179 matches
-
optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras, capabil de supunere spontană, de revoltă spontană. Și mai ce? Și tu ești în aceeași situație, frate, soră, legat de vreme, îmbătrânire și bani, lucrurile care trec pe lângă noi fără putința de a le controla, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
motoarele pe puntea unui portavion cu treizeci de ani în urmă. I-am privit pe cei doi polițiști cum își antrenează câinele prin curte. Am deschis încuietoarea bordului și-am forțat torpedoul să coboare. Înăuntru, acoperite de praf și plastic solzos, erau mai multe obiecte pe care Catherine nu reușise să le reclame: un set de hărți itinerare, un roman ușor pornografic pe care mi-l împrumutase Renata ca o glumă curajoasă, o fotografie polaroid pe care i-o făcusem stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îndrepta spre poartă cu privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aștepta și se va gândi cum să scape. Dimineața era frumoasă. Soarele se ridica spre cer, ieșind din nisipuri. Era încă răcoare și ușor de mers. Acum Iahuben începu să zărească destul de aproape verdeața oazei cu copaci înalți, cu trunchiul solzos și cu crengi numai în vârf, ca un pămătuf de pene mari. Erau curmalii. Într-un loc deschis, ca o poiană, zări așezate în cerc o mulțime de colibe rotunde cu acoperișul ascuțit. În mijlocul lor era altă colibă, mai mare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de tainițe ale urechii. - Ce-ți pasă? Frige-o normal!... Du-mă unde și-a înțărcat dracul copiii! Au fript-o normal, încă jumătate de oră, prin babilonia și prăfăria întregului centru istoric al Bucureștilor. Genel resimțea persistent cum limba solzoasă a Procletului îi linsese cornetele osoase ale cavității nazale, îi desfundase sinusurile și canalele, îi ondulase cartilagiile. Și, ieșindu-i pe partea cealaltă, i se așezase, mușchi tegumentos, să zacă alături de limba sa, precum doi dulăi somnoroși, pe planșeul vascularizat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coșcoveala leproasă a băii mă duce cu gândul mai degrabă la un templu roman al vestalelor decât la tratarea lipsă a pereților Împotriva igrasiei În valoare de 5000 de lire. După ce s-a dus spuma de pe mâini, apar insulițe roz solzoase pe dosul palmelor. Au ajuns deja până În spatele urechii drepte. Eczemă cauzată de stres, așa i-a spus asistenta de la serviciu. „Nu ai putea găsi un mod de a mai elimina din presiunea sub care trăiești, Kate?“ O, păi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stă acasă și-și pune viața la picioarele copiilor ei. Voi ați face asta? Aș putea eu face asta? Nu mă cunoașteți destul de bine dacă credeți că aș putea. Ies din cadă, mă dau cu niște cremă pe petele roz solzoase de pe mâini, În spatele genunchilor și urechilor, mă Înfășor În halat și mă duc În birou să-mi verific mesajele Înainte de culcare. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Katharine, nu-mi amintesc să fi menționat o beție În mailul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe toată lungimea lui, cu venele turquoise de dedesubt Întoarse În sus, spre razele de soare solzoase, cu palma deschisă, așteptând leneșă ceva - poate spărgătorul de nuci. Pe locul unde stă preceptorul meu de atunci, imaginea este schimbătoare, o succesiune de secvențe care apar și dispar; pulsația gândurilor mele se Împletește cu cea a umbrelor și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că, dacă mâine ar veni o apocalipsă, relieful s-ar schimba complet, hărțile ar deveni pură imaginație. Ar rămâne fără pâine. Sabina mă însoțește o bucată. Se duce la Tele 7 abc să încerce un interviu. Și-a făcut un permanent lung, solzos. E îmbrăcată într-un deux pièce verde cu dungi albe orizontale - ceva între smart și sport. Din toată ființa ei sculptată în marmură se înalță un parfum înnebunitor de Follow me. Îmi vine s-o violez acolo, în stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-i cercetăm privirea aprinsă și dinții încleștați a moarte! La cherhana, lipovenii îi așteptau să-și arate marfa ascunsă de ochii binevoitori ai șefilor; amețiți în aroma aspră a viitoarelor prăzi le căzuse ca nadă-n plus victimele: peștii solzoși, argintii de un colorit indescifrabil aruncând iridescențe inegalabile. Ca de fiecare dată erau uimiți de varietatea sorturilor. Au văzut păstrugi încovoiate, moruni uriași cu butoane osoase și pe mijloc un simplu cartilaj gălbui fluorescent; păstrăvi de mare cu punctișoare de-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dat-o "la făcut" lui Z. A știut să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt amănunt pierdut într-o cută a memoriei: insistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
domestice și lături ce se preling, Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase, Înghesuite una Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai sus deasupra copacilor, tot mai sus, zbor. În sfârșit, am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc prin unghiul mai obscur al străzilor Înguste, atras de mișcări secrete, de foșgăiala erotică a pisicilor, izbindu-se de acoperișuri cu zgomot solzos și greu. Într-o zi ca aceasta, Mephisto se plimbă printre oameni cu coada ieșită afară, jucăușă ca orice coadă de motan În călduri. Să mergem deci În căutarea lui. Poate se va lăsa recunoscut la fel de ușor ca și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea de așteptat, își deschidea carnețelul și desena dragoni. Era, probabil, o chestiune de gust, în anul șarpelui nu desenase șerpi și nici în anul maimuței nu desenase maimuțe. Ba chiar și în anii aceia mai creiona câte o spinare solzoasă, împodobită cu aripi zimțuite. Filip zâmbise, răsfoindu-i caietul cu notițe. „Ce-i cu dragonomahia asta ?“, întrebase. „Dragonii nu se războiesc și nu sunt animale“, răspunsese Cosmina, „sunt gânduri. Așa îi descriau vechii înțelepți chinezi : dragonul este acea făptură care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din chei, din fiare, din lanțuri. Când zgomotele se îndepărtau, venea rândul celor din aripa cealaltă să le aștepte cu sufletul la gură. Ceea ce rămânea în urmă era răgazul dintre două prevestiri. Răul plutea deasupra capetelor noastre cu aripile lui solzoase, de liliac. Nu știu ce denumire să găsesc pentru celelalte zgomote. Aș putea să zic că erau înfricoșătoare, numai că frica are un ritual al ei, nu ai dreptul să-ți fie frică oricum. Și, în plus, frica precedă grozăvia și, adesea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și simplu, trecea prin el ca prin sită. Nu avea nici cea mai mică intenție de a se întoarce spre sine, era concav, centrul său de greutate era ca o lăcustă scânteietoare care zbura înaintea lui. Trunchiurile uriașe aveau scoarțe solzoase, iar crăpăturile lor neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități, frământată de o adiere ce nu venea de niciunde. Iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase, cu atât aerul din jurul lor e mai limpede. Iar atunci pot vedea nălucile celelalte, care nu sunt proiecțiile mele, ci ale altei lumi, care își are demonii ei, chiar dacă nu și iluminările. Văd noaptea cum unii pândesc, cum ascultă ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vârfuri și se întorcea lumea dintâi, în care îi plăcea să înoate, întinzându-și picioarele. Primele amintiri vagi le avea de pe când era doar un ochi cu irisul verde. Apoi cearcănul s-a îngroșat în jurul ochiului, a căpătat o pieliță solzoasă și într-o margine s-a prelungit cu un fel de coadă subțire, ca o ață. În jur, lumea, o odaie largă, cu pereți umezi, îl privea cu ochi asemănători, care însă nu mai creșteau. Se simțea ca fiind și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în Puglia: părăsind locul unde le văzuse pe acele femei rănite, întinse pe jos, se oprise cu privirea pe un zid, ce nu cu mult timp înainte fusese proaspăt dat cu var, striat de pete verzui cu rămășițe de lipici solzos. Tarantule strivite la prima lor sosire? Sau ce altceva? Straniu, în orice caz, părea că nimeni n-ar fi avut habar sau că n-ar fi trebuit să bănuiască ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cunoaște munca și rostul trebilor/ plină de pământul galben pe picioare/ se vede pieptul cu pielea șarpelui de casă,/ acum că fac diguri și galerii și tot felul de ziduri la izvoare/ pre chipul și asemănarea castorilor cei cu coada solzoasă" ("Descântec"). Volumul stă sub semnul genezei și al proliferării, al împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]