290 matches
-
care-l împart cu alți chiriași. Ea stă întinsă în pat. Nu își dă seama că el îi lasă un bilețel. Nu mai ține minte cât a durat până a găsit biletul lui. S-a luat după el, așa cum un somnambul s-ar ține după un alt somnambul, luând-o pe urmele celuilalt pe marginea unui acoperiș aflat la înălțime. Umbra trecutului lor împreună, fantoma iubirii ei trebuie să-i fi călăuzit pașii. Ea îi descoperă biletul, în care zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stă întinsă în pat. Nu își dă seama că el îi lasă un bilețel. Nu mai ține minte cât a durat până a găsit biletul lui. S-a luat după el, așa cum un somnambul s-ar ține după un alt somnambul, luând-o pe urmele celuilalt pe marginea unui acoperiș aflat la înălțime. Umbra trecutului lor împreună, fantoma iubirii ei trebuie să-i fi călăuzit pașii. Ea îi descoperă biletul, în care zice că el o să se sinucidă din nou. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spre infinit... Ea își închipuie un manichiurit lustruind unghiile muribundului. Ca fascinat de propriile-i gânduri, Mao o apucă de braț, apoi continuă. Nu am prea făcut multe, deoarece visez toată noaptea că merg și mă întreb dacă nu sunt somnambul... Nu-mi amintesc dacă au fost sau nu stele azi-noapte. Era... de parcă cineva mă împinsese pe drum. Eram obosit, dar nu mă puteam opri. Pentru că nu vreau să mor. Au fost semne rele. Se pune la cale o altă crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ușureze, care-i obsedat de liberate, de hoinărit pe străzi și de plimbări cu trenul și clocește planuri de evadare, care-i predispus la violență sau are aplecări spre perversiuni și porniri de violator îndreptate asupra tovarășilor săi, care-i somnambul, care chinuit de coșmaruri și zbiară-n crucea nopții după niște părinți neștiuți: mamăăăă și tatăăăă, mi-e milă de mama mia și de tata mieu... Mila, da, iubirea și deznădejdea. Viața lui începuse acolo și parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă scăldată În lumină, adevărată poiană În junglă. Soarele viu Îl biciuiește; Își revine, respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rugăciune, lumina deveni mai vie. Discutam, construiam o mie de variante sumbre de viitor, apoi discutam din nou, prea istoviți ca să ne oprim. Baskerville Își Întinse oasele, se opri În plin elan, Își consultă ceasornicul și se ridică precum un somnambul, scărpinându-și trudnic ceafa: Ora șase deja, Dumnezeule, o noapte albă! Cu ce Înfățișare am să dau piept cu elevii mei? Și ce va zice oare reverendul văzându-mă sosind la ora asta? — Ai putea oricând să susții că erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
caietele împrăștiate pe covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre viața ei, în vreme ce ea nu, mă face să tremur atât de tare, încât am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu mă încăpățânasem să simt totul, să pășesc pe drumul acesta plat cu picioarele goale, fără a sări peste nici o capcană, frecându-mă de rădăcina sentimentelor, mă întreb ce anume ar spune Udi despre asta, despre viața aceasta nouă de somnambul pe care o duc, o revoltă îndrăzneață îndreptată împotriva regimului tiranic al sentimentelor, mă gândesc la tot ceea ce i-aș fi putut spune, acum totul stă în puterea mea, la copilul care fusese dat spre adopție din pricina mea, la ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fărĂ să pară a acorda vreo atenție locului În care se afla, apăru un bărbat Înalt purtînd o uniformă a brigăzilor internaționale și o pătură legată la brîu și strînsă peste umeri. Își ținea capul sus și mergea ca un somnambul. Era un tip Între două vîrste. Nu purta vreo armă și nici rănit nu părea, din cîte puteam să-mi dau seama. L-am urmărit cum se Îndepărta singur de pe cîmpul de luptă. Înainte să ajungă-n dreptul mașinilor statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și tu poți înnebuni. Printre noi era un băiat cu înfățișare izbitor mai matură decât a noastră, cu un vocabular de om mare, care, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe pat și m-am apucat să citesc din Comandantul Cetății-de-zăpadă. Aerul se înroșise bine în cameră când, ridicîndu-mi ochii de pe cartea cu file roze, am izbucnit într-un urlet: tânărul alungit deschisese încetișor ușa și-acum înainta ca un somnambul înspre mine. Creștetul îi atingea tavanul, iar pe fața ușor asimetrică, spălăcită, cutată, să lățea un fel de râs, ca o tăietură de operație. Ochii îi avea largi și incolori, mărginiți cu negru de parcă ar fi fost rimelați. Când m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să mă plimb în parc! Dar după aceea nu mai știu nimic. Probabil că am adormit imediat... Profesorul îl privi, zâmbind enigmatic. - În nici un caz n-ai adormit imediat... Pentru că ai petrecut o bucată de vreme în preajma trandafirilor. - Atunci sunt somnambul! exclamă. Pentru prima oară în viața mea am avut o criză de somnambulism! Profesorul se ridică brusc, se îndreptă spre fereastră și rămase câtva timp privind lung înaintea lui. Apoi se întoarse și se reașeză în fotoliu. - Asta am crezut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au luat pe sus și m-au adus înapoi în cameră? - Nu. În grădină nu era decât plantonul. Spune că îndată ce-ai dat cu ochii de el, te-ai întors... Ai pătruns în odaie tot pe fereastră, așa cum ieșiseși... Somnambul sau nu, nu are importanță. Ce e grav, este că Siguranța nu se îndoiește acum că se pregătea evadarea dumitale. Faptul că ai fost surprins chiar acolo unde, în stradă, aștepta mașina, dovedește, în opinia lor, că știai despre ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a zis azi-dimineață, după ce m-a pescuit din dormitorul Întunecat, plin cu soldați, ca să mă aducă Înapoi la comandament să vadă ce-i cu mine și să mi se facă actele, că a crezut că sînt un strigoi, sau un somnambul, sau ceva de genul ăsta. Mi-a mai zis că am căcat-o, pentru că ăștia-s supărați că am intrat În unitate dracu’ știe pe unde și nu m-a văzut nimeni, ar fi trebuit să mă Înregistreze ofițerul de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gârlei! Marandăăă! Fugi și vezi dacă poți salva calul! Fugi Marandă. Fugi!!! - striga în neștire Toaibă, învârtindu-se prin curte. Nu știa ce să facă... Maranda nu răspundea, el nu putea să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul, s-a împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că gândul de veghe are dreptate, așa că am tăcut. Peste noapte, m-au chinuit tot felul de vise, dar în zori nu mi-am mai amintit nici unul. Până să ajung la culcușul meu de pe malul iazului, am umblat ca un somnambul. Abia când m-am trezit cu o carte în mână am realizat că trebuie să-mi strunesc gândurile și să citesc cu atenție... Liniștea nu mi-a tulburat-o nimeni, până ce dinspre mănăstire a ajuns la mine zvon de clopot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
economii la sânge. Eu personal voi renunța la șofer, la limuzină, la secretară și nevastă. Voi merge numai și numai pe jos și chiar foarte jos când voi utiliza metroul. Voi lucra pentru oameni clipă de clipă, inclusiv noaptea, fiind somnambul cronic. DÂNSA Și o să scadă întreținerea? S,LABOU Vom elimina întreținerile. Eu personal nu voi mai întreține amanta. DÂNSA Dar întreținerea o să scadă? S.LABOU Sigur c-o să scadă. O să scadă și gazul, și electrica, și agentul cald, și gunoiul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
trenul s-a pus în mișcare, s-a îndepărtat și, înainte de a ajunge la jumătatea câmpului, a dispărut într-un alt vârtej de praf spulberat de vânt. Cam așa s-au întîmplat lucrurile totdeauna. Mi-am trăit viața ca un somnambul. I-am spus Eleonorei: ― Uneori, mă simt aici ca într-o gară de tranzit... Dar poate că toată lumea trăiește într-o gară de tranzit, fără să-și dea seama. Noi... cel puțin vedem asta în fiecare moment. ― Tranzit spre ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
decât călătoria în sine. Din păcate, trebuie să recunosc că eu n-am știut niciodată să răspund la întrebarea "spre ce?" și n-am pierdut nici un prilej pentru a ezita între două lucruri atunci când am putut să ezit. Umblet de somnambul între o mlaștină și o pădure. Asta explică multe. De fapt, într-un fel, totdeauna am trăit pe un peron cu privirea îndreptată spre o pădure. Și totdeauna am ezitat să ajung dincolo de pădure. Am rămas pe peron sau m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, se roagă, somnambuli, în tămâia aurie a ceții, și nu mai sunt de mult aici. Se află la mii de kilometri, în Java, insula îndepărtată. Se roagă la acei zei indonezieni cu chipurile strâmbe cu care și-au împodobit toate vitrinele și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-i Încheia cămașa la gît. „Grăbește-te, tinere“. Îi spuse Juan Lucas, trezîndu-l. Julius se spălase pe ochi, se dezmeticise greu și cîteva clipe nu știuse dacă era ieri sau azi, apoi Își pusese haina și Îi urmase ca un somnambul pînă la vestitul restaurant. N-avea nici un chef să meargă, ar fi preferat de o mie de ori să mănînce cîțiva biscuiți În dormitorul lui și să se vîre Îndată În pat. Dar uite-i că se află acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
profesioniștii. Dar până și eforturile ei de novice contau. Daniel, care aproape că se temea să se uite la ferocitatea ei crescândă, o conducea prin materialele de cercetare, trasându-i obiectivele. Avem nevoie de ceva care să-i trezească pe somnambuli, o învăța el. Care să readucă lumea la ciudățenia și realitatea ei. Se vedea și cu Robert, o dată la câteva zile, când putea el să-și facă timp. Nu făcuseră nimic, cel puțin nimic care să-i servească lui Wendy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că e prea târziu ca să-și recupereze fratele. Dar poate că mai are șanse s-o salveze pe sora fratelui ei. Se îngroapă în munca de teren pentru Adăpost, informându-se pentru broșurile ei. Ceva care să-i trezească pe somnambuli și să redea ciudățenia lumii. O doză cât de mică de biologie, câteva cifre pe masă, și începe să vadă: ahtiați după soliditate, oamenii trebuie să ucidă tot ce-i depășește. Orice e mai mare sau mai legat sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se freacau unul de celălalt și unghiile îi sfîșiau pielea sănătoasă. Dimineața, cearșafurile erau pătate de sînge, iar trupul îi era atît de greu, că abia putu să se dea jos din pat. La școală și-a urmat ca un somnambul rutina zilnică. La prînz, se duse la cantină și bău o ceașcă de cafea neagră la o masă aglomerată. O fată din apropiere îl strigă: — Salut, Thaw! El abia dacă putu schița un zîmbet. — Te distrezi, Thaw? — Suficient. — îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de altceva în afară de durerea din brațe și chinul din picioare. Uneori adormeau și se trezeau izbiți de vreun vertij, pentru că unul sau celălalt se rătăcea pe linie. Aceste ghionturi, ca niște șocuri electrice puternice, le impuseră să meargă ca niște somnambuli drept înainte, iar Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna și o îndreptă în jos. Genunchiul lui se lovise de marginea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]