2,419 matches
-
192 Identificarea cationilor Cu2+, Fe3+ și Co3+ și separarea lor prin cromatografie pe hârtie Cromatografia pe hârtie ese o metodă cromatografică de repartiție,faza staționară fiind hârtia cromatografică. Faza mobilă (eluent) antrenează componentele amestecului de analizat cu viteze diferite în funcție de solubilitatea lor. Componentele se vor găsi în zone separate pe cromatogramă. În acest proces este important fenomenul de capilaritate al hârtiei cromatografice, care permite înaintarea solventului (eluentului). Etapele cromatografiei pe hârtie 1. Prepararea hârtiei În centrul discului de hârtie se efectuează
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
glicocol - 0,33; -metionină 0,57; -leucină - 0,72. Reacția care are loc între aminoacizi și reactivul de revelare (ninhidrina) este următoarea: Determinarea punctului izoelectric al unor soluții coloidale Principiul metodei Soluțiile coloidale de proteine au la punctul izoelectric (pHi) solubilitate minimă. La această valoare a pH-ului (4,5-6,7), la care suma algebrică a sarcinilor electrice este nulă, proteinele precipită. Reactivi 1. fosfat disodic, soluție 0,2 M; 2. acid citric, soluție 0,1 M; 3. soluție de gelatină
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Hidrosolul de sulf obținut este puțin solubil și puternic opalescent. 228 Procedee chimice Prepararea solurilor halogenurilor de argint Obținerea acestor soluri se face printr-o reacție de dublu schimb. Halogenurile de argint (cu excepția fluorurii) sunt foarte greu solubile în apă, solubilitățile lor fiind de : Dacă se amestecă soluții diluate de azotat de argint și halogenură alcalină, luându-se unul dintre reactivi în exces, nu se obține un precipitat, ci hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
apă, solubilitățile lor fiind de : Dacă se amestecă soluții diluate de azotat de argint și halogenură alcalină, luându-se unul dintre reactivi în exces, nu se obține un precipitat, ci hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii ce formează faza dispersă, stabilitatea fiind cu atât mai mare cu cât solubilitatea este mai mică. Reactivul luat în exces constituie stabilizatorul.; ionii acestuia se adsorb pe suprafața particulelor coloidale, formând un dublu strat electric. Pentru a prepara soluri
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și halogenură alcalină, luându-se unul dintre reactivi în exces, nu se obține un precipitat, ci hidrosolul halogenurii de argint date. Stabilitatea solurilor obținute depinde de solubilitatea halogenurii ce formează faza dispersă, stabilitatea fiind cu atât mai mare cu cât solubilitatea este mai mică. Reactivul luat în exces constituie stabilizatorul.; ionii acestuia se adsorb pe suprafața particulelor coloidale, formând un dublu strat electric. Pentru a prepara soluri de AgI de diferite stabilități se toarnă în trei pahare Berzelius câte 5 ml
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
100 ml apă distilată într-un balon cotat de 250 ml, se adaugă 0,5 ml acid sulfuric concentrat și se aduce la semn cu apă distilată. Soluția rezultată trebuie să fie clară. Se reprezintă apoi grafic concentrația Fe3+ (corespunzătoare solubilității precipitatului) în funcție de concentrația peptizatorului (HCl). Se obține o curbă în formă de S. La concentrații mici se produce doar adsorbția peptizatorului, iar peptizarea este neglijabilă. Peptizarea crește brusc într-un anumit domeniu de concentrații apoi rămâne relativ constantă, când tot
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
această dependență are un aspect sigmoidic, evoluând de la o valoare rH indusă practic exclusiv de către solvent - la diluții foarte mari -, spre una imprimată aproape exclusiv (în totalitate este imposibil, întrucât se operează cu soluții, mai mult, concentrarea este limitată de solubilitatea - finită - a substanței) de substanță (v. fig. 1). Acest ultim domeniu îmbracă de regulă aspectul unui palier, mai mult sau mai puțin orizontal, fapt ce evidențiază o relativă independență a valorii rH de concentrație. Caracteristicile acestui palier sunt imprimate de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
ultraviolete a unei lămpi bactericide. S’a observat că au loc două procese, anume o fotoliză a apei la timpi de iradiere scurți, ce determină creșterea rH-ului ei prin saturarea cu oxigenul rezultat (hidrogenul fiind pierdut ca lipsit de solubilitate în apă), după care rH-ul scade firesc, progresiv pentru timpi de iradiere lungi. Cu alte cuvinte, se confirmă efectul reducător al radiației ultraviolete (fig. 48). Radiația ultravioletă are și un efect direct asupra organismelor, efect ce se adresează în
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
urmată de străpungere, ca și degradarea, fisurarea prin rizoizi și chiar rădăcini - consecință biologică - a elementelor de construcție din beton. 2.3.4.2. Consecințe fizice Fizicul presupune schimbarea de stare. Și atunci putem discuta precipitarea excesului - peste limita de solubilitate - de sulfați, carbonați, oxalați, tartrați etc. de Ca (Mg) formați pe seama apei și, în consecință, îngroșarea stratului de fouling. Iar excesul amintit este majorat mereu prin rezultatul activității metabolice a organismelor componente a foulingului biologic, desfășurate în condițiile unei ape
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
1.7.1. Combinațiile cuprului monovalent (combinații cuproase) Combinațiile cu Cu prezintă un pronunțat caracter covalent. Majoriatea combinațiilor cuprului monovalent sunt albe și câteva sunt roșii , galbene, albastre, negre. În general, combinațiile cuprului monovalent sunt stabile la temperatură ridicată, au solubilitate redusă în apă, se oxidează ușor în stare umedă cu oxigenul din aer (au caracter reducător pronunțat) și prezintă tendința de forma combinații complexe. Din soluțiile apoase ale sărurilor de cupru monovalent se separă cristalele sărurilor cuprului divalent, deoarece în
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
în aer. Acetilura cuprului monovalent Cu2C2·H2O se prepară prin trecerea acetilenei prin soluția amoniacală a unei sări de cupru monovalent. Cu2C2·H2O rezultă ca precipitat brun,care uscat la 80-100°C peste CaCl2 anhidră se deshidratează la Cu2C2, are solubilitate redusă în diferiți solvenți organici, se descompune cu explozie prin încalzire la 120°C, sub acțiunea unui șoc sau a luminii puternice și când vine în contact cu agenții oxidanți cum ar fi halogenii. Hexafluorosilicatul cuprului monovalent Cu2[SiF6] se
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
o-fenantrolina în violet și cu p-dimetilaminobenziliden-rodamina formează un precipitat roșu, care are formula: 1.7.2. Combinațiile cuprului divalent: Se cunosc numeroase combinații stabile ale cuprului divalent, care se deosebesc de cele ale cuprului mono- si trivalent prin culoare,stabilitate,solubilitate în apă sau în alți solvenți. Combinațiile cuprului divalent sunt albastre în stare hidratată datorită ionului hidratat [Cu(H2O)4]+2, albe în stare anhidră(deshidratată), prezintă un spectru de adsorbție caracteristic,au gust metalic neplăcut și sunt toxice. Cationul
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
au gust metalic neplăcut și sunt toxice. Cationul Cu2+ prezintă o tendință accentuată de a forma combinații complexe în mediul apos clorhidric sau amoniacal. Formarea combinațiilor complexe ale cuprului divalent este însoțită în majoritatea cazurilor de schimbarea culorii și a solubilității. Una și aceeași combinație chimică, în funcție de gradul de hidratare și de temperatură, poate prezenta culori diferite, astfel diclorura de cupru în stare solidă și anhidră este verde, fiind autocomplexată, Cu[CuCl4], cu cantitate mică de apă este verde- brună și
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
sau prin încalzirea la 316°C a produsului rezultat prin evaporarea la sec a soluției diluate de acid fosforic și azotat neutru de cupru divalent rezultă metafosfat de cupru divalent Cu(PO3)2 sub formă de pulbere albastră, care are solubilitate redusă în hidroxizii alcalini și în majoritatea acizilor. Arseniții și arseniații cuprului divalent. Se cunosc numerosi arseniți și arseniați ai cuprului divalent, ca de exemplu verdele lui Schelee. Carbonații cuprului divalent. Prin acțiunea carbonaților alcalini asupra soluțiilor sărurilor de cupru
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
prin fierberea monoxidului de cupru cu solutie de (NH4)2CO3, prin încalzirea CaCO3 la 200-250°C cu diclorură de cupru sau cu soluție de sulfat de cupru . Combinația CuCO3 ∙ Cu(OH)2 se prezintă ca pulbere verde - deschis, care are solubilitate redusă în apă, în amoniac lichid, în piridină și se dizolvă în soluțiile apoase ale CO2 gazos, în soluțiile cianurilor alcaline, ale sărurilor de amoniu sau în acizii diluați. Se cunoaște, de asemenea, malachitul hidratat CuCO3 ∙ Cu(OH)2 ∙ 1
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
astăzi. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea substanțelor în doua categorii: cristaloizi; coloizi; Prin solvire cristaloizii (zaharoză, halogenuri alcaline) dau soluții adevărate. Spre deosebire de aceștia, coloizii (dextrină, ovalbumină) formează un tip special de soluții - soluri în terminologia lui Groham în care solventul difuzează foarte lent
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
2 cm3/g pentru copolimerii macroporoși pe bază de metacrilat de metil și acrilamidă, calculând suprafața specifică SS, Hg în m 2/g din curbele de distribuție diferențială folosind relația: (9) Alfrey și Lloyd /13/ au stabilit că parametrul de solubilitate polimer-solvent influențează distribuția mărimii porilor unei structuri poroase polimerice în cea mai mare măsură. Aceasta se explică astfel: condiția care trebuie îndeplinită în momentul stabilirii echilibrului de umflare este ca energia liberă totală a sistemului să fie minimă adică: (10
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
cu ajutorul relației: (35) unde: Ws, Wp sunt greutățile polimerului uscat și respectiv umflat în solvent. Parametrul de interacțiune polimersolvent ,χ1 , a fost calculat cu relația:(36) unde: R este constanta gazelor; T este temperatura ; δ1 și δ2 sunt parametrii de solubilitate al solventului respectiv al polimerului Parametrul de solubilitate, δ, se poate calcula utilizând contribuțiile atomice și de grup ale energiilor molare de coeziune /65/: (37) unde Fi constanta atracției molare; d densitatea compusului (g/ml); Mmasa moleculară a compusului. Calcularea
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
polimerului uscat și respectiv umflat în solvent. Parametrul de interacțiune polimersolvent ,χ1 , a fost calculat cu relația:(36) unde: R este constanta gazelor; T este temperatura ; δ1 și δ2 sunt parametrii de solubilitate al solventului respectiv al polimerului Parametrul de solubilitate, δ, se poate calcula utilizând contribuțiile atomice și de grup ale energiilor molare de coeziune /65/: (37) unde Fi constanta atracției molare; d densitatea compusului (g/ml); Mmasa moleculară a compusului. Calcularea parametrului de solubilitate din contribuțiile de grup sau
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
respectiv al polimerului Parametrul de solubilitate, δ, se poate calcula utilizând contribuțiile atomice și de grup ale energiilor molare de coeziune /65/: (37) unde Fi constanta atracției molare; d densitatea compusului (g/ml); Mmasa moleculară a compusului. Calcularea parametrului de solubilitate din contribuțiile de grup sau atomice capătă importanță deosebită în cazul polimerilor, pentru care metodele experimentale de determinare sunt mai limitate. În cazul în care nu se cunoaște formula polimerului, singura posibilitate de determinare este cea experimentală. Parametrul de solubilitate
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
solubilitate din contribuțiile de grup sau atomice capătă importanță deosebită în cazul polimerilor, pentru care metodele experimentale de determinare sunt mai limitate. În cazul în care nu se cunoaște formula polimerului, singura posibilitate de determinare este cea experimentală. Parametrul de solubilitate a unui polimer nu poate fi determinat din entalpia de vaporizare, ca în cazul solvenților, deoarece polimerii nu pot fi aduși în stare de vapori fără descompunere. Determinarea se face indirect, din date de solubiltate pentru polimeri liniari și ramificați
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
vaporizare, ca în cazul solvenților, deoarece polimerii nu pot fi aduși în stare de vapori fără descompunere. Determinarea se face indirect, din date de solubiltate pentru polimeri liniari și ramificați și din date de umflare pentru cei reticulați. Parametrul de solubilitate al polimerului se consideră egal cu parametrul de solubilitate al solventului cu care acesta se amestecă în orice proporție fără efect termic și fără modificare de volum, sau pentru care umflarea este maximă. Astfel, în cazul polimerilor reticulați parametrul de
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
fi aduși în stare de vapori fără descompunere. Determinarea se face indirect, din date de solubiltate pentru polimeri liniari și ramificați și din date de umflare pentru cei reticulați. Parametrul de solubilitate al polimerului se consideră egal cu parametrul de solubilitate al solventului cu care acesta se amestecă în orice proporție fără efect termic și fără modificare de volum, sau pentru care umflarea este maximă. Astfel, în cazul polimerilor reticulați parametrul de solubilitate se determină experimental prin metoda umflării prin imersarea
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
al polimerului se consideră egal cu parametrul de solubilitate al solventului cu care acesta se amestecă în orice proporție fără efect termic și fără modificare de volum, sau pentru care umflarea este maximă. Astfel, în cazul polimerilor reticulați parametrul de solubilitate se determină experimental prin metoda umflării prin imersarea acestora în solvenți cu parametri de solubilitate crescători și se determină umflarea la echilibru. Umflarea este maximă în lichidul cu același parametru de solubilitate. Evaluarea rezultatelor se face din graficul de umflare
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
amestecă în orice proporție fără efect termic și fără modificare de volum, sau pentru care umflarea este maximă. Astfel, în cazul polimerilor reticulați parametrul de solubilitate se determină experimental prin metoda umflării prin imersarea acestora în solvenți cu parametri de solubilitate crescători și se determină umflarea la echilibru. Umflarea este maximă în lichidul cu același parametru de solubilitate. Evaluarea rezultatelor se face din graficul de umflare la echilibru funcție de parametrul de solubilitate; maximul curbei corespunde parametrului de solubilitate al polimerului /65
Metode de caracterizare a (co)polimerilor reticulați. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]