1,592 matches
-
neputințe ce nu le dau prea multe posibilități de manifestare. În planul doi, autorul ne prezintă o frântură din viața polițistului de carieră. Acel polițist a cărui viață nu-i aparține în totalitate și de care se bucură, între două sonerii de telefon, între două cazuri rezolvate. Cel care stă cu familia la masă, dar gându-i hoinărește, fără să vrea, spre cine știe ce ipoteză de rezolvare a unui caz. Acel polițist epuizat de tensiunea muncii desfășurate zi și noapte, care, uneori
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1440627441.html [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
nu au elevi implicați în acest concurs. Mai depindeau multe și de către echipele de supraveghere. Știa că au existat suspiciuni în alți ani că anumiți elevi ar fi primit fițuici în timpul testului scris, lucru ce nu s-a dovedit niciodată. Soneria suna strident pe holuri intrarea la cursuri. Din cancelarie se auzea destul de deslușit forfota de pe hol, cum elevii se grăbesc spre clase. Imediat și profesorii începură să se ridice de pe scaune și să se îndrepte spre ușa cancelariei. Sebastian mai
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1386226574.html [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
care mai cad fulgi, e spartă de pâlpâirea plină de speranță, a unui foc - singura căldură în cosmos îmi închipui. Îmi aduc aminte, în recile insomnii, de copilărie. În cutia de lemn fixată în perete, ceasul (robust, de tablă, cu sonerie) se auzea tresărind pe o potecă a timpului, numai de el bătută. Mi se părea imposibil ca să mai ieșim din iarnă, iar mie, din copilărie (nu am agreat starea de copil, când toți se simt datori să-ți dea lecții
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga by http://revistaderecenzii.ro/despre-munca-eficienta-trebuie-sa-existe-o-anumita-concordanta-intre-actiuni-si-planuri-daca-vrem-sa-scoatem-din-ele-toate-roadele-pe-care-le-pot-da-lucian-blaga/ [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific al unei insule din Pacific, apăru
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1401379470.html [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 7 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 7. Disperările Irinei Sunetul strident al soneriei de la ușă o întrerupse. Speriată, Violeta șopti: - Parcă ziceai că nu ai invitați! - Sigur nu am! Chiar mă mir, cine-o fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1486394927.html [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
și ei! Nu mai puteau căra capacele canalelor din oraș cu atelajul particular - patru roate și-un măgar, nu?! Cum intră în casă, se-ndreptă spre telefon să anunțe proprietarului dispariția. Dar n-apucă să apeleze la numărul fostului, căci soneria telefonului fu urmată de un anunț laconic. Vocea de la capătul firului îi comunică sec: ex-ul murise în dimineața zilei respective. Izbită de veste, Mira se așezase pe un fotoliu bâiguind ca în transă: și mașina în aceeași zi, și mașina
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1451204037.html [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
Alții dădeau vina pe ea că a devenit rea de muscă tocmai acum când trebuia să se cumințească. Alții că musafirul e de vină, dacă se grăbea și el un pic, scăpa de belea. DOAMNA CUCU: Amuzant,amuzant. Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticește, vrea să pornească glonț spre ieșire dar îl oprește autoritar soția care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_2.html [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
intenționăm să devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Ințelegi? Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_2.html [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
sunt in... ESCROCUL: Indian tonic??? CUCU: Invizibil! Se vede asta cu ochiul liber. ESCROCUL (aparte): Uite cucu! (tare) M-ai bă... tut. Ești mai ta... ești mai ta... ești mai tare ca Ulise și mai bun ca mine . Se aude soneria. Cucu privește încântat spre ușă. Escrocul disperat nu mai știe unde să se ascundă. Trece în spatele lui Cucu. Intră Tânăra Subofițer. Referință Bibliografică: Coana mare se mărită, 2 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Coana_mare_se_marita_2.html [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
Cel Bun! Sunt în vacanță. Vacanța de iarnă. Nu e zăpadă afară...doar frig. În casă e cald și bine. Nimeni, dar absolut nimeni nu-ndrăznește să-mi tulbure somnul! Mi-am închis telefoanele, am tras jaluzelele, am decuplat interfonul, soneria...Am atins din nou recordul de 52 de ore de somn...cu mici întreruperi (urgențe fiziologice)! Altfel, liniște și pace! Deschid languros ochii. Mă izbește imaginea găurilor din tavan (urme ale încheierii magicului partaj de 3 ani și jumătate, încheiat
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/La_cumpana_anilor.html [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
fiicelor, colegelor de birou, “băieții” se întrec în a stoarce muzelor și ultima văpaie de inspirație, plină de pasiunea Olimpului. Ce oglindă fermecată? Mă simt regina neîncoronată a tuturor visătorilor! Mă ridic din pat cu aerul unei dive. Deschid interfonul, soneria, care, culmea: țârâie insistent. Nuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! Mă uit pe vizor: vecina de la 2. “Vă aștept la cafeluță. E gata!” Cum să refuzi așa o invitație drăguță? Și-acum, surpriza! Pe masă mustăceau sendviciuri calde...mmmmmm...o bunătate! Mă ciupesc! Nu, nu
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/La_cumpana_anilor.html [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
amplasată pe plaja din Saturn, în dreptul bufetului Semiramis. Într-o zi de vineri, mi-am făcut program de mers pe mare, culcându-mă mai devreme decât de obicei și având totul pregătit pentru a doua zi. În noapte, se auzi soneria ceasului deșteptător, spărgând liniștea zorilor. Era ora trei și jumătate. Cu ochii lipiți de somn, am încercat să mă despart de îmbrățișarea plăcută a pernei și să mă grăbesc spre bucătarie. Am aprins aragazul, am umplut ibricul cu apă, l-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423314155.html [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
băieți ai clasei. Eu propun să rămânem după ore să ascultăm poveștile despre munte... - Nu în clasă. Să mergem pe băncile din parc pentru o jumătate de oră sau chiar o oră... Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. - Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 by http://confluente.ro/Muntele_sihastrilor_1_marian_malciu_1373620658.html [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
sec, pentru că nu știam exact unde era central; nu fusesem niciodată mai departe de Gara de Nord, iar în privința viitorului nu știam nici atât. Mi-am clătinat numai capul în semn de aprobare și când să-mi deschid gura încă o dată, am auzit soneria de la ușa de la intrare. -Repede i-ați paltonul să te ascund. Au venit părinții și nu am voie să primesc copii din cartier în casă. Într-o secundă m-a aruncat într-un dormitor, între soba mare de teracotă și
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_x_mihaela_arbid_stoica_1335191006.html [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
le rezolva, chiar uneori se tachinau mai mult sau mai puțin fățiș, provocându-se astfel reciproc într-un fel de concurs în care în realitate nu era niciun învins. Un zgomot prelung țâșni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Emanuela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1386790040.html [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
Nu a putut mânca nimic. A făcut duș cu apă rece și s-a lungit pe pat cu ochii ațintiți pe tavan, înfășurat într-un prosop mare și moale de baie Nu a avut parte de prea multă odihnă. Sunetul soneriei i-a risipit noianul de gânduri asupra cărora medita atent. A aruncat neglijent prosopul, a îmbrăcat la repezeală pantalonii scurți și un halat ușor de vară înainte de a deschide ușa... După mai bine de o săptămână de la ultima lor întâlnire
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_8_.html [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
dimineață. A pus mâna pe telefon, hotărâtă să o mai sune o dată pe Dorina. Era nerăbdătoare să afle ceva mai mult decât înțelesese în scurta convorbire cu aceasta. Nu a reușit să-și desăvârșească intenția pentru că a fost întreruptă de soneria telefonului mobil. - Alo..., da! Adrian? Off! Sunt acasă, dragul meu! Da. Trebuia să fiu la țară, dar... Emanuela îi relată soțului ei toată întâmplarea, în amănunt: cum se dusese la țară, cât de bine se simțea, telefonul și coșmarul prin
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424552320.html [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
da, fără probleme! Mioara găsi pe servantă un bilet de la Nina. Bine ai venit, te pup, mama! Ca o telegramă, zâmbi Mioara, dar era bucuroasa pentru cuvintele găsite. Suna telefonul, se îndreptă spre măsuță dar în același timp suna și soneria. Spuse, sun eu mai târziu - și se îndreptă către ușă. Un tânăr în uniformă roșu cu alb era ascuns în spatele unui frumos buchet de trandafiri albi și doar unul singur roșu. Mioara semnă fără să întrebe nimic. Pe biletul ce
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Capcanele_vietii_florentina_craciun_1334602444.html [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
de fier forjat ale locuinței lui Teo erau încuiate. Mioara a smțit o strângere de inimă,iar discuții interminabile, amenințări și cuvinte dezagreabile. În atâția ani de căsnicie se săturase de ele, chiar nu le mai suporta. Apăsă avocatul pe sonerie, după câteva minute Sergiu ieși val-vârtej din casă. In urma lui apăru și Teo cu o geantă mare burdujită. Și, cum nu se putea să scape așa cu una cu două, ascultă încântata perorația lui... - Cred că ești covinsă că
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Capcanele_vietii_florentina_craciun_1334602444.html [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
când suntem și colegi. - Lăsați, domnule Condurache, nu mai fiți așa modest. Sunteți un bărbat șic. De ce nu v-ar deveni interesantă relația cu o altă femeie în actuala dumneavoastră situație? Georgeta Zbihli a rămas fără răspuns, deoarece se auzea soneria care îi invita să-și ia fiecare catalogul și să se îndrepte spre clasele unde aveau ore. Acestea fiind alăturate, au avut timp să-și propună să reia dialogul după terminarea orelor. La finalizarea cursurilor, cei doi colegi, mergeau alături
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_ii_par_stan_virgil_1384584987.html [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
se îndrepte spre clasele unde aveau ore. Acestea fiind alăturate, au avut timp să-și propună să reia dialogul după terminarea orelor. La finalizarea cursurilor, cei doi colegi, mergeau alături, liniștiți, spre casele lor. Încercau să reînnoade discuția întreruptă de soneria care-i invitase la ore. Le venea destul de greu să revină la acele probleme personale și de familie, așa că mai mult dezbăteau noile modificări ale Legii învățământului. - Domnule profesor, este impardonabil ce se întâmplă în țara noastră. Nu mai știi
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_ii_par_stan_virgil_1384584987.html [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
casa lui Neculai Știrbu nu mai sună ceasul deșteptător, adică acea chestie rotundă, verzuie, cu cadranul îngălbenit și mărginit de cifre negre, stilizate și care are deasupra, pe carcasă, dispuse simetric, două capace de oțel, nichelate, asemănătoare cu cele de la soneriile de bicicletă, între care veghează vigilent un ciocănel, tot metalic, prins la capătul unei tije, care are rolul de a se bălăbăni cu rapiditate, când spre stânga, când spre dreapta, lovindu-le alternativ, pentru a scoate acel sunet dezagreabil, dar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_gogu/canal [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
casa lui Neculai Știrbu nu mai sună ceasul deșteptător, adică acea chestie rotundă, verzuie, cu cadranul îngălbenit și mărginit de cifre negre, stilizate și care are deasupra, pe carcasă, dispuse simetric, două capace de oțel, nichelate, asemănătoare cu cele de la soneriile de bicicletă, între care veghează vigilent un ciocănel, tot metalic, prins la capătul unei tije, care are rolul de a se bălăbăni cu rapiditate, când spre stânga, când spre dreapta, lovindu-le alternativ, pentru a scoate acel sunet dezagreabil, dar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_gogu/canal [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
a plăcut sărutarea sa. Știa să sărute și acele câteva momente cât a fost ocupat cu posedarea sa și a voinței sale, emoția plăcerii nu putea fi negată. Se umezise complet. Noroc că a fost trezită din visare de bâzâitul soneriei telefonului. Încă îi mai tremurau mâinile când ridică receptorul. Se aștepta să fie cineva de la birouri sau chiar Ramona, însă din receptor se auzi vocea caldă a lui Mircea. Uitase pe moment că avea întâlnire la telefon cu el la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391673234.html [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
asprimea unui șmirghel și dacă aș fi Adolfo Bioy Casares aș zice că mica mea vecină, impecabilă și corectă, scotea acum un muget sfâșietor de vită înjunghiată. De câteva ori m-am dus până la ușă gândindu-mă să apăs butonul soneriei și să opresc cumva orice s-ar fi petrecut acolo. Sau să sun la poliție și să le spun că. Să le spun ce? Că nu înțeleg cum dintr-o ființă atât de fragilă ies niște sunete interminabile, de bivol
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia by https://republica.ro/cum-sunt-privite-afectiunile-psihice-la-japonezi [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]