1,605 matches
-
Îmi amintesc de zilele când trebuia să plec din București către Tulcea. Am stat o săptămână la sora mea. În fiecare dimineață, puneam ceasul să sune la ora cinci , deoarece la ora șapte aveam tren spre Tulcea. Când Îi auzeam soneria, deschideam ochii și mă uitam confuză prin cameră, simțeam cum mă cuprinde frica și-mi repetam În gând: “mai rămân o zi, mâine sigur mă hotărăsc”. Într-o dimineață, sora mea ( cadru medical, și cu opt ani mai mare decât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a avea un interes deosebit față de feluritele obiecte de pe biroul colonelului, din dorința de a le cerceta în amănunt. Părinții îi stopară curiozitatea cu o privire plină de înțelesuri. Salvarea colonelului care era pe cale să-și piardă sursa improvizațiilor, fu soneria unui telefon. Era anunțat că la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone, fără drept de apel: - Să fie condusă la mine numai familia Carabăț! Ina și Alex rămaseră stupefiați, în timp ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză Îngrozită. Mi-am regăsit trupul gol Întins În fața oglinzii, asemeni unui vierme fantastic. Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu a mai venit niciodată În mijlocul nostru. De fapt, În toamna aceluiași an, am aflat că Iulian a fost ucis de un mistreț hăituit, care l-a surprins În timp ce se Întorcea de la scăldat, În marginea unor bălți cu stuf Înalt. Soneria sfredelește aerul insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându-se Într-o liniște clară. Dinspre oraș, nici cel mai vag zgomot. Mă Îndrept spre fereastră. Lumina
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi năvăli pe șira spinării și o teamă inexplicabilă Îmi cuprinse dintr-o dată Întreaga ființă. Trăgeam cât puteam de ușă. Tălpile (deși În apă) Începuseră să-mi ardă. În spate percepeam vagi șuierături. Am reușit să ies cu sforțări supraomenești. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită nasului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu fața ei osoasă, scursă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou stăpânire pe mine. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, amnezică și cu față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi tradus în cuvinte: N-aveți decât, boboacelor! După o vreme, fetele renunțară să mai cronometreze timpul irosit în această anticameră. Numărară florile din glastră, creioanele de pe birou, ciucurii de la perdele, tablourile, absolut totul, când, într-un târziu, se auzi soneria. Secretara deschise ușa cu precauție și fetele auziră: - Să vină cele două... Iată că acum nu aveau nici nume. Erau cele două... - Intrați, le îndemnă funcționara. Acum, Ina și Olga, mai că ar fi renunțat, dar de această întâlnire cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și incertitudinile ce-l încercau. În ziua aceea, n-a știut dacă răsărise soarele, dacă mâncase sau nu. În pragul serii se afla la casa prietenului lui. N-a fost nevoie să bată la ușă sau să apeleze la butonul soneriei, ușa era deschisă. Jan stătea relaxat într-un fotoliu, de parcă ar fi așteptat de mult un partener de discuție. De cum îl văzu pe Alex, Jan se ridică și îl Întâmpină bucuros că un musafir drag îi pășea peste prag, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să se termine. Stăteam pe scăunelul din față liftului și-mi făceam curaj. Dincolo de ușă deocamdată era tăcere. Începusem să tremur ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar acesta veni. Lemnul ușii fu zguduit de un răcnet de animal peste care se auzi soneria. În umbra cadrului apăru vecinul cu urme de sânge pe piept și pe mâini, cu ochelarii căzuți pe nas
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar acesta veni. Lemnul ușii fu zguduit de un răcnet de animal peste care se auzi soneria. În umbra cadrului apăru vecinul cu urme de sânge pe piept și pe mâini, cu ochelarii căzuți pe nas și cu fruntea transpirată. — Repede, trebuie să mă ajuți. Am ezitat. În mintea mea nu putea fi vorba decât de o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele mătușii învârteau robinetul. Apa se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii uscate de prăjitură zăceau fărâmițate lângă biscuiții cu vanilie. Nimeni nu le dădu atenție
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să deschid, c-a sunat la ușă. — Eu nu am auzit nimic. — Mă duc totuși. Vera se ridică și se duse la geam să vadă dacă într-adevăr era cineva sau mătușii doar i s-a părut că a sunat soneria, vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună seara. Vă rog să mă iertați că vă deranjez
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spui și laptele pe care l-ai supt de la maică-ta! În același timp, la poalele turnului, câțiva nou-veniți Își făcură curaj și se apropiară de cele două porți de intrare. Se separară mai Întâi pe sexe și căutară o sonerie, pentru a-și anunța politicos prezența - doar nu se cade să intri În casa omului fără a da măcar un semn. Porțile se deschiseră Însă de la sine, nu pivotând În jurul unor balamale neunse, ca În filmele de groază, ci Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Din acel moment, acțiunile detectivului Igor Kravciuk devin Încâlcite și lipsite de sens. Renunță la urmărire și se Întoarce În locuința sa. Acolo, lasă robinetele deschise și comandă patru porții de pizza pentru vegetarieni și, după ce apasă pe butoanele tuturor soneriilor din clădire, o șterge. Lăsând În urmă o zăpăceală teribilă, se mută apoi Într-un alt cartier și se Înscrie la cursurile unui club de salsa din vecinătate. În weekend, deghizat În iepure gigantic, Împarte pliante la un târg auto
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să tresară din nou. Doctorul Thomas considera de la sine Înțeles faptul că poate veni oricînd În vizită, fără să se anunțe. Doar venea la vecinul și colegul său cel mai apropiat. De cele mai multe ori, nici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că nu se Întîmpla niciodată dată să vină În vizită și să nu meargă imediat la toaletă, ca să facă pipi. Neapărat pe colacul closetului. Defectul său cel mai supărător era Însă altul: suna lung, se sprijinea cu degetul pe butonul soneriei și uita să și-l mai ia de acolo, chiar și după ce i se deschidea ușa. Se Întîmpla că uneori Christina abia Îl adormise pe Kiki. — Bună, măi copii, zise. Ce mai faceți voi? Într-adevăr, Îi trata ca pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Și ce anume au localizat? — Punctul lui Dumnezeu! — Habar n-am la ce vă referiți, Majestate și, la drept vorbind, nu Înțeleg la ce i-ar folosi lui Dumnezeu un asemenea Punct mărturisi colonelul; În același timp, apăsă pe buton soneriei, pentru a chema secretara. — Înseamnă că n-ați citit cartea doctorului Morse, un american aproape la fel de simpatic ca și dumneavoastră. Nu-l cunosc pe acest domn simpatic. Părerea mea sinceră e că nu există americani simpatici. Este un savant care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din același aluat, că mințiți opinia publică cu nerușinare la fiecare apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ducă încă din primele luni de după Revoluție. La început i se păruse timid, puțin ursuz, și fără chef de vorbă. Avea un fel aparte de a suna pe care îl recunoștea cu ușurință de fiecare dată. Își apăsa degetul pe sonerie în reprize foarte scurte, încît bîzîiturile nu durau mai mult de o fracțiune de secundă fiecare, ca și cum ar fi vrut să provoace cel mai mic deranj cu putință celor aflați în apartament. Cu timpul însă a devenit foarte vorbăreț, chiar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să tragă cu ochiul înăuntru prin gemulețele mate încadrate din loc în loc în rama metalică a ușii, fără însă a reuși să dibuiască nici o mișcare de partea cealaltă. Mai așteptă cîteva clipe, și pentru că nu zări nicăieri vreun buton de sonerie, începu să izbească cu pumnul în ușă ca să provoace zgomot. Imediat observă o lumină aprinzîndu-se în hol, probabil deasupra pupitrului de la recepție, și văzu aceeași umbră multiplicată identic în fiecare din ochiurile de sticlă, unduindu-se, apropiindu-se agale, venind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mi făcea nici o plăcere, dar eram încredințat că voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când e necăjit. Nu era Georgie. Era Antonia. Mi-a spus că se bucură că mă găsește acolo și m-a întrebat dacă pot să mă duc eu în Pelham Crescent până-n prânz în loc să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intrat undeva să beau o cafea și apoi m-am dus acasă. Eram îngrozitor de amărâtă și te-am sunat, dar n-ai răspuns. — Te căutam pe tine, am spus. — Ei, și în clipa când am pus receptorul jos, am auzit soneria de la intrare. Credeam că ești tu. De fapt era Honor Klein. Era palidă și întunecată ca dracu'. Am invitat-o în casă, i-am dat ceva de băut și am stat de vorbă. Apoi, pe neașteptate, m-a întrebat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]