536 matches
-
ochii mari ce mă privesc, Sunt înghițit de a ei făptură De trup și suflet îngeresc. Adorm, și-n vis iar mi searată Cum mă-nvîrtește ea în dans, În valsul frunzelor tomnatici Căci pîn dimineață, cea rămas? În aste ore somnolente Mă simt asemeni unui astru, Iubesc un chip ce mă seduce E noaptea dragostei, albastru. Mă tot izbesc din a ei brațe Fugind prin coloritul serii, Căzînd pe iarba cea uscată Eu o-ndulcesc cu guste de miere. Referință Bibliografică
ÎNCERC SĂ ADORM de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375994_a_377323]
-
ochii mari ce mă privesc, Sunt înghițit de a ei făptură De trup și suflet îngeresc. Adorm, și-n vis iar mi searată Cum mă-nvîrtește ea în dans, În valsul frunzelor tomnatici Căci pîn dimineață, cea rămas? În aste ore somnolente Mă simt asemeni unui astru, Iubesc un chip ce mă seduce E noaptea dragostei, albastru. Mă tot izbesc din a ei brațe Fugind prin coloritul serii, Căzînd pe iarba cea uscată Eu o-ndulcesc cu guste de miere. Citește mai
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să cearnă și să prelucreze ideile sau tezele din care s-a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală m-am culcat în el în noaptea aceea,/ Încet îl trăgeau zece cai,/ Nimeni nu știa încotro mă duceau,/ Alăturea numai tu plângeai.// Dar eu nu vedeam,/ Ieronim
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
suprafață, figurile umane par lipsite de nervi și sânge, rămase undeva în trecut. „Frumoasă de nespus”, bunica e o suavă amintire. Imaginea ei, recapitulând „o viață de ruină”, revine în portretul compozițional Fusul, în care gestica mecanică, ceasornicul vechi, focul somnolent, greierul de sub vatră întrețin o „vrajă” a vidului. Poetul evită desenul precis, preferând sugestia, care nu e pregnantă, ci asemenea unei succesiuni de picături rare. Viață nu are nici bunicul povestitor din E mult de-atunci, neajungând totuși la golul
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
unui prăfos târg basarabean, în care timpul curge leneș și plictisul împăienjenește ritmul precar al unei vieți lipsite de orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă, mai o ciorovăială colorează stins o ambianță deprimantă, care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge, un ins se sinucide absurd pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
perpetua căutare a unor fărâme de miracol, oriunde și în fiecare dintre momentele zilei. Umbra răcoroasă a copacilor pădurii, ce îmbie în arșița verii la odihnă, răsăritul și apusul soarelui, unduirea lanului de grâu, cerul unei dimineți de vară, câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe ape, o aud. Dibuitoare mâna s-atingă pe aproape/ Pe
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
a fost un om rezervat, discret. Stilul transparent al prozatorului a întâmpinat la început reacții de respingere din partea practicanților scrisului artist, ca Tudor Arghezi, care îl desființa într-un articol pe autorul lui Ion, sub sentința „ochi mort și minte somnolentă”; mai târziu poetul își va recunoaște eroarea. Cezar Petrescu i-a reproșat vocabularul bolovănos, ignorând adecvarea acestuia la viziunea întunecată a romanelor. Optica aplicată consecvent și fidel realității avea să displacă postum unui critic precum I. Negoițescu, atras, în schimb
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
visul/ Ca o enormă plantă de apă/ În care oasele lustruite sunt ace de cusut/ Blănurile oceanelor pentru totdeauna” (Peisajul necunoscut). T. trece cu naturalețe dintr-un regim într-altul al imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la ieșirea tumultuoasă din apele amniotice ale sinelui: „memoria întoarsă din apele tulburi/ Ca un crin de
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar independente într-o oarecare măsură de sine, în momentul îndrăgostirii (O picătură de soare). De regulă, personajele par somnolente, blocate într-o stare de inerție în care sentimentele, trăirile se dezvoltă ca un underground psihic luat în stăpânire treptat, iar emoțiile se repercutează treptat și sunt trăite cu încetinitorul. Vocația „anonimatului”, pe care Marian Popa o considera caracteristică pentru
VASILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
despre sine și despre starea sa, este sinton cu realitatea, - bolnavul este lent, ușor, parțial sau total dezorientat spațio-temporal și asupra propriei sale persoane, nu-i recunoaște pe cei apropiați, pe membrii familiei sale, este bradipsihic, răspunde cu întârziere, este somnolent etc.; - bolnavul este confuz, incoerent, dezorientat autoși allo-psihic, neputându-se stabili nici un fel de comunicare cu acesta. b) Atenția poate prezenta următoarele modificări: - mobilă, bolnavul nu-și poate concentra atenția asupra unui lucru, persoane sau discuții; - dificilă sau absentă: bolnavul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost instituția care ne-a ținut sub teroare, îi urâm, în general, pe securiști și pe ciracii lor fără uniformă, dar îi iertăm, îi compătimim și chiar îi votăm atunci când vreo dezvăluire răzleață ia chipul unui personaj real, tulburând apele somnolente ale conștiinței noastre publice. În general, frazele despre Securitate îl conțin pe „trebuie”, cele despre securiștii reali, în carne și oase, încep cu „Da, dar...”. Până când acest fenomen straniu, care preface brusc intransigența în toleranță, va putea fi studiat cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și autoironică, va genera o ură de sine care organizează pulsiunile acestor poeme în proză, adesea obscure la nivelul semnificației. Dense, întunecate, textele construiesc spații ale unei materialități excesive, netranscendente. PoemeșinimiC (1996) continuă să țeasă aceleași „thanatice arabescuri”, uneori melancolice, somnolente, alteori violente, apropiate adesea, ca tipologie a imaginarului ori ca tonalitate, de poemele în proză din rimbaldianul Une Saison en enfer. Versurile alcătuiesc un singur text poematic, jurnalul infernal al unei realități (interioare și exterioare) insuportabile: „târziu, am strigat la
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
în marginea realului (în al doilea ciclu, dedicat satului și copilăriei, memoria - duioasă - joacă rolul unui al cincilea organ al percepției). Este o lirică unde natura, peisajul, rural sau citadin, este însuflețită, totul fiind perceput într-o continuă, incandescentă sau somnolentă mișcare, în care se amestecă regnurile, senzațiile, amintirile - ca într-un haiku elaborat, iar peisajul (păsări, flori, copaci, dealuri, zăpada, ploaia) se transformă într-un fel de jurnal al tuturor zilelor, un jurnal de impresii cvasidepersonalizate, opacizate, vizionare. SCRIERI: Nebuloasa
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită de un rău fără nume, presimțirea morții, tensiunea angelic - infernal, vis - real (imaginea recurentă a femeii-pasăre infernală). Simbolurile și semnele abstracte alternează cu un limbaj care transcrie concretul, emoția violentă sau, dimpotrivă, memoria somnolentă, pentru ca Împotriva celui drag (1975) să se elibereze mai în profunzime de tentația abstractizării: abundă formulările adresative, întrebările (retorice), universul liric primește o infuzie de concretețe metaforică, renaște vitalitatea primă a poetei, acum o vitalitate întrebătoare, nu a unei descătușări
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
afla la datorie, iar viața tuturor era amenințată de anxietăți primare. O școală de mântuială, fără latină și greacă - însă cu ore de PTAP („Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei”) -, încerca să-ți inducă sentimentul utilității publice. România era o țară somnolentă și nebâzâită, afară de muștele din cofetării. Împăcat cu sine, poporul atinsese hegelian pragul postistoriei. Sectorul flegmeitc " Sectorul flegmei" Socialismul ceaușist a fost era celor mai inedite metamorfoze și alchimii. Înghețata cu fistic avea savoarea dulce a castraveților murați, în timp ce Frucola
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă un atac direct la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu detectivi și literatura main stream. Recenzenții de primă instanță s-au grăbit să noteze, fără excepție, schimbările decisive operate la nivelul textului și al imaginii detectivului. Lungimea neobișnuită a textului a imprimat narațiunii un ritm de o lentoare aproape somnolentă, reducând dinamismul de odinioară al intrigii la lungi pasaje alunecând lent în pagină, transcrieri cu încetinitorul ale unor secvențe în care reveria și melancolia au ocupat prim-planul scenei narative. Doar alertețea dialogurilor și tehnicile de construire a misterului au
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
primul rând politic: el trebuie să elibereze poporul din robia romană. Exasperat de pasivitatea lui Isus, Iuda hotărăște să-l provoace, să-l mobilizeze și pentru aceasta Îl dă pe mâna Sinedriului. Intenția lui era de a-l face pe „somnolentul”, pe „liricul” Isus să-și dovedească mesianitatea. Dar s-a Înșelat. Isus a preferat moartea pe cruce revoluției naționale. Această imagine a unui Iuda patriot, Înșelat În așteptări, devine recurentă În literatura modernă. MG: De ce se vrea acum reabilitarea lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o formă echilibrat melodioasă, calm elegiacă, de felul unui blând și inofensiv murmur abia dacă muzical, spune lucruri deloc temperate, neliniștitoare, dureroase. Materialitatea percepțiilor directe se filtrează în sunete de o mare puritate. Înăbușirea conținutului dramatic într-o formulare dulce somnolentă este de un neașteptat efect. LUCIAN RAICU SCRIERI: Persoana întâia plural, pref. N. Manolescu, București, 1964; Călcâiul vulnerabil, București, 1966; A treia taină, București, 1969; Calitatea de martor, București, 1970; Cincizeci de poeme, București, 1970; Convorbiri subiective (în colaborare cu
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
d-aur pe marea azurie, / Lăsând ca să se vază mișcând din aripiori / O pulbere-argintoasă de mii de peștișori; / Frumoase mozaice, divine, infinite...” B. prinde irizări, imaginea dobândește uneori, în mod fericit, o transparență luminoasă, somptuozitate, versul are o legănare domoală, somnolentă, jocul de tonuri și limpezimi acvatice anticipă rondelurile lui Al. Macedonski. Reușite sunt, adesea, portretele de femei, descrierea costumelor lor. Atmosfera generală e (în ciuda prețului plătit convenției literare exprimate prin idilic) de beatitudine extatică, indolență și calm specific oriental. În
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
abia dacă putea s-o priceapă. Trăia tot așteptînd acea odraslă, care avea să fie o fată, asemenea orașului, și căreia urma să-i Închine toată dragostea cu care Dumnezeu Îi Îmbătase inima. Uneori, Jacinta se Întreba dacă pacea aceea somnolentă care Îi devora zilele, noaptea aceea a conștiinței, era ceea ce unii numeau fericire și voia să creadă că, În infinita sa tăcere, Dumnezeu Îi răspunsese, În felul lui, la rugi. Penélope Aldaya se născu În primăvara anului 1903. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
MĂ PAȘTE DORUL E-o apă lină dorul ce mă paște, Filtrându-se-n lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]