... Biserica, în calitatea sa de extensie în lume a Trupului înviat al lui Iisus Hristos, nu duce o existență în solitudine ci se constituie într-o realitate socială făcându-și simțită prezența în lume față de care are o seamă de îndatoriri, îndatoriri provenind din faptul că ambele, și Biserica și lumea sunt creații ale lui Dumnezeu, prima fiind Împărăția Harului dumnezeiesc
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎNTRE IDENTITATE CONCRETĂ ŞI AUTOCEFALIE RODNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382045_a_383374]
-
dă și titlul cărții, cuprinde șapte poeme, antologic fiind cel din urmă, o adevărată ars poetica a paradoxului sub zodia căruia ființează poetul proiectat dincoace și dincolo de istorie. Este neșansa asumată a scribului de a fi cutia de rezonanță a solitudinii "în inversul propriei existențe". Nu putem încheia aceste scurte impresii fară să amintim elegia "Trist de tristețea cuvintelor". Cartea este depoziția unui poet cu voce arhaică, alexandrină despre sine și strategiile de rezistență și ascundere "în trecut", în numele poeziei. Lamento
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
din piațeta cu turnuri în ruină / așteptînd eternul interviu / cu umbra-mi de uraniu / sosește-ntotdeauna dinspre turnul cu ceas / mă salută solemn / teatral / mă invită să stăm la taclale" (Umbre). Ne aflăm așadar într-o țară fantomatică, pseudonim al solitudinii, "o țară îndepărtată, / unde bate lumina ochilor tăi / prin ușa întredeschisă în spatele căreia stau singur, / nufăr îngenuncheat într-o stană de piatră" (Poemul de dragoste ). E un teatru de umbre a căror metacorporalitate se lasă pătrunsă de anxietăți, se umanizează
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
și trei bucătărioare de fiecare baie, patru baruri de fiecare bucătărie în viluța cu sală de conferințe, unde se pot face baluri și unde ŤSteauať ar putea face antrenament iarna". Beneficiarul are posibilitatea de-a se retrage într-o binemeritată solitudine, "departe de răutatea lumii, de indiscrețiile presei, stăpîn pe liniștea interioară din care își trage extraordinarele resurse spirituale", în stare "să-și pregătească agenda zilei ce urmează, convertibilă în milioane de euro". Răspunderile privilegiatului ipochimen sunt copleșitoare, întrucît "mii de
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
inclusă în acest volum, Ecaterina Vaum subscrie la aceeași idee, argumentând că răspunsurile ilustrează "un simț al evoluției organice în literatură". Constantin Cubleșan evidențiază și alte contribuții interesante, precum Controverse eminesciene de Theodor Codreanu, Detractorii lui Eminescu de Alexandru Dobrescu, Solitudine întru înțelepciune de Diana Câmpan, Structuri lirice și motive romantice la Novalis și Eminescu de Matei Albastru, ca și antologia alcătuită de Ion Buzași cuprinzând Poezii și articole religioase de Mihai Eminescu.
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
o vrajă, care-l subjugă fără consimțământul său conștient. Nu mai întreprinde nimic fără să raporteze înfăptuirile la reflectarea lor într-o oglindă, reacția eventuală a celuilalt, modelul tutelar. Se scurge o vreme până se decide să-l inoportuneze în solitudinea sa. Și acolo, în casa lui Jiquidi, când se reculege, curmând tremurul provocat de întrebările amfitrionului, remarcă și la el, în pofida nepăsării și a disprețului pe care îl afișează, o licărire de interes. Temenelele cu care-l asaltează îl indispun
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Îngerul a strigat , eh 5 și Ioan Popescu-Pasarea (aranjament N.Lungu) - Ziua învierii, Chinonic , eh 5. Discursul concertului, determinat de valoarea compozițiilor prezentate, a avut autenticitatea emoțională specifică transcendentului, care s-a revărsat asupra unui public sensibil, sedus în atmosfera solitudinii așteptării Pascale a Învierii
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU () [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
nu doar o muzică destul de pretențioasă, care cere studiu și interpreți de primă mână, dar și una pe deplin inspirată: plină de spirit, de capacitatea de a atinge și emoționa puternic. În ultimi ani, Pekka Jalkanen trăiește mai mult în solitudinea insulei sale, Vaivio, din lacurile Finlandei centrale, compunând muzică, trăind doar din și pentru muzică. A scris trei opere, muzică de scenă, foarte multe partituri orchestrale și camerale, piese de solo instrumental, numeroase coruri. „Copiii și țiganii m-au învățat
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
a cunoaște o seamă de muzicieni celebri. Apropierea dintre Elena Bibescu și Enescu a reprezentat un eveniment major pentru ambii. Interesantă e nota specifică de prețuire pe care pianista o poartă violonistului, așa cum o stabilește autorul, trădînd o decepție a solitudinii sale luxoase, o melancolie a unei cantonări în efemer, cu ochii nostalgic ațintiți pe firmamentul veciei: În adîncul sufletului, principesa se bucura mai mult de triumful compozitorului decît de al virtuozului, apreciindu-le, bineînțeles, pe amîndouă. Ea a fost cea
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
și cele amplu speculative apar drept cazuri domestice, invariabil situate sub specia derizoriului. Virtuozitatea tehnică, împreună cu speculația psihologică trebuie puse integral în slujba moralei și reflecției duhovnicești. Dimensiunea estetică a operei muzicale se proiectează și se exersează o vreme în solitudine, chiar fără învelirea conținutului într-un profil imanent, în timp ce dimensiunea etică se exprimă în plen, odată cu osmoza dintre fond și formă. Adevăratul transmițător de moralitate și spiritualitate în muzică nu se erijează într-un „medium” înrăit al valorilor tradiționale, dar
Virtuozitate ?i specula?ie by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84257_a_85582]
-
privase la tinerețe. Așa se face că cele două marionete avariate de vârstă și boală ce-și pierd suflul din te miri ce, doi străini care au totuși ceva în comun, lasă în urma lor un parfum de inefabilă elegie și solitudine. Desigur, nu lipsesc întoarcerile în trecut, mărturisirile, suspiciunile biunivoce, meditația despre relația naratoarei cu timpul și cu boala, și nici tresăririle și remușcările bărbatului, mai ales atunci când află de ce natură este suferința femeii, explicându-și desele ei retrageri în sine
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
de - o dată - gloria personală, - a doua oară - obtuzitatea de ordin estetic a publicului. În fapt, vizată e, cu nenumăratele ei contorsiuni, relația care se construiește natural pornind de la acest schematic cuplu de forțe. Nici nu s-ar fi putut altfel. Solitudinea pe care autoarea Netrăitelor o investește în scrisul său reclamă o morfologie a singularității. Pe care, între atâtea ramificații, numai interferențele o pot servi exemplar. Raportul cu Dumnezeu, esențial în definiția trunchiată a poeziei Constanței Buzea, se află, aici, într-
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
celălalt cer/ așteptând, întruchipând răbdarea,/ deci nu-i pentru auz, atunci voi veni să-l iau pentru inimă/ voi veni să iau trup/ și nu mă veți mai cunoaște.../ soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace". Nu știu cum sunt cioburile cu care ați debutat. Iar Arlechinul cu fesul pe dos, nu este decât o
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
romantice. Deturnat de pe calea vocației inaugurate cu fast, ultragiat, silit a intra într-o "subterană" la figurat, dar și la propriu, aidoma unui rîu ce se întrerupe printr-o porțiune subterestră a curgerii sale, autorul Desprinderii de țărm își accentuează solitudinea, acea îndepărtare de semeni, uneori insidioasă, specifică aglomerației din metropolele moderne, atît de postromantice: "La Paris, mai mult poate ca în alte locuri, poți trăi aproape-departe de oameni ce-ți sunt dragi și pe care îi prețuiești ca pe planete
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu o profundă rezonanță afectivă și
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
autor. O expoziție recent deschisă la Marsilia prezintă fotografii ale unor ruine celebre din Grecia, Tunisia și din alte locuri. Iată ce spune Koudelka într-un interviu, despre ruinele lui iubite: „Frumusețea lor mă frapează. O frumusețe care provine din solitudinea pe care o trăiești când te afli în preajma lor, în zori sau la căderea nopții. E o frumusețe care te îndeamnă să gândești. Ruinele degajă o putere considerabilă și o armonie căreia nu-i poți rezista. Ce spirit al geometriei
Un fotograf îndrăgostit de ruine () [Corola-journal/Journalistic/3888_a_5213]
-
aspect al artei lui Charlot, a spus... dar am să vorbesc ca evreu despre evreul Charlot... Sala a izbucnit în aplauze... A prezentat un Charlot pe care numai cineva din Europa răsăriteană îl putea ghici și înțelege. A vorbit despre solitudinea din filmele lui Charlot, așa cum reflecta ea solitudinea ghetourilor... l-au răsplătit cu aplauze frenetice... Cîștigasem o bătălie și o știam.” Mă adîncesc tot mai mult în lectura cărții. Mă fascinează formula neobișnuită a autorului (criticul) de a-și provoca
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
am să vorbesc ca evreu despre evreul Charlot... Sala a izbucnit în aplauze... A prezentat un Charlot pe care numai cineva din Europa răsăriteană îl putea ghici și înțelege. A vorbit despre solitudinea din filmele lui Charlot, așa cum reflecta ea solitudinea ghetourilor... l-au răsplătit cu aplauze frenetice... Cîștigasem o bătălie și o știam.” Mă adîncesc tot mai mult în lectura cărții. Mă fascinează formula neobișnuită a autorului (criticul) de a-și provoca personajul (subiectul) să povestească el însuși ceea ce ar
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
o viață/ la inexistența lui” (idolul zădărniciei). Pe de altă parte Valeriu Stancu nu întîrzie a- și da în vileag temperamentul fremătător vital, depășind marginile unor poziții conceptual stabilite, dornic foarte a se recomanda ca atare. Apare un amestec de solitudine și socializare, de drăcovenie și puritate, de stări excesive țîșnind din obiecte deznădăjduite, pe valurile unei mări turbulente care se îndreaptă spre finalul inevitabil a toate: „chiar împreună sîntem singuri/ chiar singuri, murim împreună,/ un diavol, un înger, o strună
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
cu privire la întreg. Oricine a încercat vreodată să scrie un roman știe ce îndeletnicire anevoioasă este, desigur una dintre cele mai amarnice îndeletniciri cu care te poți ocupa. Trebuie să rămâi mereu în interiorul propriei tale ființe, într-o celulă individuală, în solitudine absolută. E o psihoză controlată, paranoia și obsesia fiind înhămate laolaltă în această activitate, de aceea sunt lipsite de penele, crinolinele și măștile venețiene după care le recunoaștem și mai degrabă deghizate în șorțuri de măcelar, galoși și cuțit de
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
mirare că, într-o lungă discuție cu „vrăjitoarea” Bouche Dorée, pe plaja Itapoa, lăsând pentru o clipă garda jos, marinarul mărturisește: „Femeile ar fi trebuit să mă fi distrus de multă vreme...” Tensiunea subînțeleasă de această mărturisire îi explică, poate, solitudinea. Femeia e o specie primejdioasă, rapace, puternică, irezistibilă. În felul lui ironic, paradoxal și tandru, Corto Maltese încearcă să-i predea adolescentului Tristan Bantam o lecție esențială despre celălalt sex. La sfârșitul aventurii L’Aigle de Brésil, desfășurată sub semnul
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
un asemenea eșafodaj defilează apoi oameni politici și indivizi pierduți în istorii incerte, nubili și cinici, sceptici și excentrici. Indiferent de conjunctură, eroii lui Dumitru Radu Popa rămân, în fond, niște singuratici. Dinamismul cărților vine întotdeauna dintr-o precipitare a solitudinii, activată când mecanismul însingurării este conștientizat. Așa se întâmplă și cu judecătorul Anton Pașca în timpul proceselor politice din anii cincizeci. Eroul din Sfinți, vânturi și alte întâmplări nu poate accepta verdictul dinainte impus și, căutând soluții de evadare din lumea
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]